Partaj judiciar. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 10466/2015
Dosar nr._ - partaj–
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanții C. M., C. E., N. M. și N. N. și pârâții F. A., F. A., R. C. și Primăria C. prin Primar, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. C., pentru pârâta R. C. și pârâta F. A., fiind lipsă reclamanții și pârâții F. A. și Primăria C. prin Primar.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după are,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele R. C. și Primăria C. prin Primar.
Consilier juridic B. C., pentru pârâta R. C., a solicitat admiterea excepției, învedeând că există triplă identitate de părți, cauză și obiect cu dosarul care a tramnșat aceste aspecte, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta F. A. a învederat că s-au judecat de mai multe ori pentru aceleași aspecte.
Instanța a reținut cauza în pronunțare pentru soluționarea excepției autorității de lucru judecat.
După strigarea cauzei s-a prezentat și avocat Armand T. pentru reclamanți.
În temeiul art. 400 C.p.c. instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru ca apărătorul reclamanților să pună concluzii pe excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele R. C. și Primăria C. prin Primar
Avocat Armand T., pentru reclamanți, a solicitat respingerea excepției pentru următorul motiv: un contract de închiriere este un contract cu executare succesivă, astfel că, ori de câte ori se ivește o încălcare a obligațiilor, părțile se pot adresa instanței de executare pentru rezolvarea situației. Mai mult, excepția autorității de lucru judecat presupune o cumulare de identitate de părți, cauză și obiect, ori, în acest caz nu se regăsesc toate părțile, în sensul că Nanul N. nu a fost parte în acel dosar, iar în cauza de față acesta e chiar reclamant.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.04.2015, reclamanții C. M., C. E., N. M. și N. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâții F. A., F. A., R. C. si Primăria C. prin Primar partajarea dreptului lor de folosință asupra terenului intravilan amplasat în C., ., cu destinația de curți construcții, conform expertizei extrajudiciare cu care, inclusiv pârâții F. A. si F. A. sunt de acord.
În fapt s-a arătat că, atât reclamanții cât si pârâții sunt proprietarii construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, în baza contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu Consiliul Județean D., Sector Servicii Publice.
Invederează faptul că sunt proprietarii unui imobil casa de locuit situat in C., ., așa cum rezulta din contractele de vânzare-cumpărare pe care le vor atașa la dosar, si proprietari conform legii 112/1995 pe terenul aferent construcției, acesta fiind de drept in proprietatea Primăriei Municipiului C. și în administrarea R..
Precizează, de asemenea, că terenul curții este folosit in indiviziune de către toți proprietarii de construcții - C. M. si C. E., F. A. si F. A., N. N. si N. M. - plătind lunar chine.
Conform contractelor de închiriere, fiecare dintre persoanele anterior menționate folosește in indiviziune suprafețe de teren proporționale cu suprafețele ocupate de construcții. Astfel, C. M. si C. E. plătesc chirie si au dreptul de a folosi 116 mp din terenul aferent curții, parații F. 44 mp, N. M. 42 mp si N. N. 62 mp.
In anul 2011, parații F. si-au extins locuința, construind un WC si doua magazii din scândura, WC-ul era amplasat exact in fata casei lor (C. M. si C. E.) - in dreptul ușii de acces in locuința, la o distanta de aproximativ 0,5 m, lucru ce crea un disconfort atât membrilor familiei cat si persoanelor care veneau în vizita. Aceasta circumstanță nu numai ca era neplăcuta, dar era si generatoare unui adevărat focar de infecție si a unui conflict permanent intre reclamanți si parații F. A. si F. A..
Reclamanții au făcut demersuri pentru a fi desființate aceste construcții - atât la Primăria C., cat si la R.A.A.D.P.F.L. -, formulând notificări, insa nu s-a luat nicio măsura. Reprezentanții acestora decât s-au deplasat pe terenul din . si au constatat existenta anexelor, fara a aplica vreo sancțiune.
Acest lucru i-a determinat pe reclamanți sa introducă la Judecătoria C. o acțiune având ca obiect obligarea paraților F. de a-si desființa anexele construite in mod abuziv, fara autorizație de construcție, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. l_ .
Au mai arătat reclamanții că, terenul pe care il folosesc e inchiriat de la R. C., conform contractului de inchiriere nr.1369 din 20.10.2014 pentru C. M. si C. E., contractului de inchiriere nr.1056 din 08.09.2014 pentru N. N. si contractului de inchiriere nr.1056 din 08.09.2014 pentru N. M. si este folosit inutil în indiviziune de către familiile C., F. si N. I.
Precizează reclamanți că, suprafața inchiriată de ei este de, 119 mp pentru familia C., 62 mp pentru N. N. si 42 mp pentru N. M. si este folosita in indiviziune cu ceilalți proprietari ai construcțiilor.
Având in vedere ca folosința le-a fost tulburata prin ridicarea de către familia F. a unor anexe fara autorizație de construcție dar si prin nerespectarea de către parați a dreptului indiviz al fiecăruia pe acest teren apreciază ca le este incalcat dreptul de folosința si se impune o asemenea acțiune de partaj.
Menționează ca au făcut demersuri atat la Primăria C., cat si la R. in sensul obligării familiei F. la demolarea anexelor edificate, dar a incercat si realizarea unui partaj de folosința a terenului folosit de chiriași ai terenului. Notificările adresate acestor instituții nu au avut niciun rezultat. Reprezentanții acestora s-au deplasat pe terenul in litigiu, insa nu au luat nicio măsura, cu toate ca au constatat ridicarea abuziva a unor anexe de către familia F., dar si neînțelegerile dintre ei, ca vecini.
Cu ocazia cercetării la fata locului, părțile au convenit o modalitate de partajare a folosinței terenului concretizata de expert in propunerea de partajare. Aceasta modalitate de partajare asigura o gradina de fațada cu utilități, . trei construcții, o zona de acces exclusiv pentru proprietarii construcțiilor 2 si 3 (asa cum se observa si din schitele aferente expertizei extrajudiciare) si cate o gradina in folosința exclusiva pentru proprietarii celor trei construcții. In varianta sus menționata, proprietarii fiecărei construcții vor folosi teren conform cotei de proprietate calculat la suprafața de 267 mp (suprafața libera de construcții), calculata din totalul de 546 mp (suprafața totala inclusiv construcții) existenta in teren.
Precizează pe aceasta cale, in baza art.1 si următoarele din Decretul nr.31/1954, ca solicită sa realizeze o partajare a folosinței terenului din CF colectiva_, iar nu constatarea terenului aferent apartamentelor cumpărate de părți in baza Legii nr. 112/1995.
Potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului, o data cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește si dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente.
Majoritatea doctrinei si a practicii judecătorești este in sensul ca dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu se face automat, ope legis, ci in condițiile art.36 din Legea nr.l 8/1991 republicata, respectiv prin ordin al prefectului, la cererea persoanei interesate. Pe de alta parte, practica judecătoreasca face distincție intre "apartamentul" care poate fi cumpărat de chiriaș in baza Legii nr. 112/1995 si "apartamentul" definit de art.3 din aceeași lege, supus restituirii către foștii proprietari.
Atâta timp cat intre parti exista neînțelegeri cu privire la componenta apartamentelor pe care le-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, nu se poate determina terenul aferent apartamentelor, destinat sa asigure folosirea normala a acestora. Toate aceste neintelegeri trebuie rezolvate de parti înainte de declanșarea procedurii prevăzute de art.36 din Legea nr.l 8/1991 modificata.
Pentru considerentele de mai sus, practica instanțelor a statuat ca „ partile nu pot solicita o varianta de partajare a terenului in sensul de a li se asigura folosința altor spatii decât cele înscrise in contractele lor de vanzare-cumparare si asupra cărora sunt intabulate, dar pot solicita o varianta de partajare care sa le asigure terenurile aferente apartamentelor, in sensul art.21 din Legea nr.1 12/1995 si art.36 din Legea nr. 18/1991 republicata. Partajarea terenului comun folosit de parti presupune astfel, respectarea cotelor înscrise in cartea funciara asupra părtilor comune indivize si a terenului pentru care acestea plătesc chirie ", astfel cum rezulta din decizia de casare nr. 1000/13.04.2005 pronunțata in dosarul nr 598/C/2005 al Curții de Apel Timisoara - Secția Civila
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite se retine ca ,, terenul in suprafața totala de 677 mp a fost folosit împreuna de către reclamanta si parați, părțile cumpărând apartamentele pe care le-au deținut in calitate de chiriași si având asupra terenului un drept de folosința, după cum in mod corect a reținut prima instanța. Chiar daca legea nu reglementează partajul de folosința, ci doar partajul coproprietatii, având in vedere ca dreptul de folosința este un atribut al dreptului de proprietate, conform principiului de drept „Chiar dacă se poate mai mult se poate si mai puțin" atat jurisprudenta cat si doctrina au admis partajul de folosința in toate situațiile in care acesta era practic si tehnic posibil".
De altfel, aceste aspecte au fost reținute si in decizia civila 1000/2005 pronunțata in recurs de către Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile 1260/2004 a Curții de Apel Timișoara, . procesual in dosarul de fata.
Astfel, in continuarea acestei spete de practica judiciara pe care o va supune atenției, admițând recursul, Curtea de Apel Timișoara, a statuat cu caracter obligatoriu, potrivit art. 315 alin. 1 C.p.c. ca ,,in mod greșit atat instanța de fond cat si cea de apel au considerat acțiunea inadmisibilă, împiedicând astfel exercitarea de către reclamanta si parata E. N. a dreptului de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție si art.26 din CEDO. S-a reținut si faptul ca, atat timp cat intre parti exista neîntelegeri cu privire la folosința terenului, nu se poate admite ca aceasta situație sa fie menținută fara a fi soluționata in vreun fel, mai ales in cazul in care expertul a propus soluții si ca poziția procesuala a Consiliului Local al municipiului T trebuie analizata cu rezerve, având in vedere ca acesta, in calitate de proprietar, a atribuit părtilor in folosința terenul, ca in speța nu se discuta proprietatea, ci numai folosința si ca, potrivit art 1420 Cod civil, Consiliul Local al municipiului T garantează părtilor folosința pașnica a terenului pentru care acestea plătesc chirie, in cotele înscrise in cartea funciara.
Mai mult, conform art. 1786 din noul cod civil literele a),b) si c) unde se prevăd obligațiile locatorului, se arata:,. Obligațiile principale ale locatorului:
Locatorul este ținut, chiar fără vreo stipulație expresă: să predea locatarului hunul dat în locațiune; să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii; să asigure locatarului liniștita și utila folosință a hunului pe tot timpul locațiuni"
Cu aceasta ocazie, reclamanții dau citire si unui alt punct de vedere din jurisprudenta, similar solicitării lor: „Obligația locatorului de a asigura folosința liniștită și utilă a lucrului închiriat presupune predarea si menținerea funcționalității sale. Locatorul are și obligația menținerii funcționalității bunului închiriat. Abdicarea sa de la această obligație contractuală și manifestarea unei atitudini abuzive, îl îndreptățește pe locatar de a solicita instanței de judecată sancționarea acestui comportament, inclusiv pe calea ordonanței președințiale (CA. București, s. a V-a ./2005, în L.C S., op. cit, p. 45) ".
Astfel, varianta de partajare a folosinței propusa de expert (prin expertiza extrajudiciara pe care o depun la dosar) consideră ca respecta cerințele susmenționate. Potrivit art.1 din Decretul nr.31/1954, drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale, materiale si culturale, in acord cu interesul obștesc potrivit legii si regulilor de conviețuire. Articolul 3 din același decret, prevede ca drepturile civile sunt ocrotite de lege; ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social.
In baza dispozițiilor legale sus menționate, (in primul rand a art.1786 lit. c) din noul cod civil), solicită instanței, sa dispună partajarea folosinței terenului inscris in Cartea Funciara colectiva_ cu număr cadastral_ C1, număr cadastral_ C2, numai cadastral_ C3-U3, număr cadastral_ C3-U4 si număr cadastral_ C3-U5 conform variantei întocmita de expert topo.
In dovedirea acțiunii lor solicită proba cu înscrisuri care constau in: contracte de vanzare-ctunparare, contract de închiriere; notificarea nr. 2038/25.02.2011 adresata R AADPFL C.; notificarea nr._/24.02.2011 adresata Primăriei C.; schița cadastrala: expertiza extrajudiciara topo, certificat de carte funciara nr._,- 20.03.2015
Solicita de asemenea in dovedire, proba cu expertiza topo, depusa de catre aceștia in dosarul cauzei, cat si, in măsura in care instanța va considera necesara, o expertiza topo propusa de catre instanță.
Depun taxa de timbru in valoare de 50 lei pentru reclamanții C. M. si C. E., 25 de lei N. Mi hai si 25 de iei N. N..
Anexat cererii de chemare în judecată au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, chitanță de plată a onorariului de avocat, dispoziții cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru, certificat privind înscrierea imobilului în evidențele de cadastru si carte funciară după datele de identificare ale acestuia din data de 23.03.2015, contract de închiriere pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1996 nr. 1396 din data de 20.10.2014, contract de închiriere pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1996 nr. 1056 din data de 08.09.2014, contract de închiriere pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1054 din data de 08.09.2014, proces verbal de predare -primire a suprafețelor de teren, adresa nr._ din data de 24.02.2011, cerere de precizare formulată de numiții C. M. si C. E. din dosar nr._/215/2011, contract de închiriere pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, act adițional la contractul de închiriere nr. 198 din data de 12.09.2008, chitanțe, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat de către C. B., plan de situație, proces verbal din data de 10.05.2012.
La data de 14.04.2015, pârâta R. C. a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. M., C. E., N. M., N. N. prin care a solicitat să se respingă acțiunea reclamanților împotriva R. C..
In primul rand a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucat în speța de fata exista aceleași parti si același obiect dedus judecații ca in dosarul nr._/215/2011 in care instanța de judecata s-a pronunțat prin S.Civ. nr._/10.10.2012 cu privire la PARTAJUL terenului aflat in indiviziune, spre folosința proprietarilor imobilelor situate la adresa: ., teren care se afla in proprietatea privata a Mun. C. si in administrarea R.A.A.D.P.F.L. C.. Singura parte care lipsește din cauza_/215/2011 este N. N. dar la baza pronunțării sentinței stau considerente referitoare la situația acestuia, fiind expusa pe larg .
Pe fondul cauzei, in situația in care instanța va considera ca nu exista autoritate de lucru judecat, de asemenea solicită respingerea acțiunii reclamanților impotriva R.A.A.D.P.F.L. C. pentru următoarele considerente:
Terenul situat in ., proprietatea Municipiului C., se afla in administrarea regiei conform HCL 282/2008.
Reclamanții C. M., C. E., N. M., N. N. dar si parații F. A. si F. A., sunt proprietari ai imobilelor situate la adresa mai sus menționata, asa cum reiese din contractele de vanzare-cumparare in baza Legii 112/1995. Terenul curte aflat in discuție este atribuit spre folosința in indiviziune, proprietarilor nominalizați, prin contracte de inchiriere incheiate cu administratorul R.A.A.D.P.F.L. C. asa cum prevăd normele legale aplicabile in vigoare, pentru fiecare parte, cote proporționale cu suprafețele deținute cu titlu de proprietate.
In acest sens Familia C. beneficiază de 119 mp, fam. N. M. beneficiază de 42 mp, fam N. N. beneficiază de 62 mp iar fam F. 41 mp.
Arătă ca si reclamanții prin cererea de fata aduc in discuție dosarul_/215/2011 ce a avut ca obiect PARTAJUL aceluiași teren ca si in speța de fata, capătul de cerere cu privire la desfiintarea anexelor construite de parații F. a fost adus printr-o cerere completatoare la care ulterior, chiar la termenul următor introducerii, s-a renunțat. Renunțarea la acest capăt de cerere de către reclamanți lasa de înțeles ca aceștia nu sunt decât uneori deranjați de aceste aspecte sau ar putea fi interpretat in sensul ca poate exista invidie si rea credința intre parti si nicidecum nu este vorba de un pericol sau focar de infecție asa cum descriu reclamanții, conflictele permanente generate au la bază alte considerente așa cum se lasă de înțeles din expunerea de motive si nu au legătura cu proprietarul terenului sau administratorul acestuia.
Raportat la invocarea de către reclamanți a art 21 din L 112/1995 face precizarea ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției asa cum a fost determinat la data trecerii in proprietatea statului se dobândește doar de către cei cărora li se restituie in natura imobilele preluate de stat textul nefiind aplicabil in cazul cumpărării imobilelor de către chiriași in temeiul legii 112/1995, aceste persoane dobândind doar terenul de sub construcție asa cu se prevede si in contractele de vanzare-cumparare. Terenul aferent construcției (curte, gradina) ramane conform art 26 alin ultim din L112/1995 in proprietatea statului
Chiar si in conformitate cu art 37 din HG 20/1996 modificata prin HG 11/1997 intrata in vigoare ulterior L112/1995 se arata ca: „ in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si cand este cazul a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea art 26 alin ultim din L112/1995".
Reclamanții incearca sa aducă pe orice cale vina asupra administratorului R. C. invocând art 1786 din NCC, articol respectat in totalitate conform art 1787 NCC, administratorul încheind odată cu contractul de inchiriere si proces verbal de predare primire al terenului. Nu exista abdicare de la aceasta obligație sau manifestarea unei atitudini abuzive prin a justifica o eventuala solicitare in instanța a sancționării locatorului.
Situația pe care proprietarii imobilelor situate la adresa menționata, parti in cauza de fata atat reclamanți cat si parați, si-o creează reciproc pe motive strict personale si fara nici o legătura cu administratorul terenului.
In orice situație R.A.A.D.P.F.L C. nu poate dispune in sensul solicitării reclamanților, atribuirea suprafețelor de teren liber de construcții fiind făcuta in conformitate cu normele legale aplicabile si in cotele parti dispuse prin lege astfel neputandu-se retine in vreun fel culpa regiei.
Arătă ca lotizarea nu poate fi făcuta dupa bunul plac al locatarilor chiriași ci doar in conformitate cu prevederile legale, neputand dispune de proprietatea altuia, indiviziunea in cazul de fata nefiind o modalitate a patrimoniului. Asa cum este terenul impartit la momentul actual asigura buna si normala folosința si funcționare a mai multor unități locative discutând de o curte cu mai multe locuințe.
In cazul in care proprietarul terenului ar decide ca urmare a unor acorduri intre parti, in alt mod legal repartizarea sau lotizarea terenului . decât cea prevăzuta la data prezentei de normele legale, in temeiul mandatului de administrator, regia va proceda in consecința .
Pentru aceste considerente, solicită să se respingă apărările formulate si argumentele aduse de către reclamanți impotriva R. C..
Dovada o va face cu proba cu înscrisuri si orice alte probe ce vor reieși din dezbateri.
În drept, își întemeiază întâmpinarea în temeiul art. 205, 430, 432 NCC.
Atașează prezentei extras HCL nr. 282/2014, delegație de reprezentare.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223, 411 alin. 2 C..
La data de 04.05.2015, pârâții F. A. si F. A. au depus întâmpinare prin care a arătat că sunt proprietari ai unui imobil situat în C., ., județul D., pe care l-au dobândit conform actului de vânzare cumpărare nr. 734/21.09.2004, act pe care îl anexează în copie si, de asemenea sunt proprietari si ai garajului situat la această adresă, cumpărat conform actului de vânzare cumpărare nr. 23/15.06.2009, pe care de asemenea îl anexează în copie.
Arată că, în anul 2012 au obținut, în mod legal de la Primăria C., autorizația de supraetajare a acestui imobil ( anexează în copie autorizația de construcție ).
Menționează că, au construit legal, nu au efectuat nici un fel de construcție în mod abuziv pe un spațiu ce ar aparține Primăriei C., de la această adresă, așa cum rezultă din verificările efectuate.
De asemenea, nu au împiedicat, în nici un fel, pe ceilalți locatari si celor două imobile, respectiv N. M. si C. M. si C. E., la dreptul lor de folosință comună a curții, libere de construcții.
S-a efectuat expertiză tehnică judiciară pentru partajarea curții, cu care nu au fost de acord si nu sunt de acord, deoarece cele două familii vor să își închidă cu gard ceea ce insemna blocarea căilor de acces în imobilul lor.
În concluzie, pârâții precizează că nu au construit nimic în mod abuziv, ba din contră, familia N. M. și-a ridicat un gard din blană si a închis o porțiune din grădină, lucru ce a fost contestat si la efectuarea expertizei tehnice judiciare, cerută de către aceștia.
Având în vedere cele arătate, solicită să se dispună respingerea acțiunii, ca nelegală si netemeinică.
Anexat întâmpinării au depus: autorizație de construire nr. 496 din data de 18.05.2012, sentința civilă nr._ din data de 10.10.2012, contract de vânzare cumpărare nr. 734 din data de 21.09.2004, contract de vânzare cumpărare din data de 15.06.2009, contract de închiriere nr. 1514 din data de 23.01.2015, proces verbal din data de 23.01.2015.
La data de 08.05.2015, pârâta Primăria Municipiului C. prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se respingă ca neîntemeiată si inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții C. M. si C. E., N. M. si N. N..
Pe cale de excepție a invocat excepția autorității de lucru judecat in raport de dispozițiile art. 432 NCPC data fiind tripla identitate ( parti, obiect, cauza) fata de care instanța de judecata s-a pronunțat in dosarul_/215/2011.
Detaliind cu privire la aceasta excepție, invederează instanței de judecata ca prin cererea inregistrata sub nr._ la Judecătoria C.,reclamantii au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la partajarea dreptului de folosința pentru imobilul teren situat in ., cerere soluționata prin sentința civila pronunțata in ședința publica din 10.10.2012, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, rămasa definitiva prin nerecurare.
Pentru dovedirea acestei excepții solicită agvirarea dosarului nr._/215/2011 la prezenta cauza pentru primul termen ce va fi acordat.
Înțelege sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a
Primăriei Municipiului C., deoarece această instituție nu are personalitate
juridică, astfel că nu poate sta în fața instanței de judecată.
In temeiul art.245 din Noul Cod de Procedură Civilă invocă lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C., întrucât în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, unitățile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orașele, și municipiile sunt persoane juridice de drept public și sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar, sau de președintele consiliului județean. Acesta poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului propriu de specialitate sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, injustiție.
Legea 215/2001, republicată definește și reglementează în mod expres autoritățile administrației publice locale, pornind în mod cronologic de la dispozițiile articolului 20, în temeiul căruia, comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locala și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.
In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de președintele consiliului județean și date fiind dispozițiile art. 21 alin 2 din Legea 215/2001, republicată, avem instituită o reprezentare legală .
In ceea ce privește distincția între autoritățile deliberative și executive dispozițiile articolului 23 din legea administrației publice locale statuează că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Prin urmare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu, autonomia locală se realizează prin consiliile locale, ca autorități deliberative, și primari, ca autorități executive, iar Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Astfel în Legea nr. 215/2001 privind administrație publică locală, republicată, prevederile art. 1 alin. 2 statuează următoarele:
lit. d) autorități deliberative - consiliul local, consiliul județean,
Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor
administrativ-teritorialealemunicipiilor;
lit. e) autorități executive - primarii comunelor, orașelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean;
Art. 20 (1) „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. "
Art. 21 alin. (2) „In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean ".
(3) „Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție. "
Art. 36 alin (1) „ Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. "
Art. 77 Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
In considerarea textului de lege menționat, Primăria Municipiului C., nu are calitate procesuală și pe cale de consecință solicită instanței respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Invocă excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata in raport de dispozițiile art. 669 C. civil.
Potrivit evocatului text, partajarea presupune incetarea coproprietatii.In speța dedusa judecații nu sunt in cazul unei proprietăți comune in devălmășie conform art. 667 Ccivil si pe cale de consecința cata vreme reclamanții nu au calitatea de proprietari ci doar calitatea de chiriași care ii conferă prerogativul dreptului de folosința, cererea este inadmisibila.
Detaliind cu privire la acest aspect, posesia, folosința si dispozitia prerogative ale dreptului de proprietate nu sunt intrunite in speța dedusa judecat de către titularii acțiunii civile intrucat aceștia beneficiază de dreptul de folosința in temeiul unui contract de inchiriere incheiat cu titularul dreptului de administrare ( R.), regie autonoma care exercita in numele si pe seama Municipiului C. administrarea domeniului public si privat si fondului locativ.
În atare situație chiriașul bunului nu poate solicita partajarea folosinței bunului care sub aspectul individualizării, funcțiunii si destinației, nu poate fi partajabil .
Pe fondul cauzei, învederează instanței că cererea reclamantei este neîntemeiată având în vedere cele ce succed:
Imobilul prin dimensiunile si vecinătățile existente a intrat in proprietatea Municipiului C. ca efect al naționalizării in perioada comunista, reclamanții C. M. si C. E., N. M. si N. N. si parații F. A. si F. A., R.A.A.D.P.F.L. C. si Primăria C. au beneficiat de reglementare speciala materializata in Legea 112/1995, achiziționând unitățile locative deținute cu titlu de chiriași convertindu-se dreptul de folosința in dreptul de proprietate.
In ceea ce privește terenul, acesta comporta doua discuții care conferă relevanta sub aspectul naturii juridice si regimului juridic aplicabil.
Prima chestiune ce trebuie analizata rezulta din sintagma „ teren de sub construcții" si care potrivit art. 4 din contractul de vânzare- cumpărare pentru orice bun imobil vândut in temeiul Legii 112/1995 se atribuie in folosința pe durata existentei construcției cota procentuala in raport de unitatea locativa înstrăinata.
Cea de-a doua noțiune se refera la „ teren aferent imobilului"care reprezintă suprafața cu destinația curți- construcții pe care nu sunt edificate construcții si care ramane in patrimoniul autorității locale si in administrarea R.-ului.
D. acest teren face obiectul contractelor de inchiriere depuse la dosarul cauzei si care nu intra sub incidența Legii 18/1991 cu referire concreta la art. 36 astfel cum afirma reclamanții si nici nu se poate dobândi un drept real asupra acestui imobil de către detentorii precari.
Se invoca in cuprinsul cererii de chemare in judecata practica judiciara facandu-se trimitere la decizia 1000/2005 pronunțata in dosarul 598/C/2005 al Curții de Apel Timișoara, Secția Civila si dispozițiile 1786 NCCivil care nu prezintă relevanta in speța dedusa judecații fiindcă jurisprudenta nu constituie izvor de drept, spetele nu sunt similare, actele normative care guvernează regimul unei astfel de proprietăți este Legea 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute in proprietatea statului, OUG 20/1996 si nu sunt nici incidente dispozițiile art. 1786 NCC ce statuează asupra obligațiilor locatorului in relația contractuala.
Se cunoaște configurația bunului imobil de la momentul dobândirii calității de chiriaș si ulterior de proprietari prin aplicarea Legii 112/1995 ,aceasta proprietate poate fi exploatata numai in regim de indiviziune si orice încetare a acestei stării indivize poate fi realizata atunci cand ia naștere proprietatea devalmasa cu privire la terenul aferent construcțiilor edificate, una din modalitățile reglementate de codul civil cu privire la partajarea bunurilor ( art. 670CC).
Față de cele menționate, solicită in teza principala admiterea excepțiilor invocate, și in teza subsidiara sa constate cererea ca fiind neîntemeiată si sa o respingă.
In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 205 și următoarele NCPC, Legea 215/2001 republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute in proprietatea statului, Codul Civil.
La data de 12.05.2015, reclamanții C. M. si C. E. au depus răspuns la întâmpinarea depusă de R. C. si pârâții colocatari F. A. si F. A., prin care au învederat următoarele:
Solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de R. C. pentru următoarele motive:
In primul rand, asa cum se observa si din fila nr .4 din hotărârea dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C., aceasta acțiune a primit titlu de „cerere partaj de folosința", insa ea nu îndeplinește cerințele legale pentru un veritabil partaj de folosința deoarece cererea si întemeierea in drept au fost făcute pe prevederile art.728 codul civil de la 1864 care arata „Nimeni nu poate fi obligat de a ramane in indiviziune. Un coerede poate cere oricând împărțeala succesiunii, chiar cand ar exista convenții sau prohibiții contrarii". Deci acțiunea partajului judiciar din dosarul nr._/215/2011 a cărei autoritate de lucru judecat R.A.A.D.P.F.L C. o cere, se refera la un partaj judiciar succesoral.
Ori, atat timp cat acțiunea lor se refera la partajul de folosința al unui teren pe care sunt mai mulți chiriași aflați in indiviziune (deci in niciun caz o indiviziune succesorala) atunci inseamna ca intre cele doua dosare (_/215/2011 si nr._ ) nu exista identitate nici de obiect si nici de cauza.
Pentru a proba lipsa identității de cauza este suficient sa amintească din chiar insasi redactarea acțiunii prezentului dosar, faptul ca întemeierea in drept au solicitat-o pe prevederile art. 1420 Cod civil, art. 1786 din noul cod civil literele a),b) si c).
In al doilea rand, tot cu privire la autoritatea de lucru judecat pe care o invoca locatorul (aceasta este făcuta doar pentru a bulversa instanța) deoarece se observă in concluziile hotărârii nr._ din 10.10.2012 data in dosarul nr._/215/2011 al Judecătoriei C., faptul ca instanța ,,respinge ca neîntemeiata cererea, având ca obiect partaj judiciar introdusa de..." (de altfel era si normal din moment ce erau aduse in discuție prevederi legale cu privire la partajul succesoral, lucru care nu avea nicio legătura cu cauza).
Ori daca cererea de partajare nu este soluționata in favoarea uneia din parti, sau de comun acord sa se determine loturi care sa le fie atribuite locatarilor (in urma unei expertize judiciare), inseamna ca nu s-a soluționat cererea de partajare, si, ca urmare, nesolutionandu-se fondul cauzei, aceasta poate fi oricând introdusa.
Astfel, cererea de partaj a fost respinsa, nu soluționata, pe cale de consecința nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat in sensul invocat de către R.A.A.D.P.F.L C..
In al treilea rand, partajul care se cere in prezentul dosar este un partaj de folosința, atribut al dreptului de proprietate, pe care locatorul il pierde in timpul desfășurării contractului de locatiune, dar ii incumba obligația legala si contractula de a asigura acest atribut al dreptului de proprietate locatarului (si anume folosința).
Ori atat timp cat reclamanții în calitate de locatari au solicitat partajul de folosința, atribut al dreptului de proprietate care conform celor arătate mai sus le revine neîngrădit lor, conform contractului de locatiune, locatarul, in speța R.A.A.D.P.F.L C., neavand un astfel de atribut al dreptului de proprietate (in speța folosință) nu poate ridica o excepție a autorității lucrului judecat pe acest atribut al dreptului de proprietate, deoarece, neavandu-1, se ridica problema excepției lipsei de interes a locatorului R.A.A.D.P.F.L C..
Pentru aceste 3 motive arătate mai sus, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat ridicata de către R.A.A.D.P.F.L C..
Cu privire la chemarea in cauza a R.A.A.D.P.F.L C., aduc următoarele argumente: conform prevederilor art. 1795 alin. 1 Noul Cod Civil, dacă locatarul este chemat în judecată de un terț care pretinde un drept asupra bunului închiriat, inclusiv un drept de servitute, și există riscul pierderii, în tot sau în parte, a folosinței bunului, el are dreptul să ceară introducerea în proces a locatorului, în condițiile Codului de procedură civilă.(2) Locatarul va fi ținut să îl despăgubească pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a necomunicării tulburării de catre locatar.
Garanția pentru viciile ascunse ale lucrului închiriat. Potrivit art. 1790 alin. 1 Noul Cod Civil, „locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micșorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului și fără a tine seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locațiunii".
De menționat că, spre deosebire de vânzător, în condițiile de mai sus locatorul va răspunde nu numai pentru viciile existente în momentul încheierii contractului, dar și pentru cele apărute pe parcursul executării acestuia, deoarece el are obligația continuă de a asigura folosința lucrului (potrivit destinației sale) pe toată durata locațiunii. Pentru ca locatorul să răspundă pentru vicii, trebuie ca acestea să prezinte o anumită gravitate, micșorând folosința lucrului asa cum se prezintă si in speța de fata.
Potrivit art. 1791 Noul Cod Civil, în cazul în care locatarul descoperă că lucrul este afectat de vicii (și locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen), chiriașul poate cere: scăderea proporțională a chiriei; rezilierea contractului (când viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locatiune) sau daune-interese (când aceste vicii aduc prejudiciu locatarului). Obligația de garanție pentru tulburările provenite din fapta proprie a terților ori pentru vicii ascunse poate fi modificată prin acordul părților: „agravată -de exemplu, pentru vicii care fac mai puțin comodă folosința- (asa cum este cazul si in speța de fata) sau, dimpotrivă, limitată ori înlăturată.
Cu privire la întâmpinarea locatorului R.A.A.D.P.F.L C., solicită sa o respingă si pe cale de consecința sa constate faptul ca aceștia au obligația contractuala de a asigura folosința in cele mai bune condiții a bunului inchiriat in avantajul locatarilor; iar acest fapt coroborat cu prevederea legala ca, nimeni nu poate fi ținut in indiviziune (pentru motivele, prevederile legale si spetele cu titlu de practica judiciara pe care le-a arătat in cererea de chemare in judecata a acestui dosar), duce la concluzia legala ca locatorului R.A.A.D.P.F.L C., ii incumba obligația legala si contractuala, nu numai de a permite, ci si de a acționa in asigurarea unei partajări de facto (pe teren) a folosinței terenului de către locatari, proporțional cu cota sau suprafața fiecăruia înscrisa in contractul de locatiune.
Cu privire la intampinarea paraților F. A. si F. A., solicită respingerea acesteia ca neavand legătura cu cauza pentru următoarele motive:
Parații F. A. si F. A., formulează o întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii lor, pe motiv ca „ei au construit legal si nu in mod abuziv". Solicită ca instanța sa constate pe aceasta cale ca parații se afla . cu privire la obiectul cauzei si la cauza in sine; acțiunea lor este o cerere de partaj de folosința (nu de desfiintare a unei construcții ridicate in mod abuziv) si se refera la terenul in suprafața de 267 mp (suprafața libera de construcții) situat in C., sta Bujorului, nr. 23, jud. D., deci nu se refera la vreo construcție.
Astfel, ceea ce au expus cu privire la construcția numiților F. A. si F. A., a fost doar pentru a arata instanței imposibilitatea faptica de a putea ramane . privire la folosința terenului alături de parați.
Ca urmare, solicită respingerea întâmpinării Paraților F. A. si F. A..
In cazul in care se poate discuta de opoziția acestora la partajul de folosința, invoca operarea in cazul de fata a principiului de drept conform căruia: nimeni nu poate fi ținut in indiviziune daca nu dorește. Tot in acest sens, consideră ca dreptul de folosință poate fi exercitat de toți locatarii. Insă, atunci când sunt neînțelegeri între locatari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este cazul în speță, aceștia au la îndemână calea încetării folosinței in indiviziune prin partaj.
Pentru aceste motive, solicită respingerea intampinarilor paraților, inclusiv a excepțiilor ridicate si, pe fond, solicita instanței, sa dispună partajarea folosinței terenului inscris in Cartea Funciara colectiva_ cu număr cadastral_ C1, număr cadastral_ C2, număr cadastral_ C3-U3, număr cadastral_ C3-U4 si număr cadastral_ C3-U5 conform variantei intocmita de expert topo, (neopunandu-ne unei alte variante propusa de către instanța).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei C. Județul D., pronunțată în dosarul nr._/215/2011, definitivă și irevocabilă, având același obiect și cauză ca și în prezenta speță, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanții C. M., C. E., în contradictoriu cu pârâții F. A., F. A., R. C., N. M., Primăria Municipiului C.. Instanța a reținut în considerente că, neexistând un drept real principal asupra terenului în suprafață de 267 mp ( fiind vorba de terenul liber de construcții ) nu este de conceput nici un partaj de folosință, admis – cu titlu excepțional și vremelnic – în cazul coproprietății /indiviziunii obișnuite, atunci când nu se cere partajul definitiv și partajarea este posibilă în fapt fără lezarea intereselor coproprietarilor. Ca atare, în lipsa stării de indiviziune sau coproprietate dintre părți, cererea de partajare a folosinței unui bun închiriat nu poate fi primită .
În prezenta speță, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, au formulat o altă cerere, cu același obiect și cauză, invocând aceleași motive ce au fost analizate prin sentința civilă irevocabilă nr._/2012 a Judecătoriei C..
Potrivit art. 430 NCPC, alin.1, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit alin.2, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Ca urmare, instanța reține întemeiată excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză, iar față de pârâtul N. N., operează de asemenea excepția puterii de lucru judecat raportat la considerentele sentinței civile irevocabile, nr._/215/2011 a Judecătoriei C., județul D..
Din aceste considerente instanța va respinge acțiunea, așa cum a fost formulată, pentru excepția autorității de lucru judecat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. M., posesor al C.I. ., nr._, având CNP_, C. E., posesoare a C.I., ., nr._, având CNP_, N. M., posesor al C.I., ., nr._, având CNP_ și N. N., posesor al B.I. ., nr._, având CNP_, toți cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții F. A., F. A., ambii cu domiciliul în C., ., jud. D., R. C., cu sediul în C., . A, jud. D. și Primăria C. prin Primar, cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. V.G.
10 ex./05.10.2015
| ← Accesiune. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CRAIOVA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
