Plângere contravenţională. Sentința nr. 855/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 855/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 27383/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 855/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. Nicușor C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la identificarea petentului, care se legitimează cu CI ., nr._, CNP_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 N.C.p.civ. și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul F. A. P..
Constatând că proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul D. M., solicitate de petent, sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, le încuviințează.
Petentul arată că martorul încuviințat se află în sala de judecată și solicită audierea acestuia.
La interpelarea instanței, martorul F. A. P., învederează că nu are nici un act de identitate asupra sa, însă până la sfârșitul ședinței de judecată se poate prezenta cu actul de identitate.
Petentul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ca martorul să meargă acasă și să ia actul de identitate.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorul F. A. P., intimata fiind lipsă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul F. A. P., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
La data de 02.08.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul P. Nicușor C., prin care solicită anularea parțială a procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., exonerarea sa de plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta și anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă și reținerea permisului de conducere pentru faptul că ar fi circulat pe . direcția Centru – Electroputere și la trecerea de pietoni cu . fi acordat prioritate la pietonii anagajați in traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers și că nu ar fi purtat centura de siguranță.
Petentul a precizat că situația de fapt nu corespunde adevărului motiv pentru care a avut și obiecțiuni pe care le-a consemnat și inițial a refuzat semnarea procesului verbal.
De asemenea, pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton, insă pe trotuar se aflau două persoane care stăteau de vorbă, insă fără intenția de a traversa. În ceea ce privește fapta de circula fără centura de siguranță, petentul a arătat că a purtat-o, insă a dat-o jos chiar in fața agentului constatator. Mai mult, in autoturism se mai aflau persoane, insă agentul a refuzat nemotivat să le treacă ca martore.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoz. OG 2/2001.
In probațiune a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri și a probei testimoniale, fără a nominaliza martorul prin nume și adresă.
La plângere, petentul a anexat în original procesul verbal de contravenție contestat, copie carte de identitate, scrisoare medicală, dovada eliberată cu ocazia reținerii permisului de conducere.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 06.11.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A precizat că nu deține material probatoriu, fapta fiind constatată personal de agentul de poliție.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin serviciul registratură petentul a depus la data de 02.12.2013 răspuns la întâmpinare, prin care reluând susținerile din plângerea contravențională a solicitat admiterea acesteia.
La termenul de judecată din data de 28.01.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și pentru petent proba testimonială cu martorul F. A. P., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei .
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul P. Nicușor C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 320 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 01.08.2013 ora 11.08 a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe pe . direcția Centru-Electroputere, iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversare pe sensul său de mers. De asemenea nu a purtat centura de siguranță.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 republicata, cu amendă în cuantumul legal de 320 lei și sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu sunt de acord cu cele menționate mai sus".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Declaratia martorului F. A. P. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorul este prieten cu petentul, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. martorul a declarat că nu s-a aflat nici un pieton pe trecerea de pietoni in momentul in care petentul a trecut trecerea de pietoni; 3. este si mai putin plauzibil ca martorul sa îsi aminteasca cu exactitate data la care a fost săvârșită fapta, cu exceptia situatiei în care declaratia a fost pregatita împreuna cu petentul care detinea procesul-verbal; 4. este neplauzibil ca martorul să fi observat cu atenție trecerea de pietoni si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petentul urma sa fie sanctionat; 5. există contradicții evidente intre declarația acestuia și susținerile petentului din plângerea contravențională: petentul a declarat că a purtat centura de siguranță, insă a dat-o jos in fața agentului constatator, martorul a declarat că nu a purtat centura de siguranță.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus – menționate, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. Nicușor C., domiciliat în C., .. 13, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red: LDB
Teh. CCE/4ex/02.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7891/2014. Judecătoria CRAIOVA | Uzucapiune. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
