Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 623/213/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. D.-M. și pe intimat IPJ D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petent av. I. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus prin Serviciul Registratură note de ședință de către petent.
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la o lună .
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de reprezentantul petentului și de către intimat este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii, iar, în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 11.04.2014, sub nr._, petentul M. D. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Județului D., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 31.03.2014, de Poliția munipiului C.-Serviciul Rutier C., prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, reprezentând 9 puncte amendă, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul invocă faptul că în momentul când se întorcea din municipiul C., județul D., conducând autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de către un echipaj al Poliției Rutiere, care i-au comunicat că a condus cu o viteză de 115 km/h, împrejurare cu care petentul arată că nu este de acord.
În susținerea cererii sale, petentul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 31.03.2014 de către Poliția munipiului C.-Serviciul Rutier C..
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, cu suma de 20 lei potrivit chitanței . nr._-f.12.
La data de 29.05.2014, intimatul IPJ D. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Corabia, județul O., având în vedere că fapta a fost săvârșită pe raza localității Leul, județul D., iar pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea petentului era temeinică și legală.
Așadar, consideră că IPJ D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectarea regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OUG nr.2/2001.
În susținerea întâmpinării sale, intimatul a depus următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologică nr._ din data de 19.03.2014 și planșe fotografice.
Prin sentința civilă nr.779/08.09.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Corabia și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.10.2014 sub nr._ .
Petentul a depus la dosar, în original, procesul-verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/31.03.2014, încheiat de IPJ D., Serviciul Rutier C., petentul M. D. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 31.03.2014, a condus autoturismul marca Audi, cu număr de înmatriculare_, pe raza localității L. cu viteza de 115 km/h, viteză înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 110 .
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de contravenient, acesta din urmă cu obiecțiuni, în sensul că se afla în afara localității.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (filele 18-19 din dosarul Judecătoriei Corabia) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 31.03.2014, a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 115 km/h în localitatea L., iar potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteza în localitate este de 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 115 km/h, în două planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 115 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petent.
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar AUTOVISION, . 110 era verificat metrologic la data constatării faptei, 31.03.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._, valabil până la 19.03.2015 (fila 17 din dosarul Judecătoriei Corabia). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
De asemenea, contrar susținerilor petentului, din planșele fotografice nr.1, 2 și 7, depuse la dosar rezultă cu certitudine că acesta s-a deplasat cu viteza de 115 km/h în localitate și nu în afara acesteia.
În ceea ce privește invocarea de către petent a dispozițiilor punctului 3.8.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, privind poziționarea aparatului radar într-o zonă situată în afara influenței liniilor de înaltă tensiune, instanța arată că aceste dispoziții au fost abrogate prin Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul Român de Metrologie, astfel încât acestea nu mai pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cauze.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că prima faptă reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. D. M., cu domiciliul în ., ., județ O., în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Județului D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/31.03.2014, încheiat de IPJ D., Serviciul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.Jud.L.T.
4ex/26.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
