Plângere contravenţională. Sentința nr. 6136/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6136/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 30311/215/2013
Dosar nr._
- plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6136
Ședința publică de la data de 29 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Ș. C. și pe intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- POSTUL DE POLIȚIE ȘIMNICU DE SUS, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și martorul P. E., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului P. E. ( CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită anularea procesului verbal.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 11.09.2013, petentul S. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.08.2013 emis de IPJ D.- postul de Poliție Șimnicu de Sus și exonerarea sa de la plata amenzii de 1000 lei.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă de 1000 lei, motivul fiind că a provocat și participat la scandal în loc public precum și faptul că agresat fizic pe numitul M. I.. În procesul verbal se menționează că i-a aplicat lovituri în zona feței cât și pe membrele superioare și inferioare, lovituri ce au necesitat zile de îngrijiri medicale.
În fapt, la data de 08.07.2013 în jurul orei 09,00 se afla la domiciliul său situat în ., sat Duțulești, .. 28, județul D., împreună cu soția și băiatul său când a auzit o femeie care striga ca o vacă intra în lanul de porumb. Știind că vaca sa era priponită, s-a deplasat în deal la A. C. și a constatat faptul că vaca sa scăpase din pripon și lipsea de la locul unde o priponise.
S-a deplasat de urgență acasă și a înhămat calul la căruță împreună cu baiatul său au plecat spre locul unde lăsase vaca priponită. Pe drum, în plin câmp, s-a întâlnit cu M. I. care mergea spre .. Acesta i-a adresat injurii la adresa sa și a mamei sale. Cu bâta pe care o avea asupra sa, M. I. l-a lovit în mână. Precizează că bâta se află depusă la Postul de Poliție Șimnicu de Sus. În încăierarea care s-a produs a reușit să îi smulgă bâta din mână, dar fără să îl lovească sau să îi producă leziuni corporale, așa cum susține acesta deoarece petentul are o mână amputată. Cu o singură mână nu putea să smulgă bâta de la agresor și să îl lovească pe acesta.
Precizează că după scandal și-a continuat drumul spre câmp până când a ajuns la vaca sa care păștea pe miriște - pajiște.
A doua zi a fost chemat la postul de poliție unde a dat o declarație fără a se întocmi vreun proces verbal de contravenție.
Nu cunoaște de unde numitul M. I. a căpătat acele leziuni, deoarece atunci când s-au despărțit acesta nu avea nici un semn pe față și nici la membrele superioare sau inferioare, fapt pe care il poate dovedi cu martorii prezenți la fața locului.
Consideră că procesul verbal trebuia întocmit în prezența sa precum și a martorilor ce au fost prezenți la fața locului. Precizează că procesul verbal pe care îl contestă a fost întocmit în ziua de 04.08.2013 în lipsa sa și i-a fost înmânat de factorul poștal în ziua de 30.08.2013. A mai arătat că pe procesul verbal nu era aplicată nicio ștampilă a Postului de Poliție Șimnicu de Sus.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu martori.
În drept, își întemeiază prezenta pe prevederile art. 8 din legea nr. 61/1991.
În dovedirea plângerii a anexat procesul verbal de contravenție în original (fila 5) și dispoziție de achitare a taxei de timbru și fotocopie CI a petentului.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, taxă de timbru judiciar.
La data de 08.11.2013, petentul a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu IPJ D.- Postul de Poliție Șimnicu de Sus și a propus ca martori pe P. E. și S. T..
La data de 24.12.2013, intimata a depus întâmpinare la plângerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită proba cu actele care au stat la baza încheierii actului sancționator pe care le depune în dublu exemplar.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2014 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul P. E., probe solicitate de petent și din oficiu, instanța a dispus încuviințarea probei cu martorii M. I. și Ișlicaru I..
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a se înainta dovada comunicării procesului verbal contestat, relațiile fiind depuse cu adresa nr._ din data de 27.03.2014.
La termenul de judecată din data de 08.04.2014 instanța a dispus audierea martorului M. I. și a procedat la ascultarea petentului Ș. C.. La același termen a revenit asupra administrării probei testimoniale cu martora Ișlicaru I..
La termenul de judecată din data de 29.04.2014, instanța a audiat martorul P. E..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/04.08.2013 întocmit de IPJ D., petentul Ș. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționată de art. 3 pct. 24 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 Republicată.
S-a reținut că la data de 08.07.2013 ora 09.00, în satul Duțulești pe câmp, în urma izbucnirii unui conflict spontan, petentul a provocat și participat la scandal în loc public, prin aceea că l-a agresat fizic pe numitul M. I., aplicându-i lovituri în zona feței cât și a membrelor inferioare și superioare, leziuni pentru care acesta a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medicol legal nr. 1206/12/11.07.2013.
În ce privește legalitatea procesului verbal, instanță constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentei, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Prin acțiune, petentul a susținut că nu se consideră vinovat de cele reținute în procesul verbal.
Fiind ascultat conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, petentul a susținut că s-a deplasat la locul faptei, respectiv un teren agricol pe care se afla cultivat porumb, împreună cu fiul său care are aproximativ 35 de ani și care conducea căruța. Motivul deplasării îl reprezenta faptul că o auzise pe martora P. E. care strigase că o vacă intrase în porumbi, fiind vorba chiar de animalul aparținând petentului. A mai declarat petentul că l-a găsit pe M. I. în timp ce scotea vaca din porumbii ce aparțin cumnatului acestuia, iar acesta i-ar fi adresat injurii.
Petentul a susținut că cel care l-a lovit este de fapt M. I., iar el doar a încercat să se apere și i-a luat din mână ciomagul. Totodată a arătat că, deși fiul său care este un bărbat în putere, fără vreo problemă fizică sau medicală, a văzut de la distanța de 10 m unde se afla în căruță, incidentul astfel descris, nu a intervenit întrucât nu a vrut să fie lovit și el.
Petentul a negat că l-ar fi lovit pe M. I. și a susținut că doar s-a apărat și e posibil ca în momentul în care i-a smuls ciomagul din mână și l-a mișcat în aer pentru a-l ține la distanță, să îl fi lovit, dar nu l-a lovit cu intenție.
Instanța a procedat la audierea martorului M. I. la același termen pentru a avea posibilitatea comparării declarațiilor. Din declarația martorului instanța reține că împrejurarea privind desfășurarea faptelor până în momentul lovirii corespunde cu cea declarată de petent.
Evenimentele ulterioare au fost relatate total diferit de către cei doi.
Martorul M. I. a susținut că i-a atras atenția petentului asupra modului în care își păzește animalul, iar acesta l-a lovit cu capul în capul său, întrucât nu are o mână, infirmitate pe care și instanța a constatat-o în mod direct în timpul ședinței de judecată.
Martorul a mai declarat că, urmare acestei lovituri, nu a mai văzut nimic, i-a căzut ciomagul pe care petentul l-a luat și cu care i-a aplicat mai multe lovituri pe tot corpul și în special peste genunchi pentru a-l doborî. Ulterior l-a lovit și cu mânerul de la bici care era din fier, direct în cap și atunci martorul s-a umplut de sânge.
Din cuprinsul plângerii contravenționale și al declarației petentului, instanța constată că acesta a negat că l-ar fi lovit pe martorul M. I., justificând aceasta prin faptul că nici nu ar fi putut din cauza infirmității fizice, ci doar s-a apărat.
Dacă susținerea acestuia ar fi reală, nu se explică de ce fiul petentului care nu are nicio afecțiune medicală și are o conformație fizică suficient de dezvoltată, fiind chiar așa cum susține tatăl său "în putere", nu a intervenit pentru a-și apăra tatăl de loviturile pe care le-ar fi primit. Pretinsa teamă de a nu fi lovit la rândul său de către martorul M. I. nu se justifică atâta timp cât martorul are 73 de ani, o statură medie, iar fiul petentului doar 35 de ani.
De altfel, petentul chiar dacă are o infirmitate fizică, neavând mâna dreaptă, are o vârstă mult mai mică decât cea a martorului, respectiv 57 de ani și o conformație fizică mult mai puternică, aspect ce a putut fi constatat în mod direct de instanță.
În susținerea faptului că petentul se face vinovat de producerea agresiunii asupra martorului, este și certificatul medico-legal nr. 1206/A2/09.07.2013 eliberat de Institutul de Medicină Legală C. din care rezultă că M. I. a fost victima unei agresiuni în data de 08.07.2013.
Potrivit acestui certificat are echimoze pe pleoape, hemoragie subconjunctivală la ochiul drept, excoriații pe pometul drept, la nivelul brațului drept, și mai multe excoriații și echimoze la nivelul genunchiului drept. Totodată din referatul de urgență nr._/08.07.2013 întocmit de Spitalul Clinic de Urgență C. rezultă că diagnosticul a fost: contuzie șold și genunchi drept, plăgi excoriate regiunea naso-geniană dreaptă și mentonieră, hemoragie subconjunctivală ochi drept, echimoză genunchi drept, ca urmare a agresiunii fizice.
La examenul ortopedic s-a stabilit diagnosticul contuzie coapsă și genunchi drept.
Se mai constată că la fața locului s-a deplasat un echipaj al poliției, fiind întocmită fișa de intervenție la eveniment din care rezultă că acestea au constatat în mod direct că numitul Ș. C. l-a lovit în zona feței și peste picioare pe numitul M. I., victima fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale.
Prin urmare descrierea faptei realizată de M. I. se coroborează cu constatările din certificatul medico-legal și cu fișa de intervenție la eveniment întocmită de organele de poliție, iar susținerile petentului privind faptul că s-ar fi apărat nu au niciun suport probator. Cu atât mai mul cu cât leziunile suferite de martor și numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate depășesc orice noțiune de apărare, fiind suficient de grave, având în vedere și vârsta înaintată a victimei.
Un argument al faptului că petentul l-a lovit pe martorul M. I. este chiar declarația petentului dată la 09.07.2013 în fața agentului de poliție în care a consemnat că l-a lovit cu bâta peste picioare, recunoaște și regretă cele întâmplate.
Or, în fața instanței a susținut doar că i-a smuls bâta din mână martorului și a manevrat bâta în aer pentru a-l ține la distanță, iar astfel e posibil să îl fi lovit, nu și faptul că l-ar fi lovit peste picioare sau în cap. Locul leziunilor și numărul acestora nu putea fi însă urmarea manevrării bâtei în maniera descrisă de petent, ci numai urmarea aplicării în mod repetat a loviturilor în zonele în care s-au constatat echimoze și excoriații.
Dacă petentul doar s-ar fi apărat de un bărbat în vârstă și care era deposedat și de ciomagul pe care îl avusese asupra sa, și pe care astfel de persoane îl folosesc pentru a-și înlesni deplasarea, nu ar fi avut cum să se producă rezultatul constatat prin certificatul medico-legal.
Pe lângă aceste aspecte, mai reține instanța că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din toate probele administrate, astfel cum au fost analizate anterior, instanța reține că deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, respectiv prin agresiune fizică ce a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, asupra unei persoane în vârstă, ce nu se putea apăra singură, instanța apreciază că se impune aplicarea unei sancțiuni cu amenda contravențională, pentru a determina petentul ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte și să respecte dispozițiile legale.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. C. cu domiciliul în . sat Duțulești, .. 28, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- POSTUL DE POLIȚIE ȘIMNICUL DE SUS cu sediul în ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
10.06.2014, 4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 9459/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
