Plângere contravenţională. Sentința nr. 1972/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1972/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 21555/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1972/2014
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . P. ADMINISTRATOR SPECIAL H. P. R. și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns părțile.
Instanța, constatând ca la apelul nominal părțile nu au răspuns, in temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu prevederile art. 131 NCPC instanța își verifică competența generală, materială, teritorială a instanței.
În temeiul art. 94 NCPC și art. 32 alin.2 OG nr. 15/2002, instanța constatã cã este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de o zi, având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul ce se impune a fi administrat.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013, sub nr. de dosar_, petenta . P. ADMINISTRATOR SPECIAL H. P. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.05.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 30.05.2013 la controlul efectuat în trafic pe ., localitatea C., a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând societății petente, condus de B. V. A., iar în urma verificărilor s-a constatat faptul că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului care efectua transportul rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, precum și faptul că a prezentat documentele emise de autoritatea competentă în copie xerox, faptă prevăzută de art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012.
A precizat petenta că procesul-verbal de contravenție este întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, în sensul în care încadrarea în drept și aplicarea sancțiunilor s-au aplicat pentru fapta prevăzută de art. 5 pct. 19 și 25 și sancționată potrivit art. 8 alin.42 lit.a din H.G. nr. 69/2012, faptă ce nu a fost săvârșită, întrucât documentele emise de către autoritatea competentă au fost prezentate agentului constatator atât în copie xerox, cât și în original.
A mai arătat petenta că a fost privată de dreptul de a formula obiecțiuni în ceea ce privește starea de fapt la momentul constatării, întrucât conducătorului auto nu i s-a dat posibilitatea de a face mențiuni în legătură cu cele întâmplate la controlul efectuat, rubrica privitoare la obiecțiuni fiind completată discreționar de către agentul constatator.
Petenta a mai arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, petenta a arătat că amenda contravențională în cuantum de 6.000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite .
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
A fost anexat plângerii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.05.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că la controlul efectuat în trafic la data de 30.05.2013, ora 09:30, în C. ( zona ANL, . mers către B., a fost oprit și verificat vehiculul cu numărul de înmatriculare_, deținut și utilizat de ., condus de B. V. A., s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de către operatorul de transport prin prezentarea la control a documentelor emise de către autoritatea competentă în copie xerox, precum și nerespectarea obligației operatorului de transport de a transmite ARR anterior efectuării transportului rutier, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acestuia modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, astfel că la data controlului conducătorul auto B. V. A. nu figura în baza de date a ARR, fapte ce constituie contravențiile prevăzute de art. 5 pct. 18 și 25 din H.G. nr. 69/2012 și sancționate potrivit art. 8 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ.
A precizat intimata faptul că procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate, care face dovada până la proba contrarie, iar petenta nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestuia. De asemenea, a arătat că agentul constatator a respectat prevederile art. 13,14, 16 alin.1, 6 și 7, art. 17,19 și 25-27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că la data controlului când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a transmite ARR situația conducătorilor auto angajați și conducătorul operatorului de transport rutier a prezentat certificatul de atestare profesională în copie xerox.
A mai învederat intimatul faptul că sancțiunea a fost corect individualizată, în condițiile aplicării amenzii în cuantumul minim prevăzut de art. 8 alin.1 și alin.2 lit.a din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201, 205-208 NCPC, H.G. nr. 69/2012, O.G. nr. 27/2011, OMTI nr. 980/2011, O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat, dovada de comunicare, copie extras din baza de date a ARR, Copia conformă.
În baza art. 411 NCPC., s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisurile aflate la dosar apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
P. procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.05.2013, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei ( 3000+3000 lei), pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 5 pct. 18 și 25 din H.G. nr. 69/2012 și sancționate potrivit art. 8 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ.
S-a reținut prin procesul-verbal contestat că la controlul efectuat în trafic la data de 30.05.2013, ora 09:30, în C. ( zona ANL, . mers către B., a fost oprit și verificat vehiculul cu numărul de înmatriculare_, deținut și utilizat de ., condus de B. V. A. și s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de către operatorul de transport prin prezentarea la control a documentelor emise de către autoritatea competentă în copie xerox, precum și nerespectarea obligației operatorului de transport de a transmite ARR anterior efectuării transportului rutier, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, astfel că la data controlului conducătorul auto B. V. A. nu figura în baza de date a ARR.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, procedând din oficiu la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.05.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că faptele au fost corect încadrate în drept potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 18 și 25 din H.G. nr. 69/2012 și sancționate conform art. 8 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ, astfel că nu pot fi primite susținerile petentei în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ce privește susținerea petentei în sensul că a fost privată de posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al contravenientei, astfel că aceasta nu a putut formula obiecțiuni. Mai mult, petenta a formulat prezenta plângere contravențională, în cadrul căreia și-a formulat apărările.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
Instanța reține însă că agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petentă nefiind suficientă. Mai mult decât atât, intimatul a depus la dosar copie extras ARR. Instanța reține că susținerile petentei în sensul că au fost prezentate în original documentele emise de autoritatea competentă sunt lipsite de suport probator, astfel că le va înlătura.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța constată că acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind luate în considerare împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă,circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, instanța reține că agentul constatator a optat pentru minimul amenzilor prevăzute de lege, în cuantum de câte 3.000 lei, astfel că prin raportare la gradul de pericol al faptelor, s-a realizat o individualizare corespunzătoare.
Instanța apreciază că nu pot fi primite susținerile petentei în sensul că, în raport de gradul de pericol social, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Gradul de pericol social trebuie analizat nu numai la nivel micro, dar și la nivel macro, nesancționarea drastică a unor astfel de fapte determinând neatingerea finalității urmărite de legiuitor prin edictarea acestor dispoziții legale, respectiv întărirea disciplinei în acest domeniu de activitate.
Față de cele expuse, instanța apreciază nu se impune reindividualizarea sancțiunilor contravenționale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C., ., județul D., P. ADMINISTRATOR SPECIAL H. P. R., cu domiciliul în C., .. 45, jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL 6, cu sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.05.2013 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
5 ex. 18.03.2014
3 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1974/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3095/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
