Uzucapiune. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 7175/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 20 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecăotr
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul I. A. în contradictoriu cu pârâții ., G. V., G. I. și G. C., având ca obiect „uzucapiune”.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, la acea dată, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cererii deduse judecății:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /26.03.2012, reclamantul I. A. a chemat în judecată pârâții G. E. și ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată prin unirea posesiei cu cea a posesorilor anteriori, asupra terenului intravilan în suprafață de 837 mp, situat în Coșovenii de Jos, jud. D..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că stăpânește exclusiv imobilul anterior-menționat, din anul 1991, prin vânzare-cumpărare de la G. E. și defuncta ei soră, G. A., acestea stăpânindu-l, la rândul lor, de la tatăl, G. M., decedat la data înstrăinări terenului, acesta din urmă exercitând o posesie utilă asupra acestui imobil încă din anul 1950.
După decesul lui G. M., fiicele acestuia, E. și A., au continuat să stăpânească terenul pașnic, public și sub nume de proprietar, înstrăinându-i terenul în anul 1991, de la cea dată exercitând o posesie utilă asupra imobilului, plătind impozitele și taxele locale, nefiind niciodată tulburat în exercitarea posesiei, iar împrejmuirile terenului au rămas neschimbate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1847, 1860, 1890 C.civil.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus în scop probator, înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță" încheiat la data de 23.02.1991, copie Registru Agricol, extras din registrul de Deces, certificat atestare fiscală.
Cererea a fost legal timbrată.
În cauză, a fost efectuată adresă către Primăria ., în vederea precizării dacă defuncta G. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în ., născută la data de 22.02.1937 în ., CNP:_, fiica lui G. M. și G. A., a avut moștenitori, iar în caz afirmativ, să se indice numele și domiciliul acestora, răspunzându-se instanței prin adresa nr._/21.11.2013.
La data de 02.06.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate pârâți, a succesorilor autoarei G. E., respectiv a numiților G. V., G. I. și G. C..
Pârâții nu au depus întâmpinare în condițiile dispozițiilor art. 115-118 C.p.civ.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii F. V. și B. V. și a fost întocmit raportul de expertiză în specialitatea topografie, de către expert-inginer S. A., părțile neformulând obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la data de 23.01.1991 numitele G. E. și G. A. au vândut reclamantului I. A. un loc de casă, ce se învecinează la sud cu P. I., la vest – I. M. I., N- drumul public, iar la E- R. C.(fila 6 ).
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul S. A. rezultă că terenul ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 23.01.1991 este situat în . 3019, având o suprafață de 847 mp( filele 100-102).
În drept, instanța arată că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art. 1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin.1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Astfel, instanța reține că câtă vreme reclamantul nu deține un just titlu (înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță" fiind nul pentru neîndeplinirea condițiilor de formă), singura modalitate prin care acesta poate dobândi dreptul de proprietate este uzucapiunea prevăzută de disp. art. 1890 C.civil, respectiv prin exercitarea unei posesii utile timp de treizeci de ani.
Însă, instanța constată că posesia reclamantului nu a fost exercitată pe o perioadă suficientă pentru a naște în patrimoniul acestuia dreptul de proprietate, câtă vreme acesta a intrat în posesia imobilului în anul 1991, după cum recunoaște în cuprinsul cererii introductive și cum rezultă din probatoriul administrat (chitanța depusă la fila 6 și depozițiile martorilor F. V. și B. V. ), împlinirea termenului de prescripție achizitivă putând opera abia în anul 2021.
Mai trebuie menționat că, în cauză, reclamantul nu-și poate uni posesia cu cea a numiților G. M., G. E., G. A., în condițiile art. 1860 C.civil, întrucât nu are calitatea de succesor a acestora .
Astfel, potrivit art. 1860 cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, sa unească posesia sa cu posesia autorului sau (joncțiunea posesiilor), însa pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, între posesorul ulterior si cel anterior trebuie sa existe o legătura juridica, în sensul ca posesorul anterior al imobilului trebuie sa fie autorul celui care invoca joncțiunea, prin urmare acesta din urma trebuie sa fie succesorul posesorului anterior.
În dreptul românesc succesiunea poate fi: universala sau cu titlu universal derivând din moștenire legală sau testamentara.
Întrucât în speța reclamantul nu este moștenitorul posesorilor anteriori, iar pentru a uzucapa posesia trebuie exercitata sub nume de proprietar, instanța reține că reclamantul poate avea calitatea de succesor doar daca a încheiat cu posesorii anteriori un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu.
Astfel, instanța reține că între reclamantul I. A. și numitele G. E. și G. A. a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” prin care acestea din urmă „au vândut” primului un loc de casă, ce se învecinează la sud cu P. I., la vest – I. M. I., N- drumul public, iar la E- R. C., acest înscris fiind însă nul ca vânzare cumpărare pentru nerespectarea formei autentice a actului, impusă ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din titlul X al Legii nr. 247/2005.
Ca atare, instanța constată ca nu poate opera joncțiunea posesiilor întrucât posesia bunului imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate absoluta si nu s-a creat astfel un raport juridic valabil pentru joncțiunea posesiilor.
Mai mult, instanța mai arată că, chiar și în situația în care s-ar considera că poate opera joncțiunea posesiilor, reclamantul nu a probat, în condițiile art. 1169 C.civil, exercitarea de către el și numitele G. M., G. E., G. A., a unei posesii asupra imobilului asupra căruia se solicită constatarea dreptului de proprietate pe o perioadă de treizeci de ani, martorii audiați arătând că nu pot preciza de când numitul G. M. a stăpânit această suprafață de teren ( filele 92-93).
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că cererea formulată de reclamant privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul I. A., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâții ., G. V., domiciliat în ., ., nr. 59, jud. Ilfov, G. I., domiciliat în ., ., nr. 59, jud. Ilfov și G. C., domiciliat în ., ., ., ., jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red CDF/Tehn. DG
7 ex./ 25.11.2014
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 03/2014.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 20/2014.... → |
|---|
