Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 9584/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. D. I. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, prin avocat G. V., intimatul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, prin avocat G., a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, anularea punctelor de penalizare și de amendă și exonerarea de la plata amenzii. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Consideră că procesul verbal încalcă dispoz. art. 16 din OG 2/2001 privind descrierea faptei, precizând că acel sector de drum nu era marcat, iar petentul a fost obligat să facă acea depășire pentru a nu provoca un accident, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 13.03.2013 petentul M. D. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 05.03.2013 întocmit de I.P.J. D.- Biroul Rutier C., solicitând, în principal, anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii, anularea punctelor amendă precum și restituirea permisului de conducere, în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii administrative a amenzii și reținerii permisului de conducere cu avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, la data de 05.03.2013, în timp ce conducea pe . fost oprit de către un echipaj de poliție, care pe motivul că a depășit pe linia continuă, pe pod, i-a întocmit proces verbal de contravenție, fiind sancționat cu 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a precizat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, deoarece autovehicul care circula în fața sa, la un moment dat, a virat brusc dreapta, din motive tehnice sau pentru a opri, fără a semnaliza corespunzător, pentru a putea observa ce urmează să facă și pentru a nu trece peste linia continuă, iar în acest condiții a fost nevoit să treacă peste linia continuă a carosabilului pentru a evita o coliziune cu acesta.
Consideră că procesul verbal încalcă dispoz. art. 16 din OG 2/2001, în ceea ce privește descrierea faptei, precum și dispoz. art. 11 din OG 2/2001 – înlăturarea caracterului contravențional al faptei.
În acest sens învederează că, în momentul deplasării a fost nevoit să vireze dreapta pentru a nu provoca un accident de circulație.
În ceea ce privește teza subsidiară, precizează că se află la prima abatere de acest gen și nu se poate vorbi despre o valoare socială care să fi fost lezată considerabil precum nici de un pericol social care să impună sancțiunea amenzii și reținerii permisului de conducere, gravitatea presupusei fapte fiind foarte redusă.
În drept a invocat prevederile art. 11, art. 16 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La data de 11.04.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent, proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul T. A. L..
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentului din plângerea formulată și proba testimonială administrată în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.03.2013 de I. D. / Biroul Rutier, s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art.120 din HG 1391/2006 și disp. art. 36 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 05.03.2013, ora 11.55 pe . a condus auto din direcția . Șimnic și a efectuat neregulamentar manevra de depășire pe pod a unui autoturism care circula neregulamentar și nu a purtat centura de siguranță, petentului aplicându-i-se o amendă contravențională în valoare de 300 lei.
Petentul a formulat obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, menționând că, auto pe care l-a depășit, a efectuat virajul dreapta în vederea opririi, și nu este de acord cu cele menționate de agentul constatator.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 de lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că din declarația martorului T. A. L., propus de petent, rezultă că, pe pod, petentul avea în față o mașină mare, care oprise și petentul a depășit-o, iar în zona unde a depășit șoseaua nu era marcată cu linie continuă ; ca urmare instanța reține că plângerea contravențională este întemeiată, în parte, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 120 din HG 1391/2006 și este neîntemeiată, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 din OUG 195/2002.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. D. I., cu domiciliul în Ișalnița, ., nr. 52, jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Anulează, în parte, procesul verbal de contravenție ., nr._/05.03.2013 emis de I. D. – BPR C., în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 120 din HG 1391/2006.
Respinge capătul de cerere privind contravenția prevăzută de art. 36 din OUG 195/2002.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./21.10.2014
← Accesiune. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3692/2014.... → |
---|