Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 16930/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. A. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Verificând competența conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 94 pct.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin.1 din OUG 2/2001.
Constată că petentul a solicitat repunerea în termenul de 15 zile de formulare a plângerii.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimatul I. D. .
Petentul solicită respingerea excepției tardivității formulării plângerii, invocată de intimatul I. D. și judecarea plângerii formulate.
JUDECĂTORIA
La data de 30.04.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, plângerea formulată de petentul T. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.07.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D., solicitând anularea procesului verbal menționat.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că este nevinovat, iar agentul de poliție din .-a aplicat amenda, are necaz pe el, după ce l-a bătut mai demult și s-a răzbunat pe petent. Mai arată că reprezentantul RAR nu putea să facă diagnoza corectă fără temperatura motorului.
A atașat copie de pe act medical și procesul verbal contestat.
Prin precizarea din data de 28.05.2014, petentul a arătat că nu s-a făcut un control corect și complet al autoturismului și a solicitat înregistrarea video de la stația Peco unde a fost controlat autoturismul.
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea din data de 13.06.2014, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D. a invocat excepția tardivității plângerii, solicitând respingerea ei ca tardivă.
Petentul a precizat la data de 09.09.2014 că prezenta cerere reprezintă plângere contravențională și că a mai formulat o lângere, înregistrată sub nr._/215/2013, ce a fost anulată, reexaminarea împotriva încheierii de anulare fiind respinsă.
Cu privire la termenul de formulare a plângerii, petentul a invocat prevederile art. 186 Cod procedură civilă și ale art. 2522 alin.1 cod civil și a solicitat repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale. A arătat că după respingerea cererii de reexaminare, curge un nou termen de 15 zile pentru formularea plângerii, deci prezenta plângere este în termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției tardivității, instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal a fost comunicat petentului prin afișare fiind întocmit procesul verbal de afișare de la fila 15, conform art. 27 din OG nr.2/2002, la data de 17.07.2013, dată necontestată de petent. În procesul verbal se face mențiune despre calea de atac și termenul de 15 zile pentru exercitarea ei.
Termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001 se calculează de la data înmânării sau comunicării acestuia. Prin urmare, se constată că plângerea a fost formulată și înregistrată mult după expirarea termenului legal.
Această soluție nu aduce atingere dreptului de acces la o instanță, reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări ce decurg din aplicarea altor principii, dacă aceste limitări sunt reglementate din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. De asemenea, limitele impuse nu trebuie să restrângă accesul oferit individului într-o asemenea manieră, încât să aducă atingere chiar substanței dreptului. Aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Convenție, decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (Cauza Prințul Hans A. II al Liechtensteinului împotriva Germaniei; Hotărârea din 26 ianuarie 2006 în Cauza L. împotriva României; Hotărârea din_ în Cauza L. și alții împotriva României).
În cauză, petentul a avut la îndemână o cale de atac pe care nu a valorificat-o eficient, în dosarul nr._/215/2013, fiindu-i anulată prima plângere, formulată în termen, în temeiul art. 200 Cod procedură civilă, pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de art. 194 Cod procedură civilă pentru regularizarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, instanța constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 2522 alin.1 Cod civil și în general prevederile Codului civil ce reglementează întreruperea și suspendarea termenului de prescripție, întrucât termenul de 15 zile pentru formularea plângerii este un termen de decădere prevăzut de lege specială, OG nr.2/2001, iar nu un termen de prescripție extinctivă. După expirarea acestui termen, petentul este decăzut din dreptul de a mai formula cererea.
Termenul de prescripție extinctivă, care este susceptibil de întrerupere și suspendare, privește dreptul material la acțiune, conform art. 2500 și următoarele Cod civil (din 2009), respectiv dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.
Întrucât în speță este vorba despre dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unui act administrativ, neexercitarea lui în termen atrage decăderea din dreptul acordat de lege.
În cazul anulării unei cereri de chemare în judecată, chiar formulată în termen, dar anulată pentru neîndeplinirea unor condiții de formă prevăzute imperativ de lege, beneficiarul nu poate fi repus în termenul de formulare a plângerii, întrucât aceasta a fost formulată în termen, dar a intervenit o sancțiune legală, pentru motivele arătate, sancțiune ce a stins acțiunea. Formularea din nou a plângerii nu poate fi decât tardivă, față de momentul comunicării actului atacat.
Pentru aceste motive, având în vedere și prevederile art. 137 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția tardivității și va respinge plângerea, ca tardivă, precum și cererea de repunere în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. D., cu sediul în C. ,., jud. D..
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petentul T. A., cu domiciliul în ..4, jud. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.07.2013.
Respinge cererea de repunere în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
P. GREFIER
L. N. D. S.
Red.L.N.
Tehnored.D.S./4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9681/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9670/2014.... → |
|---|
