Anulare act. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 12857/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. N. și pe pârât D. D. - AFP C., pârât S. DE A. A ACTIVELOR FEROVIARE, având ca obiect anulare act
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a înaintat la dosar, prin serviciul registratură cerere prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 14.12.2009 la nr._/215/2009 reclamantul N. I. N. a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. - A.F.P. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal nr._/2008, procesul verbal nr._ și factura_/2008.
Reclamantul, în motivarea cererii, a arătat că pârâta a utilizat manopere dolosive prezentând obiectul ca fiind utilizabil în condiții normale, ascunzând faptul că nu are drept de acces la un drum public și a invocat excepția nulității absolute a proceselor verbale mai sus menționate și excepția necompetenței.
În ședința publică de la 22.01.2010 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepției autorității de lucru judecat, întrucât reclamantul a mai solicitat anularea acestor acte, în dosarul nr._/215/2008 al Judecătoriei C., pronunțându-se sentința civilă nr._/18.11.2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare s-a depus, în copie, sentința civilă nr._/18.11.2008, cererea de contestație la executare formulată de reclamant.
Reclamantul, în susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei în copie, procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr._ încheiat la data de 06.02.2008, procesul verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației din data de 28.01.2008.
La data de 22.01.2010 reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauzei și a arătat că din eroare a introdus acțiunea pe rolul Judecătoriei C. întrucât procesul verbal de licitație și procesul verbal de adjudecare sunt acte administrative, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală și Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Reclamantul a arătat că actele a căror nulitate o solicită reprezintă acte emise de o autoritate publică în executarea legii și potrivit Constituției României și a Legii nr. 554/2004, beneficiază de o cale specială de atac - acțiunea în materie de contencios administrativ care presupune scutirea de taxă judiciară de timbru și celeritate în soluționarea cauzei, spre deosebire de o acțiune pe calea dreptului comun.
În ședința publică din 22.01.2010 instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze motivele de fapt și de drept ale cererii potrivit art. 112 al.1 pct.4 C.p.c., prorogând discutarea excepției de necompetență materială a instanței după indicarea temeiului de drept al acțiunii.
În ședința publică din 12.02.2010 reclamantul a depus precizare a acțiunii în care arată că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art. 1 Legea nr. 554/2004, art. 953, 960 și 961 Cod civil. S-a arătat că pârâta este o autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 și potrivit art. 1 din această lege, orice persoană vătămată printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ, indiferent de raportul juridic dedus judecății, iar actele de executare sunt potrivit art. 41 Cod de procedură fiscală acte administrative fiscale.
În temeiul art. 137 C.proc.civ., instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială a instanței invocată de reclamant.
Prin sentința nr. 2688/12.02.2010, pronunțată de Judecătoria C. s-a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de reclamantul N. I., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice - A.F.P. C. și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate în favoarea Tribunalului D. - Secția C. Administrativ Fiscal.
Primind dosarul, Tribunalul D. l-a înregistrat sub nr._ .
Prin sentința nr. 645 din 19.04.2010 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate formulate de reclamantul N. I., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice - A.F.P. C., în favoarea Judecătoriei C., s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Împotriva sentinței nr. 645 din 19.04.2010 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, a declarat recurs reclamantul N. N..
Prin decizia nr. 2254 din 07 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. administrativ și Fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamantul N. N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C., sub nr._, la data de 10.01.2011.
Curtea de Apel C. a constatat că Judecătoriei C. îi revine competența soluționării cauzei, pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată de reclamant are ca obiect constatarea nulității procesului verbal nr._/28.01.2008 privind desfășurarea și rezultatul licitației din data de 28.01.2008 întocmit de comisia de licitație din cadrul AFPM C. și a procesului verbal de adjudecare bunuri imobile nr._/06.02.2008, acte emise de pârâtă, așa cum reclamantul a precizat și oral în ședința publică de la 22.01.2010 în fața Judecătoriei C., ulterior, prin precizarea scrisă la acțiune, reclamantul a indicat temeiul juridic al cererii.
Aceste acte sunt acte de executare silită, respectiv vânzarea bunurilor la licitație, procedură prevăzută de art. 162 și art. 164 C.proc.fiscală și chiar dacă una dintre părți este o autoritate publică, aceste acte nu reprezintă acte administrative în sensul art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 republicată, „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.(...), iar potrivit alin. 4 contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Astfel, art. 172 Cod procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare, procedura fiind, deci, una execuțional fiscală.
Rezultă în mod evident că procedura judiciară a soluționării cererii de chemare în judecată este cea prevăzută de art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, instanța competentă fiind judecătoria (art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală) și nu instanța de contencios administrativ.
În fapt, competența materială fiind cea specifică unei contestații la executare, sunt incidente dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Simpla împrejurare că emitentul titlului este un organ fiscal, nu este de natură a atrage competenta instanței de contencios administrativ, întrucât, în lipsa unor dispoziții speciale, derogatorii, competența materială și teritorială în soluționarea contestațiilor împotriva actelor de executare și a titlurilor executorii, urmează regulile generale, instituite prin art. 400 din codul de procedură civilă și aparține instanței de executare.
Astfel, Curtea de Apel –Secția C. Administrativ și Fiscal ,prin sentința nr. 4 CNC/21.01.2011 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La Judecătoria C. ,cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 07.11.2011 instanța a suspendat cauza în baza art. 242 pct. 2 c.p.c pentru lipsa părților.
La data de 20.11.2012 contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul din data de 14.01.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a înainta în copii conforme cu originalele ,înscrisurile care au stat la baza emiterii proceselor verbale nr._/2008 și nr._/2008.
La data de 18.02.2013 intimata a înaintat procesul verbal de adjudecare pentru bunul imobil ,clădire în suprafață de 34,03 mp . /2003 nr._ din 06.02.2008 și procesul verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației din data de 28.01.2008 nr._/2008.
A precizat că procesul verbal de adjudecare pentru bunul imobil are nr._/2008 și nu_/2008 iar procesul verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației are nr._/2008 și nu_/2008.
A arătat că în acțiunea formulată de reclamant în dosar nr._/215/2009,dosar conexat la dosar_ ,acesta face vorbire de aceeași licitație din data de 28.01.2008 ,pentru aceeași suprafață de 34,03 mp dar invocă nulitatea altor acte respectiv proces verbal de licitație nr._/28.01.2008 și proces verbal de adjudecare ./2003 nr._/06.02.2008.
A solicitat să se pună în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea în sensul de a indica exact actele a căror anulare o solicită.
La termenul din data de 25.02.2013 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza actele a căror anulare o solicită sub sancțiunea suspendării cauzei în baza art. 155 indice 1 c.p.c.
La termenul din data de 18.03.2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155 indice 1 c.p.c pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a preciza actele a căror anulare o solicită.
La data de 17.03.2014 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La data de 23.05.2014 reclamantul a depus la dosar mail ce reprezintă dovada depunerii la instanță de note,jurisprudență,extras site și a solicitat instanței inițierea procedurii de refacere a înscrisurilor dispărute ,în temeiul art. 583 c.p.c ,solicitând ca instanța să dispună efectuarea de verificări la compartimentul specializat cu primirea corespondenței electronice.
Reclamantul a depus la dosar cerere modificare obiect acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece cu SAAF SA pentru aceleași temeiuri de fapt și de drept cu cele din acțiunea împotriva AFP C. motivând că ambele pârâte i-au vândut construcția în cauză iar temeiul juridic al acțiunii este unul de drept comun întrucât nu înțelege să formuleze contestație la executare.
A solicitat reclamantul în principal să se constate inexistența actului (proces verbal de adjudecare ./2003 nr._/06.02.2008) și inexistența drepturilor și obligațiilor corelative ce ar decurge din acesta iar în subsidiar să fie anulată parțial factura fiscală . nr._/06.02.2008 respectiv partea din factură corespunzătoare rubricii,,valoare TVA" în valoare de 2524 lei încasată nelegal cu încălcarea art. 141 alin. 2 lit. f cod fiscal.
Pentru primul capăt de cerere, în fapt reclamantul a arătat că pârâta AFP a întocmit formularul tip al procesului verbal de adjudecare întrucât în urmă cu 5 zile avansase suma de_ lei drept preț al vânzării însă ulterior s-a răzgândit și a refuzat să perfecteze vânzarea-cumpărarea asumându-și consecința pierderii taxei de participare la licitație ,sancțiune prev. de art. 162 alin. 12 c.p.fiscală sau art. 162 alin. 11(varianta actuală).
A invocat reclamantul art. 111 c.civ și a arătat că acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de acțiunea în realizarea dreptului care ar fi reprezentată de acțiunea în anulare sau constatare nulitate absolută a actului(procesul verbal de adjudecare) iar aceasta nu este posibilă întrucât un act inexistent nu poate fi anulat.
A susținut că procesul verbal de adjudecare este un act civil de vânzare- cumpărare cu particularitatea că vânzătorul este organul de executare fiscală. Astfel, cumpărătorul are posibilitatea de a decide dacă încheie procesul verbal de adjudecare.
A mai susținut că procesul verbal de constatare a modului de desfășurare și rezultatul licitației și procesul verbal de adjudecare reprezintă actele finale ale executării fiscale astfel că o contestație la executare nu ar fi posibil de promovat.
A arătat că pentru cumpărător ,aceste acte reprezintă acte civile care pot fi atacate pe calea dreptului comun întrucât terții față de procedura executării au la îndemână această cale. În acest sens este Decizia Curții de Apel C. în dosar nr._ .
A arătat că în fapt AFP a organizat o licitație pentru vânzarea unui imobil ce pretindea că ar fi proprietatea SAAF( ce avea calitatea de debitor fiscal) și ulterior a aflat că SAAF nu era proprietarul imobilului ci municipiul C. era adevăratul proprietar astfel că a refuzat să încheie procesul verbal de adjudecare asumându-și consecința pierderii taxei de participare la licitație .
A susținut că dacă procesul verbal de adjudecare nu este încheiat (consimțit) de ambele părți ,acesta nu constituie titlu de proprietate pentru că un act inexistent este lipsit de orice efect.
În consecință,a solicitat reclamantul instanței să constate inexistența acestui act și inexistența drepturilor și a obligațiilor corelative ce ar fi izvorât din acesta ,dacă ar fi existat actul.
Pentru al doilea capăt de cerere ,reclamantul a arătat că vânzătorul SAAF –Serviciul Regional C. nu era,la data vânzării, înregistrat ca plătitor de TVA astfel că nu era îndreptățit să-i pretindă suma de 2524 lei.Chiar dacă era plătitor de TVA ,nu era îndreptățit să pretindă suma de bani pentru că în cauză vânzarea era încadrată în excepțiile prevăzute de codul fiscal (art. 141 alin. 2 lit. f în ceea ce privește taxarea.
A solicitat anularea parțială a facturii respectiv partea corespunzătoare rubricii ,,Valoare TVA" ,în valoare de 2524 lei încasată fără temei legal
În drept: art. 1073 și urm. c.civ și în subsidiar art. 998 c.civ.
A depus la dosar în copie jurisprudență.
La termenul din data de 26 mai 2014 instanța a dispus efectuarea de verificări la compartimentul însărcinat cu primirea corespondenței electronice și la serviciul registratură fiind depusă la dosar dovada corespondenței din data de 30.04.2014.
La termenul din data de 16 iunie 2014 instanța a luat act că denumirea corectă a pârâtei este S. de A. a Activelor Feroviare și a dispus introducerea în cauză a acesteia în calitate de pârâtă.
La termenul din data de 07 iulie 2014 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune încă un exemplar al modificării obiectului acțiunii pentru comunicare .
La termenul din data de 15 septembrie 2014 instanța a suspendat cauza în baza art. 155 indice 1 vechiul c.p.c întrucât reclamantul nu a depus încă un exemplar al modificării obiectului acțiunii.
La data de 15.04.2015 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol.
La termenul din data de 11 mai 2015 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune încă un exemplar al cererii de modificare a obiectului acțiunii.
La termenul din 15 iunie 2015 instanța a suspendat cauza în baza art. 155 indice 1 vechiul c.p.c întrucât reclamantul nu a depus un exemplar al cererii de modificare a obiectului acțiunii.
La 15.09.2015 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol.
La termenul din data de 05.10.2015 instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei și citarea pârâtelor cu copii modificare acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea de modificare a obiectului acțiunii reclamantul a solicitat în principal să se constate inexistența actului(procesul verbal de adjudecare ./2003 nr._/06.02.2008) și inexistența drepturilor și obligațiilor corelative ce ar decurge din acesta iar în subsidiar anularea parțială a facturii fiscale . nr._/06.02.2008 respectiv partea din factura corespunzătoare rubricii ,,Valoare TVA" în valoare de 2524 lei.
Referitor la primul capăt de cerere privind constatarea inexistenței actului reprezentat de procesul verbal de adjudecare ./2003 nr._/06.02.2008 instanța reține următoarele:
Potrivit art. 111 c.p.c ,, Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."
Față de aceste prevederi legale instanța reține că reclamantul a solicitat constatarea inexistenței unui act(proces verbal de adjudecare)în condițiile în care acest act a fost întocmit de AFP și există chiar dacă nu a fost acceptat de reclamant.
În consecință,instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea parțială a facturii fiscale . nr._/06.02.2008 respectiv partea din factură corespunzătoare rubricii,,Valoare TVA" în valoare de 2524 lei, instanța reține că reclamantul nu a dovedit cele susținute deși sarcina probei îi revenea potrivit art. art. 1169 c.civ astfel că și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Față de cele menționate instanța va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant N. N. domiciliat în C., . 8, . și pe pârât D. D. - AFP C., cu sediul în .. 2 pârât S. DE A. A ACTIVELOR FEROVIARE, cu sediul în București, sector 1, .. 38
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 octombrie 2015
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Red.M.M./tehnoredM.M.
5 ex./09.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
