Accesiune. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 13296/2015
Dosar nr._ - Accesiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. E., T. LUCREȚIA,T. E., T. C. A., P. M. și T. V. și pe pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. M. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că s-a depus raportul de expertiză întocmit de expert I. C., după care:
Interpelat fiind de către instanță, reprezentantul convențional al reclamanților arată că a observat raportul de expertiză și nu are obiecțiuni la acesta.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. P. M., pentru reclamanți, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30 12 2014 sub nr._, reclamanții T. E., T. Lucreția,T. E., T. C. A., P. M. și T. V. au chemat în judecată pârâtul M. C. prin Primar solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcției casă de locuit compusă din 2 camere și hol, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu o suprafață de aprox. 35 mp, construcție situată pe terenul în suprafață de 187,50 mp din C., ., jud. D..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, la data de 18 07 1964, reclamantul T. E. a dobândit, împreună cu soția sa, T. C., o suprafață de teren de 187,50 mp situată în C., .. 2E (actual .), așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6762/18 07 1964. Începând cu anul 1965 reclamantul T. E., împreună cu soția sa, au edificat pe suprafața de teren o construcție-casă de locuit- compusă din două camere și hol, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă cu o suprafață desfășurată de 35 mp.
Reclamantul T. E. a mai arătat că, la data de 09 08 2007, soția sa T. C. a decedat, moștenitorii acesteia fiind T. E.-soț supraviețuitor, T. Lucreția-fiică, T. G.-fiu, decedat la data de 24 11 2013, cu moștenitorii:T. V.-soție supraviețuitoare, T. E.-fiu, T. C. A.-fiu și P. M.-fiică.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 492 și urm. C.civ. și art. 35 C.pr.civ.
Au solicitat încuviințarea probei testimoniale, a probei cu expertiza specialitatea construcții și a probei cu înscrisuri, anexând, în xerocopie: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6762/18 07 1964 la notariatul de ., acte de stare civilă ale părților, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâtul a depus întâmpinare.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6762/18 07 1964, proprietarii imobilului-teren în litigiu sunt T. E. și T. Constanta și nu M. C..
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamanții se folosesc prematur de o cerere de chemare în judecată înainte de a se fi adresat autorității administrației publice locale competente care poate analiza din perspectiva strictă a legii cererea de emitere a unei autorizații de construire formulată în temeiul art. 59 din Ordinul 839/2009 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței. Astfel, cu privire la construcția ce face obiectul litigiului, instanța de fond trebuie să analizeze constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate prin raportare la Legea nr. 50/1991.
În speță, reclamanții nu se pot prevala de buna credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii,iar reclamanții cunoșteau interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele necesare.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 C.pr.civ., Lg. nr. 50/1991 și Ordinul nr. 893/2009.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, iar pentru reclamanți proba testimonială, fiind audiați martorii D. I. și D. E., și proba cu expertiza specialitatea construcții civile, raportul de expertiză întocmit de expert I. C. fiind depus la dosar la data de 29 10 2015.
Examinând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C., instanța o va respinge, reținând că una dintre condițiile ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Prezenta acțiune reprezintă o acțiune în constatare - interogatorie, prin care reclamanții au acționat în judecată M. C. pentru că acesta, singurul care ar putea contesta, să se pronunțe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra construcției, în condițiile în care reclamanții în calitate de proprietari ai terenului sunt prezumați proprietari, în temeiul art. 492 Cod civil.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamanților, după cum constatarea dreptului de proprietate al lor nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației, pentru a se putea afirma că aceștia au tins pe calea acțiunii de față, se eludeze prevederile art. 1 sau art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Dimpotrivă, legitimarea calității de proprietar al construcțiilor de pe teren, a proprietarului unui teren, ar putea, general apreciind, să antreneze în lipsa autorizației și cu respectarea dispozițiilor legale, răspunderea contravențională a acestuia pentru lipsa autorizației de construcție.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, "Unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ - teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean". Instanța ține cont așadar, de interesul reclamanților de a face opozabil dreptul lor de proprietate, Primăriei Municipiului C. în considerarea atribuțiilor sale în materie fiscală și de evidență a proprietății imobiliare.
Prin urmare, dispozițiile invocate în acțiunea introductivă sunt aplicabile speței dedusă judecății, iar prevederile Legii 50/1991 nu fac inaplicabile dispoz. art. 489-492 Cod civil. Aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire nu limitează dreptul de proprietate al reclamanților. Proprietarul terenului este proprietar și al construcțiilor ce a edificat pe acel teren conform art. 489 Cod civil, chiar dacă nu a avut autorizație de construire, acest aspect putând avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii 50/1991 modificată prin Legea 453/2001, antrenând o răspundere contravențională, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6762/18.07.1964 de Notariatul de Stat Regional Oltenia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 187,50 mp situat în C., .. 2 E, jud. D. (actual . ).
Începând cu anul 1965 reclamantul Ț. E. împreună cu soția sa Ț. C. au construit pe trenul menționat o casă compusă din 2 camere și hol, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă cu o suprafață desfășurată de 35 mp, așa cum reiese din declarațiile martorilor D. I. și D. E. (filele 75, 76).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile (filele 82-88 ) reiese ca imobilul edificat în anul 1965, pe terenul în suprafață de 187,50 mp, situat în C., D., nr. 11, jud. D., are o suprafață utilă de 31,30 mp, fiind compus din 2 camere și antreu, în valoare de 26.100 lei.
În drept, instanța arată că potrivit art. 488 C. civ., tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Astfel, accesiunea imobiliară artificială, apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin faptul încorporării materialelor în sol, proprietarul terenului, devenind prin accesiune și proprietarul construcției edificate din materialele încorporate în sol.
De asemenea, art. 492 C. civ. prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că legea instituie o prezumție legală relativă prin care proprietarul terenului, este considerat a fi și proprietarul construcției, celui care contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina de a răsturna prezumția, făcând dovada contrară.
Față de cele arătate mai sus, raportând starea de fapt reținută, la dispozițiile art. 492 C.civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții T. E., T. Lucreția, T. E., T. C. A., P. M. și T. V. în contradictoriu cu pârâtul mun. C. prin Primar și va constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului casă de locuit tip parter, cu fundații reduse din beton, zidăria din cărămidă, planșee din grinzi de lemn, șarpanta din lemn, învelitoare din țiglă, compusă din 2 camere și antreu, situat în C., ., jud. D., ), așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul I. C., pe care îl omologhează, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. PRIN PRIMAR.
Admite acțiunea formulată de reclamanții T. E., T. LUCREȚIA,T. E., T. C. A., P. M. și T. V., toți cu domiciliul ales în C., .. 76, ., .-la fam. T. T., în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR.
Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului casă de locuit tip parter, cu fundații reduse din beton, zidăria din cărămidă, planșee din grinzi de lemn, șarpanta din lemn, învelitoare din țiglă, compusă din 2 camere și antreu, situat în C., ., jud. D.,ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Noiembrie 2015.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, C. R. |
Red. jud.L.C./Tehnored. gref. C.R.
9 exp../02 Decembrie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
