Grăniţuire. Sentința nr. 9653/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9653/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 19642/215/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9653/2014
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 01.07.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamant N. S. C. și pe pârâții P. I. și P. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, la data de 04.07.2014, de către pârâți, concluzii scrise, după care,
Instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.07.2012, sub dosar nr._, reclamanta N. (B.) S. C., a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să respecte reclamantei dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamantei și obligarea pârâților să-i restituie reclamantei suprafața de 775 mp, situată în T 39, P 1042/2 din intravilanul comunei Teasc, suprafață ce este ocupată abuziv de pârâți.
În motivare a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 1300 mp, situat în . vecinătăți la N – G. I., la E – N. E., la V – P. I., la S – A. C., dovada dreptului de proprietate fiind Sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C., prin care i s-a constatat dreptul de proprietate asupra acestui teren. A arătat că între terenul său și terenul proprietatea pârâților, deși există semne exterioare de delimitare, sunt totuși îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre cele două proprietăți limitrofe, fapt ce a generat neînțelegeri. A mai precizat că pârâții, în mod abuziv, au desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile și cu acest prilej, au acaparat din terenul proprietatea reclamantei o fâșie în suprafață totală de 775 mp. Prin ocuparea acestei suprafețe pârâții ii produc numeroase pagube materiale, neputând beneficia de folosința terenului, pe care aceștia, în prezent, cultivă zarzavaturi.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560 C Civ și art. 563 CCiv.
În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu, a probei testimoniale și a probei cu expertiză tehnică judiciară, de specialitate.
A depus la dosar împuternicire avocațială, titlul de proprietate nr. 309-_/20.06.1995, Sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La data de 23.08.2012 pârâții P. I. și P. I., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt au arătat că pârâta P. I. a cumpărat de la numita N. E., cu chitanță de mână din data de 29.05.1996, suprafața de 0,18 ha, în punctul Hartă, având ca vecinătăți la N – G. I., la V – Bufteanu F., iar în anul 2002, conform titlului de proprietate nr. 903-1963/03.06.2002 i s-a eliberat titlul în care este cuprinsă și suprafața de teren pe care o solicită reclamanta. Au mai arătat că sunt posesorii de drept ai suprafeței de teren, revendicată.
Au depus la dosar titlul de proprietate nr. 903-1963/03.06.2002, chitanța – procesul verbal din data de 29.05.1996, acte de stare civilă.
La data de 09.10.2012 pârâții au depus la dosar cerere de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 CPCIv până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/215/2012.
Au arătat că au promovat împotriva vânzătoarei N. E. și a moștenitorilor acesteia, acțiune ce are ca obiect uzucapiune asupra imobilului din prezenta cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 09.10.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 CPCiv, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/215/2012.
La data de 05.06.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol a dosarului, motivată de faptul că dosarul nr._/215/2012 a fost soluționat.
Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut suspendată judecata cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 CPCiv, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/215/2012, cu motivarea că împotriva Sentinței civile nr. 8404/29.05.2013, pronunțată în acest dosar, s-a formulat recurs, iar sentința nu a rămas irevocabilă.
Prin încheierea din data de 21.01.2014, instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantă și în temeiul art. 244 alin. 2 CPCiv, a dispus repunerea cauzei pe rol.
În ședința publică din data de 25.02.2014, pârâții au solicitat suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cpciv, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului_/215/2014 al Judecătoriei C., întrucât soluționarea prezentei cauze, depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._/215/2014, cerere respinsă de instanță prin ncheierea de ședință din data de 01.04.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 01.04.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii G. A. și G. E. și pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii N. C. și F. M., proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, solicitate de pârâți
Instanța a stabilit ca obiective ale raportului de expertiză specialitatea topografie: să se identifice terenul în suprafața de 1300 mp, situat în . Titlul de proprietate nr. 309-_/20.06.1995 și Sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ prin dimensiuni și vecinătăți; să se întocmească schița topo; să se precizeze dacă există construcții pe acest teren, iar în caz afirmativ să se arate poziția acestora; să se stabilească dacă pârâții ocupa vreo suprafață de teren aflat în proprietatea reclamantei, iar în caz afirmativ să se identifice terenul ocupat prin dimensiuni și vecinătăți; să se stabilească dacă există o suprapunere a terenurilor părților prin raportare la actele de proprietate ale fiecăruia; să se întocmească schița de situație pentru fiecare suprafață de teren pentru a se stabili care sunt suprafețele deținute de fiecare parte; să se stabilească linia de hotar despărțitoare între proprietățile părților; să se stabilească vechimea hotarului dintre cele două proprietăți, existent la data efectuării raportului de expertiză și a desemnat expert tehnic în persoana d-lui A. P..
La data de 04.06.2014, s-a depus la dosar, de către expert A. P., raportul de expertiză tehnică judiciară, specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 10.06.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reciproc al părților, apoi la administrarea probei testimoniale în cadrul căreia au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii G. A. și G. E., propuși de reclamantă, martorii N. C. și F. M., propuși de pârâți, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
La data de 30.06.2014, pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecțiuni respinse de instanță ca neîntemeiate.
În ședința publică din data de 01.07.2014 reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care modifică suprafața revendicată la suprafața de 699,06 mp, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 01.07.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 1 CPCiv, a luat act de modificarea obiectului cererii de chemare în judecată.
La data de 04.07.2014, pârâții au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Pe cale de excepție au solicitat să se constate în temeiul uzucapiunii de lungă durată că sunt proprietarii terenului în suprafață de 699,06 mp, identificată în raportul de expertiză. Au arătat că dețin terenul în baza chitanței încheiată cu N. E., care le-a înstrăinat această suprafață în schimbul unui preț, achitat în întregime. Au arătat că, având terenul în posesie, le-a fost emis și titlul de proprietate nr. 903-1963/03.06.2002, însă în mod greșit numai pentru suprafața de 1000 mp, deși inițial terenul în întregime a fost cumpărat de autorii lor în baza chitanței de mâna încheiată cu vânzătoarea N. E. la data de 29.05.1996, teren pe care l-au avut în posesie, neîntrerupt. A arătat că și gardul despărțitor ca și hotar între proprietatea lor formată din terenul de 1000 mp din TDP și cel din chitanța și teerenul cumpărat și deținut de reclamantă are o vechime de 18 ani, gardul de scândură fiind construit de reclamantă astfel cum a înțeles și ea că a cumpărat terenul în forma și dimensiunile în care a construit gardul despărțitor. Au mai arătat că există și alte semne de hotar, respectiv trei salcimi, despre care se vorbește în expertiza efectuată în dosarul nr._/215/2012 întocmit de I. I.. Au precizat că susținerile reclamantei sunt combătute de declarațiile martorilor audiați în cauză. Pârâții au arătat că din declarația martorului N. C., fiul vânzatoarei N. Elnea, rezultă că nu s-a vândut niciodată terenul aflat în curtea lor de peste 40 de ani.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța retine următoarele :
Prin sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ reclamanta B. S. C. ( in prezent N. S. C.) a devenit proprietara suprafețelor de teren de 1300 mp, situată in ., T 39, P 1042/2 și 1900 mp situată in ., T 39, P 1042/3, ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate de către numita N. Gh. E., in baza Titlu de proprietate nr. 309-_ din 20.06.1995 emis pe numele acesteia din urmă.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că la data de 09.08.2011 a intervenit o conventie de vanzare cumparare intre reclamantă in calitate de cumparător, si pârâta N. E. in calitate de vanzatoare, conventia materializată în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP F. M. M. privind terenul în suprafață de 1300 m.p intravilan T 39 P 1042/2 și terenul în suprafață de 1900 m.p intravilan T 39 P 1042/3 situate în comuna Teasc,..
Sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căi de atac a recursului.
Reclamanta N. S. C. a inteles sa cheme in judecata pe pârâții P. I. și P. I., solicitand obligarea acestora la a-i lasa in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 775 mp situata in T 39, P 1042/2, suprafață ce face parte din totalul de 1300 mp. Ulterior, raportat la concluziile raportului de expertiză, reclamanta și-a precizat acțiunea in sensul că revendică suprafața de 699,06 mp.
In drept, instanța retine ca acțiunea in revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Acțiunea in revendicare este o acțiune petitorie întrucât tinde sa stabilească direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului. In ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii in revendicare, aceasta poate fi intentata de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Acțiunea in revendicare este așadar acea acțiune in justiție prin care reclamantul care este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stăpânește bunul respectiv, sa ii recunoască dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul .
Dreptul de proprietate este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, conform prevederilor art 480 Cod civil, reprezentând un drept real, exclusiv și perpetuu. Atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate constau în posesie, folosință și dispoziție. Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezidă în existența acestuia în mod independent față de alte drepturi care să-i servească drept temei al constituirii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate constă în faptul că acesta este singurul drept care îi conferă titularului său posibilitatea exercitării concomitente a tuturor atributelor sale.
Reclamantul este cel care trebuie sa faca dovada pozitiva, in sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat (actori incumbit probatio), precum si dovada posesiei de catre parat a bunului revendicat.
In aceste condiții, instanța apreciază ca acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată este întemeiata, atat timp cat acesta si-a dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1300 mp situata in T 39, P 1042/2 și 1900 mp situată in T 39, P 1042/3, pe raza comunei Teasc, jud. D., prin sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ și Titlu de proprietate nr. 309-_ din 20.06.1995 emis pe numele numitei N. Gh. E., iar pe de alta parte posesia de catre pârâții P. I. și P. I. a unei porțiuni de 699,06 mp dovedit pe de o parte din aceasta suprafata.
Pentru a hotari astfel, instanta are in vedere declarațiile martorilor G. A. și G. E. care se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza de expertul A. P..
Astfel, martorul G. A. a invederat ca este vecină cu părțile și locuiește in zonă din 1955, iar suprafața de teren ce face obiectul prezentei acțiuni se află in posesia pârâților încă din anul 1989. De asemenea, terenurile aflate in posesia părților se află una in continuarea celeilalte, iar ambele au aparținut numitei N. E., care le-a vândut ulterior. A mai precizat că intre proprietatea familiei P. și proprietatea reclamantei se află un gard, gard ce a fost ridicat de părinții reclamantei.
Martorul G. A. a declarat că este vecină cu părțile, proprietatea ei se învecinează pe una dintre laturi cu proprietatea reclamantei și locuiește acolo de foarte mult timp. A mai arătat că pârâții locuiesc la acea adresă de peste 40 de ani, când și-au ridicat locuința, suprafața de teren a aparținut numitei N. E., care le-a vândut părților din dosar câte o parte, insă nu știe cât. De asemenea, pe suprafața din litigiu se află un solar care a fost dintotdeauna in posesia pârâților, fiind împrejmuită cu gard.
Din răspunsurile la interogatoriu instanța reține că pârâta P. I. a arătat că pentru suprafața de 717 mp din T 39, P 1042/2 are chitanță, iar titlu de proprietate are numai pentru suprafața de 1000 mp. A mai precizat că in anul 1994 fiul fostei proprietare N. E. nu a măsurat suprafețele de teren, iar terenul a intrat in posesia sa fără măsurători prealabile.
Din răspunsurile la interogatoriu instanța reține că pârâtul P. I. a arătat că atât pentru suprafața de 717 mp din T 39, P 1042/2 cât și pentru suprafața de 1000 mp are titlu de proprietate. De asemenea, a învederat că in anul 1994 fiul fostei proprietare N. E. nu a măsurat suprafețele de teren, iar terenul a intrat in posesia sa fără măsurători prealabile.
Din declarația martorului F. M. instanța reține că acesta este vecin cu părțile, locuind la trei case de acestea, pe partea cealaltă a străzii. A arătat că socrii pârâtei au cumpărat in urmă cu 41 ani o suprafață de teren de la numita N. E. pe care au ridicat o locuință, iar împreună cu bunicul reclamantei N. S. a construit un pătul din lemne pe o suprafață de teren ce se află in continuarea suprafeței deținute de pârâți, fam P., iar suprafața de teren a bunicului reclamantei provenea tot de la numita N. E.. A mai învederat că la momentul la care bunicul reclamantei a intrat in posesia suprafeței de teren pe care a ridicat pătul, era delimitată prin gard de suprafața deținută de familia P., iar linia de hotar nu s-a modificat in timp. De asemenea a mai arătat că are cunoștință de faptul că familia P. a întocmit cu numita N. E. o chitanță de mână.
Instanța reține și declarația martorului N. C., consătean cu părțile și fiul numitei N. E.. A precizat că in anul 1992 bunicul reclamantei, împreună cu tatăl acesteia au cumpărat de la el o suprafață de teren pe care au cultivat-o doi ani, suprafață care se află in continuarea suprafeței deținute de familia P.. Astfel cele două proprietăți sunt despărțite de gard ridicat in urmă cu 20 ani, iar pe linia de hotar se află niște salcâmi plantați in aceeași perioadă, iar grajdul ridicat de bunicul reclamantei se află la 1-2 metri distanță față de linia de hotar. A mai precizat că sunt doi fii ai numitei N. E. și au stabilit că această suprafață de teren ii aparține martorului. Astfel la momentul la care a convenit cu familia reclamantei să vândă avea in proprietate 50 ari in punctul "hartă" din care 18 ari erau deținuți de familia P., iar restul pentru familia reclamantei. De asemenea in anul 1992 când s-a încheiat chitanța cu tatăl și bunicul reclamantei nu s-a avut in vedere vânzarea vreunei suprafețe de teren care se afla in posesia familiei P., ci doar suprafața pe care o aveau in posesie, iar suprafața de teren aflată in posesia familiei P. provenea de la numita N. E..
Din raportul de expertiza întocmit in cauza de expert tehnic specialitatea topografie A. P. instanța retine ca deși reclamanta justifica dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1300 mp in T 39 P 1042/2 și de 1900 mp in T 39 P 1042/3, in fapt aceasta deține doar 1207,61 mp, așadar cu 699,06 mp mai puțin, in timp ce pârâții P. I. și P. I. dețin in fapt suprafața de 1699,06 mp, așadar cu 699,06 mp mai mult decât are înscris in titlul de proprietate, respectiv 1000 mp .
Instanța reține că cele două suprafețe de teren de 1300 mp și 1900 mp sunt una in continuarea celeilalte, respectiv prima in T 39, P 1042/2 iar a doua in T 39, P 1042/3, iar cea de 1300 mp se învecinează pe latura de vest cu terenul deținut de familia P..
Sustinerile pârâților in sensul ca acțiunea in revendicare nu este intemeiată, in condițiile in care aceștia sunt proprietarii suprafeței de teren revendicate nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă. Astfel, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor se face exclusiv cu un titlu de proprietate, ceea ce nu este și cazul pârâților, care nu au prezentat nici un titlu, doar o chitanță de mână ( care valorează antecontrat de cânzare-cumpărare) din data de 29.05.1995 încheiată cu numita N. E., proprietară la acea vreme in ceea ce privește suprafața de teren ce face obiectul prezentei acțiuni.
Instanța reține și intenția pârâților P. I. și P. I. de a dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp situată in punctul "Hartă" suprafață înscrisă in TDP nr. 309-_ din 20.06.1995 emis pe numele numitei N. E., fiind situată după susținerea acestora in T 39, P 1042/3, prin uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 8404/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2012 s-a respins acțiunea formulată de pârâții P. I. și P. I. in contradictoriu cu numita N. E. și s-a admis cererea de intervenție in interes propriu a numitei N. S. C.. In considerente instanța a reținut tocmai faptul că nu s-a împlinit termenul de 30 ani pentru dobândirea dreptului de proprietate și faptul că pârâții aveau cunoștință de faptul că numita N. S. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței respective, de 1300 mp din T 39, P 1042/2 și de 1900 mp din T 39, P 1042/3 inscrise in TDP nr. 309-_ din 20.06.1995 emis pe numele numitei N. E. . Mai mult aceste suprafețe de teren au intrat in proprietatea numitei N. S. C., dovadă fiind sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ prin care s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP F. M. M. intervenit intre numita B. (in prezent N.) Sidoania C. și Nictor E..
De asemenea instanța a reținut și faptul că dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren dobândite de B. (in prezent N.) Sidoania C., respectiv 1300 mp din T 39, P 1042/2 și 1900 mp din T 39, P 1042/3 inscrise in TDP nr. 309-_ din 20.06.1995 emis pe numele numitei N. E. a fost înscris in Cartea Funciară, făcându-l opozabil erga omnes așa cum reiese din extrasul pentru informare nr._/04.03.2013.
Ca urmare a administrării probei cu expertiza tehnică specialitatea topografie in cadrul dosarului nr._/215/2012, expertul I. I. a stabilit, ca și expertul A. P., faptul că pârâții ocupă o suprafață mai mare de teren decât cea pentru care au prezentat titlu de proprietate, respectiv suprafața de 1000 mp. Astfel expertul I. I. a stabilit că pârâții ocupă suprafața de 717 mp din T 39, P 1042/2, in timp ce numita N. S. C. posedă efectiv din cei 1300 mp din T 39, P 1042/2, suprafața de 508 mp.
In ceea ce privește invocarea de către pârâți a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 699,06 mp, astfel cum a fost stabilită de expertul tehnic specialitatea topografie A. P. in temeiul uzucapiunii de lungă durată, instanța reține că nu se poate analiza această susținere, întrucât a fost formulată la momentul depunerii concluziilor scrise, după închiderea dezbaterilor asupra fondului. Mai mult, astfel cum s-a precizat mai sus pârâții au mai incercat anterior prin promovarea unei acțiuni să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței respective, acțiune care a fost respinsă definitiv prin sentința civilă nr. 8404/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2012.
Instanța reține că pârâții P. I. și P. I. au făcut dovada dreptului de proprietate numai in ceea ce privește suprafața de 1000 mp, situată in T 39, P 1042/1, loc. Teasc, . titlu de proprietate nr. 903-1963 din 03.06.2002 emis pe numele P. M I..
Având in vedere lipsa unui titlu de proprietate pentru pârâți, instanța reține că nu se impune o comparare de titlu de proprietate, pentru a se putea da preferință celui mai bine caracterizat.
Ca atare, acțiunea in revendicare fiind mecanismul juridic pus la dispoziția proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, instanța constata ca reclamanta a dovedit potrivit art. 1169 C,civ si art. 129, al. 1, teza finala C. îndeplinite aceste condiții pentru admisibilitatea capătului de cerere astfel cum a fost precizat privind revendicarea suprafeței de teren de 699,06 mp inclusa in T 39, P 1042/2, pe raza comunei Teasc.
Aceasta suprafața este delimitata pe schița anexa la raportul de expertiza întocmit in cauza de expert tehnic topografie A. P., respectiv suprafața de 699,06 mp (din totalul de 1300 mp), cu următoarele vecinătăți: E –S. C., V – P. I., S – Cacaliceanu T., N – G. I..
In ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuire, instanța reține că potrivit art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuire proprietății lipite de a sa . Texul consacră un drept subiectiv civil și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul căruia orice proprietar poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate și marcarea acesteia prin semne materiale. Dreptul de a cere grănituirea este un drept potestativ, imprescriptibil, iar grănituirea se constituie . al dreptului de proprietate.
Acțiunea in grănițuire este o acțiune reală, petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe, o acțiune imobiliară și imprescriptibilă.
Granițuirea reprezintă operațiunea prin care urmează a se stabili repere materiale cu privire la linia separativă a fondului, urmându-se a se stabili intinderea reală a proprietatii fiecărei părți.
Din administrarea probei constand in expertiza in specialitatea topografie rezultă că stabilirea liniei de hotar a fost realizată de către expert ținand seama de titlurile de proprietate invocate de părți, dar și de imprejurarea că pârâții ocupă o suprafață mai mare decat cea inscrisă in actele de proprietate, iar reclamanta ocupă o suprafață de teren mai mică decât cea menționată in titlul de proprietate.
Acțiunea in grănițuire iși justifică rațiunea atât in cazul inexistenței unei delimitări intre proprietăți, cat și in situația in care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Prin urmare, pentru a pune capăt situației conflictuale dintre părti, instanța va dispune materializarea hotarului pe limitele dintre cele două imobile, astfel cum rezultă acestea din raportul de expertiză specialitatea topografie intocmit in cauză, stabilind linia de hotar, respectiv pe amplasamentul cuprins între punctele D-K indicate în schița anexă a raportului de expertiză, pe o distanță de 16,80 metri, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată, această obligație avându-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Instanța constata culpa procesuala a pârâților, dovedita prin aceea ca au pierdut procesul, si având in vedere cererea reclamantei de obligarea la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata taxei judiciare de timbru, onorariu avocat și onorariu expert in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța urmează sa oblige pârâții la plata sumei de 1900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv 100 lei – taxa judiciară de timbru, 800 lei – onorariu expert și 1000 lei – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta N. (B.) S. C., cu domiciliul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură la cabinet avocat D. A., din C., .. 128a, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. I., cu domiciliul în ., ., jud. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă pârâții P. I. și P. I. să lase in deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 699,06 mp, situată in ., T 39, P 1042/2, astfel cum a fost individualizată in raportul de expertiză întocmit de expert tehnic specialitatea topografie A. P., care face parte integrantă din prezenta.
Dispune grănițuirea proprietăților părților, stabilind linia de hotar pe aliniamentul punctelor nr. D-K pe o distanță de 16,80 m, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de dl. expert A. P., care face parte integrantă din prezenta.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv 100 lei – taxa judiciară de timbru, 800 lei – onorariu expert și 1000 lei – onorariu avocat.
Respinge cererea formulată de pârâți, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.07.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red.LDB
teh.CCE/5ex/18.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5194/2014. Judecătoria CRAIOVA | Validare poprire. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
