Fond funciar. Sentința nr. 9459/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9459/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1062/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.9459/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. A. NATIONALE și pe pârât C. D. M., pârât C. L. a Legilor Fondului Funciar C., C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Podari, pârât C. Județeană D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, intervenient S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 30.06.2014, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.01.2013, sub nr._, reclamantul M. Apărării Naționale a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. D. M., C. L. a Legilor Fondului Funciar C. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr.2031-_ emis la data de 15.01.1996, pentru suprafața de teren de aproximativ 230 m.p. din terenul situat în C., cart. Făcăi, teren aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale și trecut cu nerespectarea legislației în vigoare în proprietatea privată a pârâtului C. D. M. și excluderea acestei suprafețe din suprafața totală înscrisă în acest titlu (483 m.p.), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că terenul de aproximativ 230 m.p. pentru care solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate indicat mai sus aparține domeniului public al Statului Român și se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale face parte din incinta nr.3 a imobilului 2810 C., care este inventariat cu MF_ cod de clasificare 8.29.09 la pagina 42 din Anexa nr.4 la H.G. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat la bunurilor din domeniul public al statului, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 812/2009.
A susținut în continuare că imobilul a intrat în administrarea Ministerului de Război (denumit ulterior M. Forțelor Armate, respectiv M. Apărării Naționale) conform următoarelor acte: procesul-verbal din 28 decembrie 1894 în baza legii publicate în Monitorul Oficial nr.54/1893, Decizia Sfatului Popular al Regiunii Oltenia nr.356/17.05.1956, Ordinul Ministerului Agriculturii nr.737/11.10.1961 și este destinat instrucției militare.
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia include terenurile destinate exclusiv instrucției militare în domeniul public al statului, menționându-le ca atare la pct. I nr. 23 din Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, prezentată în Anexa la legea menționată. De asemenea, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, terenurile pentru nevoile apărării aparțin domeniului public al statului. Așadar, avem de-a face cu o veritabilă prezumție legală cu privire la apartenența imobilului în litigiu la domeniul public al statului, imobilul având regimul juridic al bunurilor din domeniul public consfințit de art. 136 din Constituția României, art. 861 din Codul civil, art. 5 alin. (1) și (2) din Legea 18/1991 și art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Art. 11 al acestui din urmă act normativ prevede că: „(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;
b)nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui
garanții reale;
c)nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin
efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută. ".
Din acest motiv terenul din prezentul litigiu nu poate face obiectul aplicării prevederilor Legii 18/1991, deoarece, pe de o parte, nu se găsea la dispoziția comisiei locale C., deși se află în extravilanul acestei localități iar, pe de altă parte, nu se afla în circuitul civil, nici în domeniul privat al autorității administrativ teritoriale și nici măcar în domeniul privat al statului.
Așadar, imobilul în cauză nu se găsește în circuitul civil și poate constitui exclusiv obiect al proprietății publice. In același timp, nu poate fi dobândit prin niciunul din modurile de dobândire a proprietății, nu poate fi urmărit, iar schimbarea regimului său juridic se face numai prin Hotărâre de Guvern.
Cu toate acestea, prin nerespectarea regimului juridic al proprietății publice, C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar a emis Titlul de proprietate nr. 2031-_ din 15.01.1996 în favoarea pârâtului C. D. M. pentru o suprafață de teren de 483 mp, suprafață ce include și aproximativ 230 mp din cazarma 2810, aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, fiind încălcată astfel ordinea publică.
In concluzie, solicită admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute parțiale a Titlul de proprietate nr. 2031-_ din 15.01.1996, în măsura în care suprafața de 483 mp menționată în acest titlu se suprapune cu suprafața de teren aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale - suprapunere estimată de aceștia la 230 m.p. și a cărei întindere exactă o va preciza după administrarea probei cu expertiză tehnică.
În drept, invocă dispozițiile art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 136 din Constituția României, art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 861 din Codul civil, art. 5 din Legea nr. 18/1991.
S-au depus în susținerea acțiunii în copie următoarele înscrisuri: TDP nr.2031-_ din data de 15.01.1996, procesul verbal din data de 28 decembrie 1894, Decizia Sfatului Popular al Regiunii Oltenia nr.356/17.05.1956, Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 737/11.10.1961, extras din Hotărârea Guvernului nr.1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat la bunurilor din domeniul public al statului, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 812/2009.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a comunica în copie certificată procesul verbal de punere în posesie premergător emiterii TDP nr. 2031-_/15.01.1996, relațiile fiind depuse cu adresa nr.2901 din data de 28.01.2013.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. C. solicitând să se înainteze în copie certificată toate înscrisurile care au stat la baza emiterii TDP nr. 2031-_/15.01.1996, prin adresa nr.9566 din data de 28.01.2013, pârâta comunicând instanței să se adreseze Comisiei Locale Podari întrucât titlul de proprietate contestat nu a fost emis de către C. L. C..
La termenul de judecată din data de 04.02.2013, reclamantul a depus la dosar o cerere de introducere în cauză a Statului Român prin M. Finanațelor Publice motivat de faptul că suprafața de teren care face obicetul prezentei cauze aparține domeniului publi al Statutlui Român, fiind parte a imobilului înscris cu MF_ cod de clasificare 8.29.09 la pag. 42 din anexa nr.4 la H.G. nr.1705/2006, modificată prin H.G. nr.812/2009.
În drept a invocat dispozițiile art.57 din C.pr.civ.
La data de 11.03.2013, M. Apărării naționale a depus o cerere precizatoare prin care a indicat temeiul de drept ca fiind reprezentat de art. III, alin.1 lit.a și lit.b din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, alături de celelalte indicate.
La data de 11.03.2013, pârâtul C. D. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:
Reclamanta nu delimitează suprafața de 230 mp din totalul de 483 mp înscrisa in titlul său de proprietate, pentru care solicita constatarea nulității absolute parțiale:
Reclamanta susține că terenul in suprafața de 230 mp se afla in incinta cazărmii 2810, ori terenul in suprafața de aproximativ 230 mp situat in cartierul Facai înscris in titlul său de proprietate, nu face parte din proprietatea publica a statului si in administrarea M. astfel ca nu sunt incidente prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si nici al celorlalte acte normative invocate de reclamant in sprijinul susținerilor sale.
A susținut în continuare că reclamanta nu face dovada ca terenul, pretins aflat in proprietatea statului este aflat in administrarea sa.
De asemenea, reclamanta nu face nicio dovada ca dreptul de proprietate al statului sau al M. asupra acestui teren ar fi fost transcris, respectiv ar fi fost intabulat in Cartea funciara, ca terenul cuprins in titlul său de proprietate, ar fi intrat in proprietatea, fie a statului roman, fie in proprietatea sa prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege, fiind cunoscut faptul ca HG nr. 1705/2006 nu are caracter constitutiv de drepturi.
A menționat în continuare că terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legilor funciare, a fost la dispoziția Comisiei locale C. de aplicare a legilor funciare.
Terenul este situat in intravilanul municipiului C., pe . ieșire la calea publica ce aparține Municipiului C. . in care toate imobilele aparțin domeniului privat al unor persoane fizice.
Pentru acest teren are documentație cadastrala si este înscris in Cartea funciara a municipiului C., plătind impozitele prevăzute de lege.
A învederat și faptul că în ceea ce privește cazarma 2810 în a cărei incinta reclamanta pretinde ca se afla si terenul din titlul său de proprietate, se afla la circa 500 mp, spre vest de terenul proprietatea sa, la vest de calea ferata C.-Calafat.
In afara de înscrisurile din anii 1894, 1956 si 1961, reclamanta nu produce niciun alt act din care sa rezulte ca la data reconstituirii dreptului său de proprietate si eliberării titlului de proprietate statul roman mai avea proprietatea terenului si daca M.A.N. mai era administratorul terenului respective.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. Podari pentru a înainta la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii TDP nr. 2031-_ din data de 15.1.1996 emis pârâtului C. I. M. D. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 483 m.p. situată în T 2, P 16, pe teritoriul satului Făcăi- Municipiul C. cu mențiunea că inițial înscrisurile au fost solicitate Comisiei Locale C. care prin adresa nr.9566 din data de 28.01.2013 a comunicat instanței să se adreseze Comisiei Locale Podari, iar prin adresa nr.2520/09.05.2013 OCPI D. a comunicat faptul că cea care a întocmit procesul-verbal premergător emiterii titlului de proprietate contestat este C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Podari, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 2805 din data de 28.05.2013 și adresa nr.3015 din data de 11.06.2013.
Față de solicitarea verbală a reclamantului de a introduce în cauză a Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Podari, instanța, prin încheierea de ședință din data de 20.05.2013 a introdus în cauză în calitate de pârâtă pe C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Podari.
La data de 22.05.2013, M. Apărării Naționale a depus precizare la acțiunea introductivă prin care a solicitat chemarea în judecată în calitate de pârât și a Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Podari.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. Județeană D. pentru a înainta în copie certificată HCJ nr.1368/17 mai 1993, relațiile fiind comunicate pe rolul instanței.
Reclamantul M. Apărării Naționale a depus răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul C. D. M., solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către pârât.
În ceea ce privește susținerile că nu ar fi delimitat suprafața de 230 mp din
totalul de 483 mp înscrisă în titlul de proprietate, pentru care solicită constatarea
nulității absolute, arătă că a prezentat deja instanței o schiță cu respectiva suprafață.
Precizează că în acțiunea introductivă indicarea cuantumului suprafeței respective a făcut-o cu aproximație, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită în urma administrării probelor, printr-o expertiză tehnică în specialitatea topografie, urmând ca unul dintre obiectivele pe care urmează să le propună instanței să fie delimitarea prin schiță, vecinătăți și dimensiuni a respectivei suprafețe.
De asemenea, susținerile conform cărora respectiva suprafață ar aparține suprafeței de teren ce formează cazarma 2810 a Ministerului Apărării Naționale le va proba prin aceeași expertiză tehnică în specialitatea topografie, acesta fiind unul dintre obiectivele pe care urmează să le propună instanței.
Cu privire la susținerile pârâtului că nu a făcut dovada că terenul se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale, această dovadă a fost făcută cu actele prin care anumite suprafețe de teren au fost trecute în administrarea Ministerului Apărăm Naționale, acte, anexate acțiunii introductive. Cât privește dovada dreptului de proprietate, așa cum a arătat în acțiunea introductivă, aceștia nu se pretind proprietari, ci au indicat ca proprietar S. Român, dreptul pretins de aceștia fiind doar unul de administrare - drept prevăzut de noul cod civil ca drept corespunzător dreptului de proprietate publică.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate publică a Statului Român, înțeleg să se folosească, ca mijloc de probă, de prezumția legală, instituită de următoarele acte normative: Legea fondului funciar nr. 18/1991 - art. 5 alin. (1) și Legea nr. 213/1997 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia - anexa nr. 1 pct. I nr. 23; aceste acte normative prezumă că terenurile destinate nevoilor de apărare a țării și de instrucție militară, aflate deci în administrarea organului statului care are ca scop apărarea țării (M. Apărării Naționale), aparțin domeniului public al statului.
Având deci în vedere această prezumție legală, este suficient să dovedească doar faptul conex, și anume că respectivul teren se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale și face parte dintr-o cazarmă a armatei, pentru a face dovada dreptul de proprietate publică al Statului Român.
De asemenea, apreciază că dacă pârâtul susține că dreptul de proprietate al statului ar fi fost dobândit altfel decât prin modalitățile prevăzute de lege (cu referire probabil la dobândirea abuzivă de către stat a unor terenuri în perioada regimului comunist), atunci îi revine sarcina de a dovedi acest lucru, pentru că cel care face o susținere în fața instanței este dator să o dovedească, iar buna credință se prezumă.
Oricum, arătă că majoritatea suprafeței de teren care formează Cazarma 2810 a fost dobândită în anul 1894, deci nu se poate pune problema unei dobândiri abuzive în perioada regimului comunist.
În ceea ce privește afirmația pârâtului că terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost la dispoziția comisiei locale de fond funciar, aceasta nu este susținută de nicio probă, nici din partea sa, nici din partea celorlalte pârâte: Comisiile locale de fond funciar C. și Podari, din care să rezulte că cele două comisii ar fi avut drept de dispoziție asupra acestui teren. Expertiza tehnică de specialitate va stabili dacă terenul în litigiu aparține proprietății publice a statului, caz în care, având în vedere caracterul inalienabil al proprietății publice, fiind deci scos din circuitul civil, este evident că nu avea cum să fie la dispoziția comisiilor locale de fond funciar pentru constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate privată.
Faptul că terenul se află în intravilanul Municipiului C. și se învecinează cu o cale publică de acces sau cu alte imobile particulare nu are relevanță asupra regimului juridic al terenului, cum nu are relevanță nici faptul că terenul este la acest moment înscris în cartea funciară, de vreme ce înscrierea s-a făcut tocmai în baza titlului de proprietate ca cărui nulitate absolută aceștia o invocă. De asemenea, faptul că pârâtul plătește în prezent impozite pentru respectivul teren nu face dovada că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea legii.
Cu privire la afirmația pârâtului conform căreia în afară de înscrisurile din anii 1894, 1956 și 1961 reclamanta nu produce niciun act din care să rezulte că la data eliberării titlului de proprietate statul român mai avea proprietatea terenului, prin care pârâtul nu face altceva decât să insinueze că anterior eliberării titlului său de proprietate ar fi intervenit o schimbare a regimului juridic al terenului, consideră că el este acela care trebuie să facă dovada că a intervenit o asemenea schimbare, și nu aceștia: o asemenea dovadă din partea lor ar îi imposibil de făcut.
La data de 12.09.2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, în temeiul art.23 din HG 520/2013 și art.10 din OUG 74/2013 a depus cerere de intervenție in interes propriu prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, iar pe fond să se constate nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2031-_ emis la data de 15.01.1996 pe numele C. I. M. D., pentru suprafața de teren de aproximativ 230 m.p. din terenul situat în C., cart. Făcăi, situat în T 2 P 16 și excluderea acestei suprafețe din suprafața totală de 483 m.p. înscrisă în acest titlu.
În fapt, terenul de aproximativ 230 m.p. indicat mai sus și pentru care solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate aparține domeniului public al Statului Român și se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale.
Învederează instanței că potrivit legii, M. Apărării Naționale are în administrare terenurile destinate nevoilor de apărare a țării și instrucției militare, aparținând domeniului public al statului.
În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 49- 56 Cod procedură civilă, HG nr. 890/2005, L 213/1998, L 18/1991.
La data de 11.11.2013, C. L. de aplicare a legilor fondului funciar C. prin primarul Municipiului C. a depus întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantul M. Apărării naționale invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale de aplicare a legii de aplicare a fondului funciar din cadrul unității administrativ teritoriale, prin Primarul Municipiului C., în calitate de președinte care într-un proces presupune identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul civil dedus judecății de către reclamant.
Lipsa interesului direct în această cauză este motivat de faptul că pârâtul C. D. M. a fost pus în posesie de C. L. de fond funciar a comunei Podari, C. Județeană procedând la emiterea titlului de proprietate la propunerea acesteia.
În drept, își întemeiază prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 și următoarele Noul Cod de procedură civilă, legea nr. 247/2005.
La data de 22.11.2013, C. L. de Fond Funciar Podari prin primar a depus întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților Ministerului Apărării Naționale și Statului Român prin M. Finanțelor, ca nefondată.
A susținut că acțiunea este nefondată având în vedere prevederile art.III din Legea nr.169/1997, modificată și completată, singurul act normativ care dispune cu privire la cauzele de nulitate absolută sau parțială a unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar, iar cauzele de nulitate sunt strict prevăzute în lege.
S-a arătat că emiterea titlului de proprietate contestat nu a fost făcută cu încălcarea niciuneia dintre aceste prevederi legale.
Astfel titlul de proprietate a fost emis pârâtului în temeiul Legii nr.18/1991 a fondului funciar în baza anexei de validare și a hotărârii comisiei județene D., iar în ceea ce privește amplasamentul terenului înscris în acest titlu se constată că la data de 01.01.1990 în registrul cadastral nu există mențiuni cu privire la apartenența acestei suprafețe de teren ca fiind domeniu public al statului și nici că ar avea destinația specială dat în administrarea M.. De altfel chiar reclamantul arată în cererea de chemare în judecată că terenul a fost înscris în domeniul public al statului ulterior în anul 2006 prin HG nr.1705/2006.
Au fost învederate și dispozițiile art.35 și art.36, alin.1 din Legea nr.18/1991 și art.III, alin.1.1. din Legea nr.169/1997.
În raport de cererea reclamantului și dispozițiile legale menționate solicită să se constate că emiterea TDP nr. 2031-_/1996 numitului C. I M. D. s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materia fondului funciar la data emiterii acestui act, nefiind întrunite condițiile de nulitate absolută a titlului de proprietate așa cum sunt definite în Legea nr. 169/1997.
În drept, a invocat prevederile art.205 NCPC, legea nr. 18/1991, legea nr.165/2013.
S-a atașat în copie registrul cadastral al parcelelor.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C..
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu expertiză specialitatea topografie.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert B. M. și depus la dosar la data de 28.05.2014, asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
La termenul de judecată din data de 23.06.2014, reclamantul a precizat verbal acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității absolute parțiale a TDP nr._ din data de 15.01.1996 pentru suprafața de 233 m.p.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. de aplicare a legilor fondului funciar C. și care va fi analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art.137, alin.1 din Codul de Procedură Civilă, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, aceasta aparținând celui față de care se poate realiza interesul reclamantului.
De asemenea, reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Reține instanța că potrivit art.52, alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
În conformitate cu dispozițiile art.36, alin.1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, comisia județeană emite titlurile de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Potrivit art.5, lit.c) si i) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, comisia locală stabilește mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, respectiv pune, in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul.
Prin coroborarea dispozițiilor legale menționate se reține că în cazul unei cereri având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui titlul de proprietate, cum este cazul în speță, calitatea procesual pasivă nu o poate avea decât comisia locală de fond funciar care a întocmit și înaintat documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate.
Ori, în cauză așa cum rezultă atât din procesul-verbal de punere în posesie cât și din adresa nr.2520/09.05.2013, emisă de către OCPI D., procesul-verbal de punere în posesie premergător emiterii titlului de proprietate nr.2031-_/15.01.1996 a fost întocmit de către C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Podari și nu de către C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar C..
Față de considerentele menționate anterior, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. de aplicare a legilor fondului funciar C. și va respinge acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.2031-_/15.01.1996, pârâtului C. M. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 483 mp, teren intravilan, categoria de folosință curți-construcții pe teritoriul satului Făcăi, Municipiul C., amplasat în T 2, P16, cu următoarele vecinătăți: la N-limită intravilan, la E-Ț. T. și Selevartă I., la S-Tiru D. și la V-V. Ș..
Titlul de proprietate menționat anterior a fost emis în baza anexei nr.2b Făcăi, poziția nr.86 și Hotărârii Comisiei Județene D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor nr.1368/17.05.1993.
Prin Hotărârea de Guvern nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului prevăzut în Anexele 1-46 care fac parte integrantă din hotărâre, actualizată la 4.12.2006.
Ulterior prin art.8 din Hotărârea de Guvern nr.812/2009 privind aprobarea unor modificări și completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 și 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare și cu modificările și completările aduse prin prezenta hotărâre, se modifică și se înlocuiește cu anexa nr. 1.
Anexa 4 din Hotărârea de Guvern nr.1705/2006, modificată și completată prin H.G. nr.812/2009 stabilește imobilele aflate în proprietatea Statului Român și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, fiind menționat și imobilul din localitatea Făcăi, județul D., cod de clasificarea 8.29.09, nr. MF_ denumire imobil 2810, imobil în privința căruia M. Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. D. M., C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Podari și C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2031-_/15.01.1996 cu privire la suprafața de 233 mp.
Argumentele reclamantului M. Apărării Naționale, invocate în susținerea acestei cereri de chemare în judecată privesc faptul că dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține Statului Român, iar dreptul de administrare aparține Ministerului Apărării Naționale, astfel cum i-a fost atribuit prin procesul-verbal din 28 Decembrie 1894 în baza legii publicate în Monitorul Oficial nr.54/1893, Decizia Sfatului Popular al Regiunii Oltenia nr.356/17.05.1956, Ordinul Ministrului Agriculturii nr.737/11.10.1961.
Potrivit art.III, alin.1, lit.a și b din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
,,a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
b)actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
În cauză instanța reține că, deși prin cererea precizatoare depusă la dosar reclamantul a invocat atât dispozițiile lit. a și b ale art.III, alin.1 motivele expuse de către acesta în susținerea cererii de chemare în judecată se circumscriu exclusiv dispozițiilor art.III, alin.1, lit. b din Legea nr.169/1997.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, specialitatea topografie, efectuat în cauză de către expertul tehnic B. M., rezultă că suprafața de teren de 483 mp aflată în posesia pârâtului C. D.-M. și menționată în titlul de proprietate nr.2031-_/15.01.1996 este situată în intravilanul Municipiului C., ., fostă T 2, P16, cu următoarele vecinătăți: la N-rest suprafață pârât conform documentației cadastrale, la E-Cimpeanu C. și S., la S-Selevarta I. și la V-B. Ș. și Ș. și este determinată de conturul punctelor 55-56-52-53-54-55 pe planul de amplasament și delimitare Anexa 1.
S-a precizat în continuare că, în conformitate cu planul de amplasament și delimitare anexa nr.3, suprafața de teren identificată ca făcând parte din suprafața totală a imobilului 2810 în baza înscrisurilor invocate de către reclamant este de 233 mp și este situată în partea de nord a liniei definită de punctele 64-65, fiind evidențiată cu culoare galbenă, iar suprafața menționată în titlul de proprietate nr.2031-_ din 15.01.1996 este de 483 mp și este situată în partea de sud a liniei definită de punctele 55-56 fiind evidențială cu culoare verde.
A concluzionat astfel expertul că nu există suprapunere între terenul menționat în titlul de proprietate contestat și imobilul care formează imobilul 2810 dimpotrivă terenurile fiind separate de suprafața de 84 mp determinată de conturul punctelor 64-65-56-55 evidențiată pe planul de amplasament și delimitare cu culoare roșie.
Coroborând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză cu documentația tehnică cadastrală a imobilului situat în C., cartier Făcăi, ., jud.D., fost T 2, P16 realizată la solicitarea pârâtului C. M. D., instanța reține că suprafața de teren de 483 mp reconstituită acestuia din urmă prin titlul de proprietate nr. 2031-_ din 15.01.1996 nu face parte din incinta imobilului 2810 C., inventariat în anexa 4 la Hotărârea de Guvern nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului astfel cum a susținut reclamantul prin cererea formulată.
Astfel, deși, în fapt, există a suprapunere de teren între suprafața inventariată în anexa 4 la Hotărârea de Guvern nr.1705/2006 ca făcând parte din imobilul 2810 C. și suprafața de teren identificată la adresa din C., cartier Făcăi, ., jud.D., această suprapunere vizează o suprafață de teren excedentară celei reconstituite pârâtului prin titlul de proprietate 2031-_ din 15.01.1996, respectiv suprafața de 233 mp identificată în partea de nord a liniei definite de punctele 64-65 conform anexei la raportul de expertiză tehnică și care reprezintă restul suprafeței de teren conform documentației cadastrale.
Se va mai avea în vedere și faptul că întabularea dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară_ UAT C. cu privire la o suprafață totală de teren de 799 mp s-a datorat exclusiv faptului că în urma măsurătorilor efectuate la imobilul indicat de pârât s-a identificat o suprafață de 799 mp față de suprafața de teren de 483 mp reconstituită prin titlul de proprietate 2031-_ din 15.01.1996 fără ca pentru această diferență de teren să se fi prezentat un act de proprietate.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată de către reclamant instanța urmează să o respingă ca inadmisibilă având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art.57, alin.1 Cod procedură civilă oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
Ca atare, specific acestei forme de intervenție forțată este faptul că terțul poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.
Ori, în cauză nu se poate reține că S. Român pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, în condițiile în care reclamantul și-a justificat interesul în promovarea prezentei acțiuni în considerarea faptului că este titularul unui drept de administrare cu privire la imobilul 2810 C., care este inventariat cu MF_ cod de clasificare 8.29.09 la pagina 42 din Anexa nr.4 la H.G. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat la bunurilor din domeniul public al statului, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 812/2009, în timp ce S. Român pretinde un drept propriu, respectiv dreptul de proprietate cu privire la același imobil.
Analizând cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține următoarele:
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a TDP nr. 2031-_ emis la data de 15.01.1996 pe numele C. I. M. D., pentru suprafața de teren de aproximativ 230 m.p. din terenul situat în C., cart. Făcăi, situat în T 2 P 16 și excluderea acestei suprafețe din suprafața totală de 483 m.p. înscrisă în acest titlu, motivat de faptul că terenul de aproximativ 230 m.p. indicat mai sus aparține domeniului public al Statului Român și se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale.
A susținut în continuare că, potrivit legii, M. Apărării Naționale are în administrare terenurile destinate nevoilor de apărare a țării și instrucției militare, aparținând domeniului public al statului, iar terenul menționat face parte din incinta nr.3 a imobilului cazarma 2810 C., care aparține domeniului public al statului și aflat în administrarea M., fiind identificat ca atare în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului aprobat prin HG nr.1705/2006, modificată și completată prin HG nr.812/2009.
Ori, în cauză, așa cum rezultă din probele administrate astfel cum acestea au fost interpretate în considerentele ce preced, suprafața de teren de 483 mp reconstituită pârâtului C. D.-M. prin titlul de proprietate nr.2031-_/15.01.1996 nu face parte din incinta imobilului 2810 C., inventariat în anexa 4 la Hotărârea de Guvern nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și cu privire la care intervenientul invocă un drept de proprietate.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. de aplicare a legilor fondului funciar C..
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. Apărării Naționale, cu sediul în București, .-5, sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul M. Apărării Naționale, cu sediul în București, .-5, sector 5, în contradictoriu cu pârâții C. D. M., cu domiciliul în C., ., județ D., C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Podari, cu sediul în ., C. Județeană D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, cu sediul în C., jud.D., ca neîntemeiată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată de către reclamantul M. Apărării Naționale.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în C., ..2, jud.D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
8ex/01.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6136/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
