Plângere contravenţională. Sentința nr. 8030/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8030/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 43656/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.8030/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent E. I. și pe intimat POLIȚIA MUNICIPIULUI C. - SECȚIA 3 POLIȚIE, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 34), s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.12.2013, petentul E. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului C.–Secția 3 Poliție, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/03.12.2013 și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
În motivare, a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind întocmit cu încălcarea disp. art.17 și art. 16 alin. 6 OG 2/2001.
Astfel, petentul a susținut că, în mod nelegal agentul constatator a aplicat sancțiunea petentului și nu societății pe care o administrează ..
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat a arătat că, la data de 02.12.2013 angajatul magazinului VEȘNICIA, magazin administrat de petent, a constatat că acesta a fost spart prin forțarea ușii de la intrare și că a fost sustras sertarul de marcat destinat încasărilor.
După ce a fost anunțat de angajatul magazinului, a luat legătura cu Secția 3 Poliție, care s-a deplasat și a luat declarații atât acestuia cât și angajatului său, ridicând totodată și amprente.
A menționat în continuare petentul că a doua zi a fost chemat la sediul Poliției și a fost înștiințat că a fost amendat contravențional întrucât magazinul pe care îl administrează nu era dotat cu un sistem de alarmă.
Menționează că magazinul Veșnicia a fost deschis la 07.11.2013, prin urmare timpul necesar pentru a obține avizele minimale de funcționare a fost foarte scurt.
Petentul susține că fapta prezintă pericol social redus și nu se justifică o sancțiune atât de mare, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001.
În dovedirea pretențiilor a anexat procesul verbal de contravenție în original, certificat constatator în copie, rezoluția nr._/07.11.2013, în copie, hotărârea nr.001/01.11.2013, în copie.
La data de 24.01.2014, prin serviciul Registratură, IPJ D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001, având valoare probatorie în ce privește constatarea stării de fapt și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, s-a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16, alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În drept, a invocat prevederile O.G nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 28.04.2014 instanța, a dispus citarea petentului cu mențiunea de a preciza, în scris, dacă înțelege să se judece în contradictoriu în calitate de intimat cu IPJ D., iar în caz afirmativ să depună precizare scrisă în 2 exemplare și să indice sediul IPJ.
La termenul de judecată din data 02.06.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, invocată din oficiu de către instanță și care va fi analizată cu prioritate conform art.248, alin.1 din Noul Cod de Procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/03.12.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, petentul E. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, pct.1 din H.G. nr.301/2012 si sanctionata de art.4, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 03.12.2013, în calitate de administrator al ., cu punct de lucru în Piața Valea Roșie, nu a luat măsurile necesare de asigurare a punctului de lucru contra efracției.
Reține instanța că potrivit art.1 si art.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, aceasta « face parte din Ministerul de Interne si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice in conditiile legii », iar activitatea « Politiei Romane constituie serviciul public specializat si se realizeaza in interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si in executarea legii ».
Conform art.12, alin.2 si art.14, alin. 1 din acelasi act normativ « in judete se organizeaza si functioneaza, ca unitati cu personalitate juridica, inspectorate de politie, conduse de un inspector sef, ajutat de adjuncti », iar « in municipii si orase functioneaza politii municipale si orasenesti, iar in comune posturi de politie ».
Prin urmare, Inspectoratul de Politie al judetului D. si Politia Municipiului C., Secția 3 Poliție care îi este subordonată ierarhic, sunt persoane juridice de drept public si doar primul are personalitate juridica.
Potrivit art.56 din N.c.p.civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.
Capacitatea procesuala reprezintă reflectarea în plan procesual a capacitatii civile din dreptul substanțial, întrunind capacitatea procesuala de folosinta si capacitatea procesuala de exercitiu.
Dacă, potrivit art.34 NCC, capacitatea civilă de folosință este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații civile, capacitatea procesuală de folosinta constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii pe plan procesual, iar capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta capacitatea unei persoane de a-si valorifica singura drepturile si de a-si indeplini singura obligatiile procesuale.
Astfel, capacitatea procesuala de exercitiu este capacitatea de a sta in judecata si este urmarea fireasca a capacitatii de folosinta, deoarece in lipsa unui drept, nu este conceput nici exercitiul lui.
În cauză, instanța constată, că Politia Municipiului C., Secția 3 Poliție face parte din structura organizatorica a Inspectoratului de Politie al Judetului D. si neavand personalitate juridica, nu poate sta in judecata în calitate de intimat, întrucat nu are capacitate procesuală de folosință.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, invocată din oficiu de către instanță și va respinge plângerea contravențională, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. I., cu domiciliul în C., ., jud.D., în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, cu sediul în C.,. 5 Electro, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/03.12.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Secția 3 Poliție, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/01.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
