Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 29929/215/2011
Dosar nr._ -grănituire și revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. I. E. și pe pârâții P. M., P. L., D. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat G. I. și avocat S.-S. A., pentru pârâți, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, completare la raportul de expertiză întocmit de expert F. N., după care:
Instanța supune dezbaterii obiecțiunile formulate de reclamantă în ce privește completarea la raportul de expertiză întocmit de expert F. N..
Avocat G. I., pentru reclamantă, arată că nu se poate pronunța o hotărâre pe baza unei expertize efectuate de un expert care deși a făcut măsurători, și-a bazat concluziile pe un caiet al unui funcționar al primăriei.
Avocat S.-S. A., pentru pârâți, având cuvântul, arată că expertul a avut în vedere actele deținute de primărie, arătând că în culpă este reclamanta care nu a respectat limitele la momentul întocmirii schițelor de către primărie.
Instanța, respinge obiecțiunile formulate de reclamantă în ce privește completarea la raportul de expertiză întocmit de expert F. N., ca neîntemeiate, întrucât expertul a menționat actele la care s-a referit atunci când a efectuat raportul de expertiză, respectiv titlurile de proprietate ale părților precum și actele care au stat la baza emiterii acestora.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat G. I., pentru reclamantă, având cuvântul, arată că își menține concluziile pe fond formulate la termenul din data de 2 aprilie 2014, cu mențiunea că la dosar există două expertize iar instanța să aibă în vedere prima expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Avocat S.-S. A., pentru pârâți, având cuvântul, arată că își menține concluziile pe fond formulate la termenul din data de 2 aprilie 2014, cu mențiunea că pârâții nu ocupă teren de la reclamantă. Să nu se țină cont de prima expertiză întocmită în cauză, întrucât aceasta a fost declarată nulă de către instanță, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 01.11.2011 reclamanta P. I. E. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. I., solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate, liniștită posesie și normală folosință terenul de 92 mp, situat între gospodăriile lor și pe care l-a ocupat fără drept și refuză să-l elibereze precum și grănițuire între terenurile învecinate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt este proprietarul terenului de 653 mp, situat în T 24 P 3, intravilan și CC, înscris în TDP nr. 9242/08.11.2007 al cărui titular este, iar terenul de 92 mp revendicat este inclus în acesta și este situat înspre partea de sud a curții sale, pe o lungime de aproximativ 34 m și o lungime de aproximativ 2 m. Aceasta a mai menționat că între proprietățile părților a existat un gard vechi, în parte deteriorat, situat pe vechea linie de hotar dintre proprietățile familiilor lor, gard care a fost demontat de pârât, care a făcut alt gard și pe care l-a montat nu pe vechiul amplasament, ci cu aproximativ 2 m înspre proprietatea reclamantei,ocupând astfel 92 mp din terenul său. Reclamanta a susținut că l-a notificat pe pârât în acest sens, însă acesta nu s-a conformat.
S-a mai arătat în cererea de chemare în judecată că pe terenul revendicat, de 92 mp nu există construcții sau instalații speciale sau obișnuite, care să facă dificilă revenirea la starea inițială și că acest teren a aparținut din bătrâni, familiei reclamantei.
În drept, în cerere au fost invocate dispozițiile art. 480 și următoarele din V.C.CIV., art. 56 și urm. C.CIV., art. 584 și 585 V.C.CIV., art. 630 C.CIV.
Reclamanta a evaluat terenul revendicat la suma de 1000 lei.
Alăturat cererii de chemare în judecată s-a anexat copia TDP și schița cadastrală a terenului reclamantei.
La data de 29.02.2012 pârâtul P. M. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, în fapt, este proprietarul terenului aferent casei de locuit ce reprezintă curtea și grădina în suprafață de 1300 mp, conform TDP nr. 697-_/18.02.1997, teren compus din 834 mp în T 24 P 2/1, diferența până la 1300 mp fiind inclusă în terenul din T 24 P 3 trup de teren care se află în prelungirea celor 834 mp. Pârâtul a susținut că această suprafață a curții reiese și din registrele agricole și adeverința 167/04.02.1998 și din certificatul de urbanism 65/26.02.1998 și din autorizația de construcție nr. 13/19.02.1997, din planul de încadrare al imobilului edificat în același an obținute cu prilejul construirii unei anexe gospodărești-magazin. Acesta a mai arătat că hotarul actual este vechi de mai bine de 50 de ani, semnele de hotar vizibile dintre cele 2 proprietăți fiind 1 prun, 1 cireș, 1 dud plantați la distanța de 20 cm de gardul despărțitor pe proprietatea reclamantei, învederând că semnele vechi de hotar de peste 50 de ani sunt reprezentate și de: o vie plantată la distanța de 50 cm de gardul despărțitor, pe terenul său precum și un pătul vechi de 20 de ani aflat la distanța de 1 m de gard.
Pârâtul a mai susținut că anterior anului 1997 când a făcut modernizări în curte, a fost refăcut inclusiv gardul, hotarul fiind delimitat de bondoci de lemn din scândura îngustă, iar în anul 1997 pe același amplasament s-au montat bondoci de ciment care au fost înfipți alături de cei de lemn deja existenți, și între bondoci s-a pus scândura de lemn. S-a menționat de către pârât că în momentul înlocuirii gardului, reclamanta a fost prezentă și și-a dat acordul în acest sens.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a solicitat administrarea probei testimonială, acte, interogatoriu și expertiză specialitate topometrie.
În cauză au fost administrate probele încuviințate prin încheierea din data de 29.02.2012, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, interogatoriul reclamantei (fila 43), proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii, N. M.(fila 45), D. I.(fila51), propuși de reclamant, P. S.(fila 44) și C. V.(fila 50), propuși de pârât și proba cu expertiza tehnico-judiciară specialitatea topografie, dispusă prin încheierea din data de 23.05.2012, prin care s-a încuviințat participarea unor experți asistenți la efectuarea lucrării, respectiv P. C. din partea reclamantei și I. M. G. din partea pârâtului.
La data de 17.10.2012 la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul M. A.-D.(fila 67-73), iar la data de 13.11.2012 expertul asistent I. M. G. din partea pârâtului a depus un raport cu o opinie distinctă în ceea ce privește situația de fapt și varianta de grănițuire terenurilor proprietatea părților din litigiu(fila 80-82). În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de către expertul M. A.-D., reclamanta și pârâtul au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de către instanță în parte prin încheierea din data de 14.11.2012.
La data de 12.03.2013 expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de către părți, iar la termenul din data de 10.04.2013 reclamanta a formulat noi obiecțiuni, față de care instanța a dispus refacerea raportului de expertiză și efectuarea măsurătorilor în sistem Stereografic 1970, raportul de expertiză refăcut fiind depus la data de 26.06.2013.
Prin încheierea din data de 11.09.2013, instanța, în temeiul art. 243 C proc. civ., la cererea reclamantei, a dispus introducerea în cauză în calitate de moștenitori ai pârâtului P. I. a numitelor P. M., P. L. și D. M..
La termenul din data de 23.10.2013 au fost formulate de către reclamantă obiecțiuni la raportul de expertiză refăcut de către expertul M. A.-D., iar instanța, având în vedere că expertul nu lămurește toate obiectivele stabilite de către instanță și nu răspunde obiecțiunilor formulate de către părți, după punerea în discuția părților, a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize cu obiectivele stabilite prin încheierea din 23.05.2012.
La data de 19.02.2014 la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, întocmit de către expertul F. N.(numit prin încheierea din data de 23.10.2013).
Reclamanta a formulat obiecțiuni la acest din urmă raport de expertiză, prin care a contestat modalitatea de identificare a terenurilor, cu motivarea că expertul nu s-a raportat la puncte fixe din vecinătatea celor două terenuri, nu a ținut cont de planurile parcelare a localității diferențiate în mod distinct pentru intravilan și extravilan, extinzând terenul intravilan al reclamantei în extravilan, nu a fost identificat vecinul din partea de est, concluzia expertului referitoare la faptul că s-a respectat dimensiunea și lungimea terenului s-a bazat doar pe caietele puse la dispoziție de primăria comunei, neținând cont că se depășește linia de demarcație a intravilanului localității, deși trebuia să aibă în vedere planurile făcute pe baza fotografiilor făcute din avion, după anul 1991, 1946,1968 și 1974. De asemenea, reclamanta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că linia de hotar propusă de către expert nu este o linie dreaptă.
Prin încheierea din data de 02.04.2014 instanța a dispus respingerea obiecțiunile menționate, ca neîntemeiate, având în vedere că expertul nu a făcut nicio referire cu privire la extinderea suprafeței de teren intravilan proprietatea reclamantei în extravilan, acesta a procedat la identificarea vecinătăților terenurilor din litigiu, astfel cum rezultă din schițele depuse la dosar, iar, în ceea ce privește determinarea punctelor topografice, aceasta nu a fost posibil întrucât cele două imobile nu au documentația tehnică cadastrală întocmită în condițiile prevăzute de Regulamentul din 13.10.2006 privind conținutul și modul de întocmire a documentației cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
La termenul din data de 07.05.2014 instanța a dispus completarea raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de către expertul F. N., în sensul de a se stabili linia de hotar dintre teren proprietatea reclamantei și terenul proprietatea pârâților în raport de actele de proprietate ale acestora. Completarea raportului de expertiză solicitată de către instanță a fost depusă de către expert la dosar la data de 20.06.2014.
Împotriva concluziilor expertului cu privire la limita de hotar reclamanta a formulat obiecțiuni, cu motivarea că linie de hotar propusă nu este o linie dreaptă, ci o linie frântă, iar instanța, prin încheierea din data de 25.06.2014 a solicitat expertului lămuriri cu privire la elementele care au determinat stabilirea liniei de hotar, identificate prin anexa nr. 4 la raportul de expertiză întocmit. Expertul a procedat la completarea raportului de expertiză față de solicitările instanței, completare care se regăsește la filele 186-187 din dosar, iar în ceea ce privește obiecțiunile reclamantei, acestea au fost respinse pentru motivele cuprinse în practicau prezentei hotărâri.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit titlului de proprietatea nr. 9242 emis la data de 08.11.2007 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D., reclamantei P. I. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 653 mp de teren intravilan situat în ., P 3, (f. 3).
Reclamanta susține în cauză că pârâtul îi ocupă fără drept din suprafața de 653 mp. T 24,P 23, o suprafață de aproximativ de 92 mpsituată pe partea de sud a curții sale.
La rândul său, pârâtele P. M., P. L. și D. M., moștenitoarele pârâtului P. I., decedat în timpul procesului, sunt proprietarele imobilului compus din teren în suprafață de 834 mp, situat în intravilanul aceleiași localități, respectiv, com. Almaj, ., P 2/1, împreună cu terenul extravilan în suprafață de 2, 0068 ha(f. 18).
Dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele reglementate de art. 563-566 NCCiv(din 2011), potrivit cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, fiind incidente și dispozițiile art. 5 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 223 din legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a dispozițiilor noului Cod Civil, potrivit cărora prevederile acestuia (NCCiv.) sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia – 01.10.2011 – derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului Civil.
În consecință, pentru apărarea drepturilor sale, proprietarul are la îndemână calea acțiunii în revendicare prin care tinde să stabilească direct existența dreptului său de proprietate, redobândirea posesiei, ca urmare a revendicării, fiind numai un efect accesoriu al acestei acțiuni.
Instanța constată că pentru promovarea unei acțiuni în revendicare se cer a fi întrunite cumulativ două condiții: 1)- reclamantul să fie proprietarul bunuluiși 2)- reclamantul să nu se afle în posesia bunului.
Relativ la cele două condiții arătate, instanța constată ca în cauza de față reclamanta nu a reușit, în condițiile art. 10 alin.1 teza finala C.proc.civ., să producă dovada posesiei pârâtului asupra suprafeței de teren revendicate de la acesta.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru-geodezie întocmit în cauză de către expertul F. N., coroborate cu înscrisurile depuse de părți la dosar, anterior enumerate, instanța reține că reclamanta este proprietara suprafeței 653 mp de teren intravilan situat în ., P 3, având în posesie suprafața de 560 mp rezultată din măsurători, cu 93 mp mai puțin decât suprafața din titlul de proprietate (Anexa 1,2 din raportul de expertiză, plan de amplasament 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19 și 1).
Față de măsurătorile terenului reclamantei efectuate cu ocazia punerii în posesie asupra terenului reconstitui în temeiul legii fondului funciar, rezultate din caietul de teren al comunei, aflat la sediul Primăriei Almaj și care au stat la baza întocmirii titlului de proprietate, expertul a stabilit că lățimea terenului reclamantei la . de vest, este de 17.93 m față de 18 m, menționați în registrul agricol, lățimea terenului la est este de 15.30 m în loc de 15,50 din registrul agricol, iar lungimea pe latura de nord este de 37.05 față de 40 m arătați în registrul agricol. Astfel, expertul a concluzionat că la împrejmuirea terenului reclamantei pe latura de est nu a fost respectată lungimea acestuia de 40 m.
În ceea ce privește terenul deținut de către pârâte, potrivit raportului de expertiză acestea au dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2,0902 ha, situate în com. Almaj, . suprafața de 834 mp de teren intravilan situat în T 24,P2/1, iar din măsurători a rezultat suprafața de 911 mp, compusă din terenul intravilan situat în T 24, P2/1 și o parte din terenul extravilan amplasat în T 24, P 3, individualizată în Anexa și 3 din raportul de expertiză, plan de amplasament între punctele 19, 18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8,7,6,5,4,20,21,22,23,24 și 19.
În raport de dimensiunile terenului stabilite cu ocazia punerii în posesie a autorului pârâtelor asupra terenului reconstituit, lungimea terenului intravilan este de 38, lățimea la stradă, pe latura de vest este de 23,50m și lățimea la est de 20,40 m, iar în continuarea terenului intravilan pârâtele dețin teren extravilan cu suprafața totală de 3268 mp, o parte din acest teren fiind împrejmuit împreună cu terenul intravilan. Din măsurătorile efectuate de către expert a rezultat că terenul intravilan aflat în posesia pârâtelor are o lățime de 23,45 m, în loc de 23,50 m de la punere în posesie menționați în carnetul de măsurători de teren al comunei, și lățime de 20,38 m, față de 20,40 m din carnetul menționat. De asemenea din măsurători, a rezultat că lungimea terenului pârâtelor pe latura de nord este de 38,04 m, în loc de 38 m din carnetul de măsurători, iar pe latura de sud de 38,01 m față de 38 m din carnetul de teren.
În ceea ce privește suprafața de teren de 93 mp identificată în minus față de suprafața terenului reclamantei rezultată din titlul de proprietate al acesteia, expertul a arătat că aceasta nu este ocupată de către pârâte, suprafața mai mica a terenului deținut de reclamantă datorându-se împrejurării că nerespectării dimensiunii terenului, respectiv a lungimii de 40 de m față de gardul de la drum.
Prin urmare, instanța reține că litigiul dintre părți este determinat de împrejurarea că în realitate suprafața de teren deținută de reclamantă și măsurată de expert nu corespunde actelor de proprietate ale acesteia din punctul de vedere al suprafețelor și dimensiunilor pe contur.
Din expunerea de către expertul F. N.,desemnat în cauză, a concluziilor față de obiectivele stabilite, instanța constată că tocmai diferența de teren constatată în minus în raport de modul în care terenul reclamantei a fost împrejmuit, reprezintă temeiurile promovării de către aceasta a prezentei cereri în revendicare, astfel că, nefiind incidente în cauză dispozițiile legale menționate, instanța va respinge capătul de cerere în revendicare, situația dintre părți urmând să fie reglementată prin soluționarea petitului în grănițuire, respectiv prin stabilirea corectă a liniei de hotar.
Acțiunea reală, imobiliară, în grănițuire este reglementată de dispozițiile art. 560-561 NCCiv., aplicabile la data soluționării cauzei, potrivit cărora "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate."
Astfel, în sensul textului citat, grănițuirea constituie o operație de determinare, prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
În aceste condiții, instanța constată că pentru a fi admisibilă o acțiune în grănițuire trebuie ca proprietățile să fie limitrofe, să nu existe între ele un spațiu și să existe îndoială asupra hotarelor, instanța având rolul de a rezolva contestațiile și pretențiile părților, cu caracter revendicativ și ținând seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze neimputabile părților, în scopul folosirii utile a proprietății.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, stabilirea liniei de hotar ce delimitează proprietățile acestora, situate în intravilanul loc. Almaj, pretinzând că actualul gard despărțitor ridicat de către autorul pârâtelor nu respectă granița, încălcându-i dreptul de proprietate.
Din cuprinsul completării raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul F. N. și aflat la filele 180-182 din dosar rezultă că hotarul comun al proprietății reclamantei și cel al paratelor, raportat la actele de proprietate ale părților și având în vedere delimitarea terenurilor efectuată cu ocazia punerii acestora în posesie asupra terenurilor reconstituite, trebuie să fie pe aliniamentul punctelor 19-18-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-5-4, individualizată în anexa nr. 4 la raportul de expertiză.
Astfel, expertul a stabilit că linia existentă de hotar la momentul măsurătorilor era reprezentată din bondoci de lemn și beton. Acesta a menționat că în spatele acestui gard de lemn pe terenul pârâtelor se află un rând de butuci de vie, care, conform grăsimii tulpinilor de viță, a fost plantată cu mulți ani în urmă de către autorul pârâtelor. Referitor la susținerea reclamantei cu privire la ocuparea de către pârâte pe latura de sud a unei suprafețe de teren cu lățime de 2 m, expertul a arătat că nu le poate confirma, întrucât în ipoteza susținută de reclamantă lățimea terenului acesteia ar fi de 19,93 m, depășind cu 1,93 m dimensiunile evidențiate în actele de punere în posesie.
Având în vedere această probă hotărâtoare, instanța va dispune grănițuirea, cu contribuția tuturor părților, a imobilelor pe care le dețin în proprietate, respectiv între terenul proprietatea reclamantei pe latura de sud-est și terenul proprietatea paratelor pe latura de nord-vest în conformitatea cu limita reprezentată grafic prin planul de amplasament și delimitare, astfel cum este individualizată în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnico-judiciară între punctele menționate mai sus și care reprezintă amplasamentul actual al gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune grănițuire și revendicarea unei suprafețe de teren în conformitate cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul M. A.-D., instanța reține că această probă nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, fiind apreciată ca nefiind lămuritoare, astfel cum s-a reținut prin încheierea din data de 23.10.2013, prin care s-a dispus efectuarea unei noi expertize.
În concluzie, date fiind aspectele reținute, instanța urmează să admită în parte cererea precizată, respectiv capătul de cerere în grănițuire, și să respingă ca neîntemeiat petitul având ca obiect revendicarea imobiliară formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E., domiciliată în comuna Almăj, . împotriva pârâtului P. I., decedat în timpul procesului, judecată continuând în contradictoriu cu moștenitorii acestuia P. M., domiciliată în comuna Almăj, ., județul D. ,P. L., domiciliată în comuna Almăj, ., județul D. și D. M., domiciliată în comuna Almăj, ., județul D..
Respinge petitul având ca obiect revendicarea imobiliară ca neîntemeiată.
Admite petitul având ca obiect grănițuire și dispune grănițuire cu contribuția tuturor părților pe actuala linia de hotar a imobilelor pe care le dețin în proprietate, respectiv între terenul proprietatea reclamantei pe latura de sud-est și terenul proprietatea paraților pe latura de nord-vest în conformitatea cu limita reprezentată grafic prin planul de amplasament și delimitare, astfel cum este individualizată în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnico-judiciară specilitatea topografie și cadastru, întocmit de expertul F. N., pe aliniament punctelor 19-18-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-5-4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
6 ex./2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1566/2014. Judecătoria CRAIOVA | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
