Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 9590/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică de la 05.11. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta O. I. G. și pe intimatul IPJ D.- POLIȚIA M. C. – SECTIA 1 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat O. B. D., pentru petentă, martorul P. L. I., lipsind intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorului prezent, P. L. I., sub prestare de jurământ, declarația s-a fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Avocat O. B. D., pentru petentă, invocă nulitatea absolută a procesului verbal contestat și pe cale de consecință să se constate că procesul verbal este lovit de nulitate absolută iar pe fondul cauzei solicită anularea procesului verbal contestat, exonerarea de plata amenzii aplicate și a sancțiunii contravenționale complementare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014, sub nr._, petenta O. I. G. a chemat în judecată pe intimata POLIȚIA M. C. – SECTIA 1 POLIȚIE, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 14.03.2014, exonerarea de la plata amenzii,și a sancțiunii complementare
In motivarea în fapt a acțiunii, petenta a arătat că în data de 14.03.2014 se deplasa cu autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare Dj – 11- AUL pe . Colegiul Național " C. I" către Primaria C. și după ce a acordat prioritate de trecere unor pietoni aflați pe trecerea de pietoni din fața magazinului " Alb și N." a virat la dreapta pe . după ce a efectuat virajul la dreapta, la aproximativ 300 m a fost oprită de un agent de poliție care i-a solicitat actele la control și i-a comunicat că va fi sancționat pe motiv că a încălcat linia continuă.
Mai arată că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului întrucât pentru a vira la dreapta de pe . . se încalcă marcajul continuu.
Invocă dispozițiile art 180 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art 16 alin 1 din OG nr 2/2001.
De asemenea, susține că procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Mai arată că agentul de poliție care a oprit-o avea obligația să încheie procesul verbal de contravenție, însă acesta a fost completat de o terță persoană fără ca în procesul verbal să fie menționat numele, prenumele și calitatea celui care l-a completat, în cauză fiind aplicabile dispoz.art.17 din OG 2/2001.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale cu martorul P. L. I., în dovedirea stării de fapt..
A depus taxa de timbru, procesul verbal contestat, în original și copie.
La data de 06.05.2014 intimatul a formulat întampinare in care a aratat ca plangerea petentului este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar ii înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315. alinl. NCPC intimatul se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideram ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a solicitat să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind resimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, -cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, of terii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, vă rugăm să constatați faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Au mentionat faptul ca nu dețin material probator, abaterea săvârșita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie. ă
De asemenea au solicitat instantei sa aiba in vedere dispozițiile art.254 din NCPC potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Au solicitat aceasta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pet (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa.
La termenul de judecată din data de 01.10.2014 instanța a încuviințat, pentru petent, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. L. I., audiat în cauză, iar pentru intimată, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.03.2014 petenta a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 102 alin.2 din R OUG nr 195/2002 rep., sancționată de 108/1/lit d /8 din OUG nr 195/2002 rep .
S-a reținut în sarcina petentei, că, la data mai sus menționată, a condus autoturismul VW Jetta cu nr. de înmatriculare Dj – 11- AUL pe . efectuând viraj stânga peste marcajul continuu pe .>
Pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 765 lei și 6 puncte penalizare.
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționară iar la obiecțiuni, agentul constatator a consemnat că ,, Am circulat dinspre liceul C., am virat dreapta, pe lângă Prefectura, iar cele consemnate în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea" ,, .
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la nulitatea absolută invocată de petentă, respectiv faptul că procesul verbal nu ar fi fost întocmit de către agentul constatator care a constatat fapta și în consecință lipsesc mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator și nu e semnat de acesta, instanța constată că este neîntemeiată.
În procesul verbal este trecut numele, prenumele și calitatea agentului constatator și este semnat de acesta.
Petenta nu a făcut dovada că numele și prenumele agentului constatator care a constatat contravenția nu este trecut în procesul verbal atacat.
Cu privire la consemnarea punctelor amendă, petenta este în eroare, în procesul verbal atacat acestea sunt de 9, 6 fiind punctele de penalizare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma audierii martorului P. L. I. (f.27), a rezultat o stare de fapt diferită în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentei.
Astfel, instanța reține faptul că declarația martorului P. L. I. confirmă susținerile petentei din plângerea contravențională, conform cărora aceasta nu este autoarea contravenției reținute în sarcina sa.
Dimpotrivă martorul declară că se afla în autoturismul condus de petentă și s-au deplasat prin dreptul magazinului Mercur, prin dreptul Prefecturii iar imediat după Prefectura a virat dreapta.
De asemenea, martorul mai arată că petenta a fost nevoită să facă un viraj mai larg dreapta întrucât pe prima bandă era staționată o mașină .
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii.Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovadă că faptele reținute în sarcina petiționarei sunt adevărate.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în mod evident întemeiată, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. 2/ 2001, să o admită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta O. I. G., domiciliată în C., ., ..3, ., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.- Poliția M. C. - Secția 1 Poliție, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/14.03.2014, întocmit de intimat, exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale stabilita prin acesta de 765 lei și a punctelor de penalizare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11. 2014.
Președinte,Grefier,
M. I. G. D.
Red M.I/Tehnored.GD.
4 ex./17.12.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1457/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1145/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
