Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 9797/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9797/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 31056/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9797
Ședința publică de la data de 08 iulie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. N. și M. M. și pârâtul D. I. G., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.07.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 08.07.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 14.11.2011, reclamanții M. N. și M. M. au chemat în judecată pe pârâtul D. I. G. și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să suplinească acordul pârâtului vânzător la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 25.02.2011 au cumpărat de la numitul D. I. G. un imobil construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie situată în C., ., județul D.. Menționează reclamanți că această construcție a fost edificată în anul 1967, înainte de căsătorie, pe terenul în suprafață de 129 mp ce reprezintă cota indiviză din suprafața de 258 mp. Arată reclamanții că această suprafață de teren le-a fost înstrăinată anterior împreună cu o construcție formată din o cameră și o bucătărie pe care le-a dobândit pârâtul prin moștenire. Arată că imobilul a fost cumpărat prin act sub semnătură privată denumit chitanță de vânzare cumpărare cu prețul care a fost stabilit de comun acord de părți în cuantum de 7000 lei care a fost achitat în întregime la data de 25.02.2011, data încheierii convenției de vânzare cumpărare. Arată că la data încheierii actului a intrat în posesia imobilului, posesie și folosință netulburate până în prezent și terenul pe care se afla construcția nu era delimitat și împrejmuit de către vânzător. La acea dată au convenit cu pârâtul să se prezinte la notar să autentifice actul, însă pârâtul nu s-a prezentat, refuzul său reprezentând încălcarea obligațiilor asumate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516, 1527, 1528,1669 NCC și art. 111 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse: notificare, încheierea nr. 2154/26.07.2011, sentința civilă nr._ din 10.06.2011, încheierea de autentificare, certificat de moștenitor nr. 32/14.10.1997, certificat de moștenitor nr. 33/17.10.1997, certificat de moștenitor nr. 349/02.03.1995, autorizare pentru executare lucrări nr. 95/01.06.1967, releveu.
La data de 17.02.2012 numiții B. E. și B. V. au depus cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr._ al Judecătoriei C.. În motivare au arătat că sunt proprietari ai imobilului situat în C., ., așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4296/19 decembrie 1997 de BNP G. C.. Arată că prin acest act au dobândit în proprietate o cameră și un hol situate în partea din față a imobilului, împreună cu suprafața de 258 mp teren în indiviziune. Arată intervenienții că între ei și pârâtul D. I. G. au existat o . litigii privind modalitatea de partajare, respectiv folosire a terenului, aceștia convenind ca terenul să fie folosit în mod separat și solicită instanței că să de eficiență juridică acestor convenții încheiate între părți și autorizate de instanțele de judecată prin decizia civilă nr. 4868/30.10.2002 a Curții de Apel C., în sensul constatării unui drept de folosință exclusivă a celor două suprafețe de teren de către intervenienți, cât și în sensul păstrării gardurilor despărțitoare existente în prezent. Intervenienții au atașat cererii: contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4296/19.12.1997, sentința civilă nr. 898/29.01.2002 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 8990/2001, decizia nr. 4868/30.10.2002 prinunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 4895/CIV/2002, proces verbal din data de 23.09.2003, convenție.
La data de 30.03.2012 reclamanții M. N. și M. M. au depus întâmpinare la cererea de intervenție formulată de numiții B. E. și B. V. prin care au arătat că cererea nu este motivată în drept și invocată nulitatea acesteia în raport de dispozițiile art. 112 pct 4 și art. 49 alin 2- art. 50 Cod procedură civilă și nu este motivată nici în fapt întrucât nu cuprinde motivele pentru care se invocă un drept asupra construcției proprietatea pârâtului Drăculeți I. și au invocat excepția lipsei de interes a intervenienților având în vedre că această cerere de intervenție conform art. 49 alin 2 este în interes propriu dacă cel care intervine invocă un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată ceea ce intervenienții nu susțin. Arată că este lipsă de interes întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare încheiată cu privire la o cameră, baie și hol ce face parte din imobilul construcție aparținând pârâtului D. I. iar intervenienții solicită constatarea de către instanță a unui drept de folosință cu privire la două suprafețe de teren ceea ce nu are nicio legătură cu cauza.
Prin încheierea de ședință 17.02.2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții B. E. și B. V..
La data de 04.10.2012 pârâtul D. I. G. a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. N. și M. M. și a arătat că este de acord cu pretențiile solicitate de aceștia și că nu s-a prezentat la notar întrucât are probleme de sănătate. Arată că a primit de la reclamanți întregul preț al imobilului în cuantum de 7000 lei și a predat imobilul reclamanților.
In cauză a fost efectuată expertiza în specialitatea construcții de către expert D. P..
Prin sentința civilă nr._/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții B. E. și B. V. ca neîntemeiată.
La data de 06.08.2013 reclamanții au formulat recurs împotriva sentinței civile nr._/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 2085/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a admis recursul declarat de recurenții reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că nici acțiunea principală și nici cererea de intervenție nu au fost cercetate în fond.
La data de 30.01.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în rejudecare sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 29.04.2014 reclamanții au depus la solicitarea instanței precizare cu privire la camerele ce au format obiectul primului dosar având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic și la camerele ce fac obiectul prezentei acțiuni.
La termenul de judecată de la 29.04.2014 instanța a disjuns cererea de intervenție și a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții-răspundere contractuală.
Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2014 instanța a menținut probele administrate în primul ciclul procesual și a revenit cu adresă către expert D. P. pentru a răspunde la obiectivul propus de reclamanți în primul ciclu procesual, în sensul de a indica anul edificării construcției ce face obiectul prezentei acțiuni (camerele 2,4,5) de a preciza dacă a fost edificată de pârât în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 95/01.06.1967 eliberată de Consiliul Local al Municipiului C., precum și de a identifica cele 3 camere ce fac obiectul acțiunii (ținând cont și de schița cadastrală) indicând suprafața acestora.
La data de 26.06.2014 a fost depus de către expert D. P. răspunsul la obiectivul propus de reclamanți în primul ciclu procesual.
La termenul de judecată de la 01.07.2014, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat a prezentei cauze raportat la sentința civilă nr. 6597/08.04.2011, sentința civilă nr._/10.06.2011 și încheierea din 11.11.2011, toate pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010.
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010 aflat pe rolul Judecătoriei C., reclamanții M. N. și M. M. au chemat în judecată pe pârâtul D. I. G. solicitând ca în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.07.2010 să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru teren în cota indiviză de 129 mp situat C., . și construcția aflată pe acest teren formată dintr-o cameră și o bucătărie.
La data de 25.02.2011 (f.30) reclamanții au depus precizare a obiectului acțiunii, cu referire la componența casei de locuit pe care au cumpărat-o de la pârât la data de 30.07.2010, arătând că această casă este situată în C., . și se compune din două camere, un hol, o bucătărie și o baie.
Odată cu această precizare, reclamanții au depus și extras carte funciară, schiță cadastrală și releveu construcție (f.24-27) din care rezultă compunerea casei situată la adresa indicată și anume, două camere, baie, bucătărie și hol.
La interogatoriul administrat la termenul de judecată de la 25.02.2011 (f. 31), pârâtul a recunoscut că la data de 30.07.2010 le-a vândut reclamanților imobilul proprietatea sa compus din: cota indiviză de ½ din suprafața indiviză de 258 mp și casa situată pe acest teren indiviz compusă din două camere, bucătărie, baie și hol, imobil situat în C. st. Colțunaș nr. 12, județul D., primind integral prețul convenit de 70.000 lei noi.
Prin sentința civilă nr. 6597/08.04.2011 pronunțata de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, a fost admisă acțiunea precizată a reclamanților M. N. și M. M., constatată valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 30.07.2010 pentru imobilul compus din cota indiviză de ½ din suprafața de 258 mp de teren intravilan situat în C., ., județul D. împreună cu o parte din imobilul construcție, edificat pe terenul respectiv, compus dintr-o cameră și o bucătărie situate în spatele imobilului.
În motivare, instanța a constat că actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4189/12.12.1997 la BNP G. C. face dovada dreptului de proprietate al promitentului-vânzător în ceea ce privește bunul înstrăinat.
La data de 19.05.2011, reclamanții au solicitat completarea sentinței civile nr. 6597/08.04.2011 (f. 55) în sensul de a se pronunța și asupra cererii precizatoare depusă de reclamanți cu privire la obiectul convenției de vânzare-cumpărare arătând că au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra casei compuse din două camere, bucătărie, baie și hol. În motivarea cererii de completare, reclamanții au arătat că au probat înțelegerea părților contractante în acest sens, prin întâmpinarea pârâtului cât și cu răspunsul acestuia la interogatoriu, coroborat cu proba testimonială. Au precizat că este logic că prețul imobilului pe care l-au cumpărat de la pârât a cuprins atât terenul indiviz cât și întreaga casă de locuit, iar nu doar o cameră și o bucătărie cum eronat s-a menționat în convenția de vânzare-cumpărare. De altfel, intenția părților contractante de a vinde și, respectiv, de a cumpăra întregul imobil a fost dovedită în speță. Instanța de fond, deși le admite cererea precizată, nu se pronunță în dispozitiv asupra obiectului cererii cu care au învestit-o prin cererea precizatoare., fiind o omisiune asupra pronunțării unui capăt de cerere principal.
Cererea de completare a fost soluționată în cadrul aceluiași dosar prin sentința civilă nr._/10.06.2011.
Conform acestei hotărâri, instanța a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 6597 pronunțată la data de 08.04.2011 în dosarul nr._/215/2010.
În motivarea soluției, instanța a analizat cererea de completare a dispozitivului prin prisma obiectului acesteia (și în raport de cererea precizatoare) prin care s-a solicitat de către reclamanți pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare-cumpărare asupra întregului imobil, compus din casă de locuit formată din două camere, o baie, o bucătărie și un hol, situată în C., ., jud.D. și, în urma analizei a constată că, în cauza de față nu se face dovada dreptului de proprietate al promitentului vânzător, respectiv al paratului D. I. G. asupra întregului imobil, întrucât, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.4189/12.12.1997 la BNP G. C. ( fila 4 din dosarul cauzei) acestuia i s-a atribuit lotul 2 format doar din o cameră și o bucătărie situate în spatele imobilului, iar restul imobilului a fost atribuit numitei D. F..
A concluzionat instanța că nu se impune analizarea împrejurării dacă voința reală a părților în ceea ce privește ,,obiectul antecontractului de vanzare –cumpărare,, se referă la întregul imobil și nu doar la o parte din acesta, daca se face dovada dreptului de proprietate al promitentului-vânzător doar în ceea ce privește bunul astfel cum acesta a fost individualizat în actul juridic în discuție și nu asupra întregului imobil.
Totodată, a mai reținut instanța că ipoteza reglementată de dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă privește omisiunea instanței de se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale nu se regăsește în cauză.
Reclamanții au solicitat ulterior la data de 12.08.2011 și lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 6597/08.04.2011 (f. 72-73). Au arătat că deși inițial au solicitat constatarea valabilității antecontractului pentru o cameră și o bucătărie, ulterior la data de 25.02.2011 au depus precizare cu privire la obiectul acțiunii arătând că imobilul casă se compune din două camere, un hol, bucătărie și baie. Deși instanța reține în considerentele sentinței că au depus această precizare și pârâtul a depus întâmpinare prin care este de acord cu această precizare și, deși instanța a admis acțiunea precizată, în dispozitiv menționează că imobilul construcție este format din o cameră și o bucătărie.
Cererea de lămurire a fost soluționată prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2011, fiind respinsă cu motivarea că reclamanții, de altfel ca și prin cererea de completare a dispozitivului hotărârii, urmăresc afirmarea unui drept de creanță precum și constituirea unui drept de proprietate, în condițiile în care instanța a dezlegat problema respectivă atât prin sentința civilă nr. 6597 pronunțată la data de 08.04.2011 cat și prin hotărârea prin car s-a respins cererea de completare . Mai mult, ipoteza reglementată de dispozițiile art. 281 indice 1 Cod procedură civilă privește posibilitatea lămuririi dispozitivului hotărârii ori de câte ori dispozitivul unei hotărâri este neclar sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării sale, ori cuprinde dispoziții potrivnice. Astfel, pe calea lămuririi dispozitivul unei hotărâri nu poate fi modificat, ci doar clarificat înțelesul, întinderea ori aplicarea pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a cestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 6597/08.04.2011 reclamanții au formulat la 11.10.2011, calea de atac a recursului, deci ulterior pronunțării și soluției asupra cererii de completare dispozitiv. În motivarea recursului, reclamanții au învederat aceleași aspecte ca și cele susținute prin cererile de completare și lămurire, respectiv faptul că instanța de fond nu a ținut cont de acțiunea precizată și nu a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la întreaga casă compusă din două camere, baie, bucătărie și hol.
Recursul a fost soluționat prin decizia nr. 910/02.05.2012 a Tribunalului D., fiind anulat ca netimbrat. În practicaua acestei decizii reclamanții reprezentați de avocat P. S. (fiind aceeași cu cea care reprezintă reclamanții și în prezenta acțiune) au depus taxă de timbru doar pentru soluționarea cererii de repunere pe rol învederând tribunalului că nu înțeleg să mai timbreze și recursul întrucât doresc să renunțe la recurs.
Pentru obținerea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru celelalte camere solicitate prin precizarea depusă la 25.02.2011 în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., reclamanții M. N. și M. M. au chemat în judecată pe pârâtul D. I. G., promovând o nouă acțiune la data de 14.11.2011.
Se constată, raportat la acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C., astfel cum a fost precizată și raportat la motivarea cererilor de completare, lămurire și recurs că reclamanții au învestit instanța cu o cerere având aceleași părți, obiect și cauză, alegând să formuleze o nouă acțiune în loc să formuleze cale de atac împotriva sentinței de completare, a încheierii de lămurire ori să insiste în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței de fond.
De altfel, la data promovării acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar nr._, reclamanții erau în termen pentru a declara cale de atac atât împotriva sentinței nr._/10.06.2011 cât și a încheierii pronunțate asupra cererii de lămurire, respectiv în cursul soluționării recursului.
Deși au susținut că în prezenta cauză obiectul este diferit întrucât în dosarul nr._/215/2010 au solicitat și obținut o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru o cameră și o bucătărie, iar în prezenta cauză solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru restul construcției edificate de pârât, constând într-o cameră, o baie și un hol, reclamanții omit însă faptul că în dosarul nr._/215/2010 au depus o precizare prin care au solicitat exact aceleași încăperi, ba chiar au formulat cereri de completare, lămurire și recurs împotriva soluției pronunțate de instanță care nu le-a acordat tot ce au cerut prin acțiunea precizată.
Deși în prezenta cauză reclamanții au susținut că dreptul lor s-a născut în temeiul unei convenții încheiate la 25.02.2011 prin care le-ar fi fost înstrăinate de pârât și celelalte încăperi, din cuprinsul precizării depuse la aceeași dată în celălalt dosar nr._/215/2010, al interogatoriului luat pârâtului în acel dosar, dar și din cuprinsul cererilor de completare, lămurire și recurs, se constată că în realitate reclamanții au susținut că încă de la data de 30.07.2010, când au încheiat în formă scrisă primul antecontract, părțile s-au înțeles ca obiectul vânzării să fie reprezentat de întreaga construcție, iar nu doar din partea cuprinsă în actul de partaj voluntar.
De asemenea, fiindu-le solicitate lămuriri cu privire la identificarea camerelor pentru care au deja o hotărâre judecătorească și a celor ce fac obiectul prezentei acțiuni, reclamanții au folosit același releveu cu cel depus odată cu precizarea de la 25.02.2011 (depusă în dosarul nr._/215/2010). Cu această ocazie au lămurit și faptul că încăperile solicitate în cadrul dosarului nr._ nu sunt cele care au revenit prin actul de partaj voluntar în patrimoniul altei persoane, acestea fiind demolate, ci sunt construite de pârât pe partea sa de teren indiviz în baza autorizației de construire din 1967.
Chiar dacă aceste încăperi nu sunt aceleași cu cele dobândite de D. F. prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4189/12.12.1997 la BNP G. C. și vândute ulterior numiților B. E. și B. V., instanța reține că sunt aceleași cu cele care au format obiectul acțiunii formulate în cadrul dosarului nr._/215/2010, astfel cum a fost precizată (mai corect spus completată) la data de 25.02.2011 și asupra căreia deja s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Reclamanții, care apreciau că soluția pronunțată de instanță asupra cererii de chemare în judecată precizată și a cererilor de completare și lămurire nu este corectă, întrucât instanța învestită cu soluționarea acestora nu a fost lămurită cu privire la proveniența încăperilor și titularul real al dreptului de proprietate asupra acestora, aveau obligația de a formula cale de atac, arătând existența unei confuzii între camerele construite de pârât și înstrăinate reclamanților și cele care au revenit în lotul numitei D. F..
În caz contrar, soluțiile pronunțate dobândesc autoritate de lucru judecat, fără a se putea repune în discuție, într-un alt proces o cerere având aceleași părți, obiect și cauză.
Cum reclamanții nu au formulat cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în dosarul nr._/215/2010, respectiv au arătat că renunță la recurs, toate aceste hotărâri au rămas irevocabile.
Aspectele reținute în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate nu mai pot fi contrazise de o alta hotărâre judecătorească, intrând în puterea lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat poate fi invocata atunci când exista identitate de părți, obiect si cauza, invocându-se așadar exclusivitatea unei hotărâri judecătorești anterioare, în timp ce puterea de lucru judecat poate fi invocată pentru a împiedica contrazicerea între doua hotărâri judecătorești, invocându-se obligativitatea unei hotărâri judecătorești anterioare în sensul de a se împiedica infirmarea constatărilor făcute de o instanță printr-o hotărâre judecătoreasca posterioară, data în alt proces.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești.
Având în vedere aceste criterii pentru determinarea autorității de lucru judecat, instanța reține existența în prezenta cauză a triplei identități de părți, obiect și cauză.
Astfel, reclamanții și pârâtul sunt aceiași, cauza, înțeleasă ca temeiul juridic al pretențiilor formulate, respectiv fundamentul juridic al promovării acțiunii, o reprezintă raporturile juridice născute între părți din antecontractul încheiat, iar obiectul acțiunii, este reprezentat de aceleași încăperi ce au format obiectul precizării acțiunii depusă la 25.02.2011.
Mai reține instanța că, deși în antecontractul din 30.07.2010 părțile nu au cuprins și înțelegerea privitoare la camerele adăugite de pârât, prin precizarea depusă la 25.02.2011, prin răspunsul la interogatoriul luat pârâtului, prin motivele cererii de completare, ale cererii de lămurire și ale cererii de recurs, atât reclamanții cât și pârâtul au recunoscut că obiectul înțelegerii lor inițiale l-a reprezentat construcția în întregime, iar nu doar o cameră și o bucătărie, chiar dacă în actul scris nu au făcut referire la întreg obiectul contractului. De altfel, încheierea în formă scrisă a antecontractului nu este o condiție de validitate, ci doar o condiție ad probaționem, însă în măsura în care toate părțile contractante recunosc adevăratul cuprins al înțelegerii lor, nu este necesară și redactarea contractului. Aceasta deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare este valabil încheiat prin acordul de voință al părților, părțile fiind cele care aleg dacă să îl materializeze într-un înscris sau nu. Aceasta este și motivarea folosită de reclamanți în cererea de completare a sentinței civile nr. 6597/08.04.2011.
Faptul că ulterior, părțile au materializat înțelegerea lor, arătată și în precizarea depusă la 25.02.2011 în dosarul nr._/215/2010, într-un înscris sub semnătură privată este făcută numai pentru a putea justifica promovarea unei noi acțiuni având ca obiect aceleași încăperi.
Prin urmare, există identitate de cauză, raporturile juridice privitoare la promisiunea de vânzare-cumpărare a unei case compuse din două camere, o baie, o bucătărie și un hol, fiind născute între părți încă de la data de 30.07.2010, așa cum a recunoscut și pârâtul la interogatoriu și au susținut și reclamanții prin toate cererile indicate anterior.
De asemenea, obiectul este același, nefiind vorba de alte încăperi decât cele indicate în precizarea și cererile depuse de reclamanți pentru completarea, lămurirea sau recurarea sentinței civile nr. 6597/08.04.2011.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat a prezentei cauze raportat la sentința civilă nr. 6597/08.04.2011, sentința civilă nr._/10.06.2011 și încheierea din 11.11.2011, toate pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, excepție invocată de instanță din oficiu și, pe cale de consecință, a respinge acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat a prezentei cauze raportat la sentința civilă nr. 6597/08.04.2011, sentința civilă nr._/10.06.2011 și încheierea din 11.11.2011, toate pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. N. și M. M. ambii cu domiciliul în C., ., nr. 9, ., . în contradictoriu cu pârâtul D. I. G. cu domiciliul în C., .. 14, ., ., pentru existența autorității de lucru judecat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 iulie 2014.
P., Grefier,
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B
Tehnored gref. S.A.G.
22.07.2014/ 5 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9459/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9453/2014.... → |
|---|
