Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9958/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9958/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 9958/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ Nr.9958
Ședința publică de la 19 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta M. O. - Arhiepiscopia Craiovei, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pârâta fiind reprezentată de c. jr. D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Reprezentantul pârâtei depune delegație la dosar,învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă.
C. jr. D. A. solicită admiterea excepției, apreciind că acțiunea este inadmisibilă.
C.jr.D. A. invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun,invocând în drept disp.art. 156 alin. 6 din H.G. 53/2008 privind Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de ordonanță președințială învederând că nu sunt îndeplinite disp. art. 996 C.pr.civilă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Gorj - secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul M. C.-preot militar al Garnizoanei Tg.J. a chemat în judecată M. O. - Arhiepiscopia Craiovei solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună, pe calea ordonanței președințiale fără citarea pârtilor în temeiul art.996 NCPC raportat la dispozițiile legii nr.554/2004 si art.26 alin.3 din legea nr.486/2006, anularea măsurii suspendării din funcția de preot slujitor dispusă de către unitatea intimata, comunicată prin adresa nr.1672/10.06.2015 și repunerea în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de preot militar în cadrul Garnizoanei Tg.J., la toate unitățile militare din județ si activitatea de săvârșire a sfintelor slujbe la capela militară din cazarma nr.3475 Tg.J., aflată în subordinea UM_ Budieni, unitate militară la care este angajat. Intimata M. O. prin Arhiepiscopia Craiovei i-a comunicat adresa contestată prin care a dispus fără temei legal suspendarea din funcția de preot sub pretextul ca ar fi desfășurat activitate contrara normelor bisericești în unitatea de cult în care desfășoară activitatea. A rămas neplăcut surprins de hotărârea luată întrucât nu a încălcat normele si rigorile funcției pe care a îndeplinit-o și o îndeplinește.
A arătat că măsura este netemeinica si nelegala fiind de natura a afecta în mod direct raporturile contractuale de munca pe care le are cu Unitatea Militară pe care nu le-a încălcat sau nesocotit in vreun fel.
A solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună anularea în regim de urgenta a acestei masuri întrucât nu își mai poate desfășura activitatea in cadrul Unității Militare, nu poate sa își mai îndeplinească sarcinile de serviciu pe care le are conform fisei postului pe care le are in unitatea angajatoare, fiind evident prejudiciat în drepturile sale, personal, familial si profesional atâta vreme cât nu este o ancheta finalizata cu o soluție de sancționare ci o ancheta in derulare cu termen de finalizare nepredicitibil si cu finalitate relativa.
A solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulata.
În dovedirea cererii a depus: copie adresa contestata; fisa postului; răspuns comunicat de către unitatea angajatoare A 475/11.07.2015; extras din legea nr.489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor; chitanța taxa timbru in cuantum de 50 lei nr._-194-0044/ 13.07.2015.
Pârâta M. O. - Arhiepiscopia Craiovei, în temeiul art.205 NCPC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de M. C., în calitate de reclamant.
În temeiul art.95 NCPC a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrative și fiscal, precum și excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun, susținând că, în conformitate cu prevederile legale bisericești, soluționarea litigiilor privind preoții slujitori sau activitatea acestora revine instanțelor disciplinare bisericești.
A precizat că instanțele laice nu au competență materială de a soluționa litigiile privind preoții sau activitatea acestora, întrucât conform art.29 alin. 3 din Constituția României, „cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii" iar la par.5 se precizează: "Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia".
A susținut că excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești este admisibilă deoarece organizarea și desfășurarea vieții bisericești sunt reglementate exclusiv prin normele canonice, cuprinse în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 132 din 20 februarie 2008 și în Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, soluționarea problemelor ce țin de viața canonică nefiind supusă controlului instanțelor judecătorești de drept comun. Prin aceste norme canonice este reglementată nu numai organizarea și administrarea Bisericii Ortodoxe Române, dar sunt prevăzute și delictele ce pot fi săvârșite de membrii bisericii, sancțiunile aplicabile, instanțele disciplinare și de judecată ale B. și procedura de judecată.
Art.156 alin 6 din Hotărârea Guvernului nr.53/2008 privind Statutul B.O.R. prevede: In virtutea autonomiei cultelor, prevăzută de lege și a competențelor specifice lor, instanțele de judecată bisericească soluționează probleme de disciplina internă, iar hotărârile instanțelor bisericești la toate nivelurile nu sunt atacabile în fața instanțelor civile. Potrivit art.48 din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată al Bisericii Ortodoxe Române, Hotărârile instanțelor de judecată sunt puse în aplicare de către autoritatea bisericească învestită în acest scop. În baza autonomiei cultelor, prevăzută constituțional și a prevederilor legii, hotărârile instanțelor bisericești la toate nivelurile nu pot fi contestate în fața instanțelor civile. Există deci un sistem jurisdicțional canonic, prin care se derogă de la sistemul jurisdicțional de drept comun, în ceea ce privește activitatea cultelor religioase.
Astfel, legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor cuprinde o . prevederi în acest sens: art.8 alin. 1 prevede (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. Art.23 alin.1 din legea nr.489/2006 prevede: (1) Cultele își aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări, iar la alin. (2) se precizează: personalul cultelor poate fi sancționat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări Art.26 alin.1 și 2 din legea cultelor prevede posibilitatea pentru culte de a avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, precum și faptul că „pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice".
Curtea Constituțională prin decizia nr.640/2008 constată că: personalul clerical din cadrul unor culte se află în situații diferite față de cetățenii laici, în sensul că primii se supun normelor juridice și canonice speciale, iar ceilalți cetățeni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate. Normele canonice ale Bisericii Ortodoxe Române au putere de lege în ceea ce privește viața bisericească și constituie o limitare parțială liber consimțită a accesului la justiție doar pentru membrii bisericii, cum este și cazul reclamantului. Această limitare parțială a liberului acces la justiție a fost acceptată de reclamant în momentul în care a optat pentru statutul de preot, ceea ce nu aduce nici o atingere dreptului său de a investi instanțele judecătorești cu soluționarea unor litigii de drept comun.
În acest sens s-a pronunțat, prin decizia nr.3070/03 octombrie 2000, în dosarul nr. 40/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție prin recursul în anulare, care a fost admis, declarat de Procurorul General într-un litigiu având ca obiect activitatea cultelor religioase și necompetența materială a instanțelor judecătorești de drept comun de a soluționa astfel de litigii. Componentă a libertății fundamentale, libertatea religioasă implică dreptul cultelor religioase recunoscute de a funcționa liber, ca structuri organizate autonom, dreptul de a adopta norme proprii de conduită și de conviețuire internă, conform canoanelor și tradițiilor lor, precum și dreptul de a avea organe de judecată religioasă pentru disciplinarea personalului din serviciul lor.
Față de natura juridică a actelor a căror anulare se cere și de autoritatea emitentă, excepția privind necompetența generală a instanțelor judecătorești este întemeiată și se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Reclamantul, în calitatea sa de membru al clerului, a consimțit la situația sa juridică prevăzută de ordinea și organizarea canonică, obligându-se astfel să respecte legiuirile bisericești, respectiv canoanele și regulamentele de organizare și funcționare, precum și Statutul B., așa cum rezultă din mărturisirea semnată la hirotonie. În sensul celor mai sus arătate, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3229/4 octombrie 2006 publicată în Jurisprudență 2006 semestru II, pag. 310-315.
Cultele religioase au dreptul de a se organiza potrivit propriilor statute, în condițiile legii și de a fi autonome față de stat, având astfel și dreptul de a avea organe proprii de judecată religioasă pentru disciplinarea personalului din serviciul lor. Actele jurisdicționale emise de autoritățile cultelor religioase nu sunt supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești, întrucât sunt acte de aplicare a dreptului canonic emise potrivit unei proceduri specifice de către organele comunității religioase, în exercitarea autorității acesteia, astfel încât, prin natura și scopul lor, se deosebesc de normele juridice de drept comun. Dobândirea calității de membru al clerului presupune implicit acceptarea jurisdicției autorității religioase, ceea ce nu constituie încălcarea principiului accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și nici a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
M. O. - Arhiepiscopia Craiovei nu are calitatea de autoritate publică ale cărei acte să fie cenzurate pe calea contenciosului administrativ, pentru că unitățile de cult emit, acte de administrație bisericească potrivit statutelor și regulamentelor proprii, fiind instituție de drept privat și utilitate publică în conformitate cu dispozițiile art.40-41 din Hotărârea Guvernului nr.53/2008 privind Statutul B.O.R.
A arătat că M. C., angajat în funcția de preot militar în cadrul Garnizoanei Tg.J., la Paraclisul M. Adormirea Maicii Domnului Tg. J., a solicitat pe calea ordonanței președințiale anularea măsurii suspendării din funcția de preot slujitor dispusă prin adresa nr. 1672/10.06.2015 și repunerea în situația anterioară, considerând măsura ca fiind fără temei legal.
Potrivit Hotărârii Permanenței din data de 05.06.2015 s-a aprobat trimiterea Pr. M. C. în judecata Consistoriului Eparhial, sub învinuirea de administrarea frauduloasă și abuzivă a bunurilor bisericești, conform art. 35, alin.2 din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată al Bisericii Ortodoxe Române și săvârșirea de slujbe liturgice în altă parohie fără încuviințarea preotului paroh, conform art.40, alin. 1, de asemeni, din Regulamentul B.O.R. Conform art.63 alin.2 din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată al B.O.R., Chiriarhul, pentru abateri grave, poate dispune suspendarea din funcție a vinovatului, până la pronunțarea sentinței definitive, cu accelerarea însă a judecății procesului. Cercetarea Pr. M. C. a intervenit ca urmare a sesizării nr.332/II-6/2015 a Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara, cu privire la acuzații privind modul de încasare și de gestionare a unor sume de bani provenite din desfășurarea activităților cu caracter religios, fapte ce au fost dovedite prin nota de constatare întocmită cu ocazia verificării gestiunii Paraclisului Mitropolitan întocmită de expertul contabil.
Conform art.123 alin.7 din HG nr.53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române, raportul dintre personalul clerical și Centrul Eparhial este unul de slujire și misiune liber asumată, conform mărturisirii (declarației) solemne publice rostite și semnate de către fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot.
Conform art.50 litera e din HG nr.53/2008, clericii, în virtutea jurământului de ascultare (subordonare) față de chiriarh depus la hirotonie, pot să compară în fața instanțelor judecătorești numai cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal. Conform art.14 din legea nr.195/2000 privind constituirea și organizarea clerului militari, preoții militari se subordonează militar-administrativ șefilor structurilor militare în care sunt încadrați și spiritual-canonic ierarhiei bisericești care i-a recomandat, iar potrivit art.4 preoții militari desfășoară în unități și în garnizoane atât activitate pastorală, potrivit doctrinei și practicii cultului respectiv, cât și activitate de educație moral-religioasă, în spirit patriotic, activitățile duhovnicești și religioase desfășurându-se conform rânduielilor bisericești. Art.20 din legea nr. 195/2000 prevede că pentru abateri de la disciplină, neîndeplinirea îndatoririlor sau încălcarea regulilor de conviețuire socială preoților militari li se pot aplica sancțiuni. Normele privind stabilirea sancțiunilor și a competențelor de aplicare a acestora se vor elabora de minister și de instituție, împreună cu acele culte religioase de care aparțin preoții, pe baza reglementărilor militare și a rânduielilor bisericești.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. M.2 din 13 ianuarie 2014, pentru aprobarea Regulamentului privind asistența religioasă în Armata României, preoții militari respectă întocmai reglementările militare în vigoare, principiile doctrinare și morale ale cultului, precum și reglementările, canoanele și legiuirile bisericești potrivit propriilor statute. Pe de altă parte, având în vedere că Pr. M. C. a formulat cererea de chemare în judecată pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art.996 NCPC, se solicită de asemenea, respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă. Potrivit prevederilor art. 996 NCPC, verificarea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale presupune ca instanța să constate o aparență de drept în favoarea reclamantului, care se află într-o situație ce impune o măsură urgentă, prin care să se prevină o pagubă iminentă și ireparabilă (sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări), iar această măsură trebuie să aibă un caracter provizoriu. In analiza îndeplinirii cerințelor legale, instanța nu trebuie să prejudece fondul.
Prin urmare, condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudicierea fondului. Sarcina de a face dovada îndeplinirii condițiilor menționate dar și a faptului că aparența dreptului este de partea reclamantului, îi revine acestuia. Cererea reclamantului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art.996 NCPC ordonanța președințială prin natura ei făcând referire la luarea unor măsuri provizorii în cazuri urgente, condițiile de valabilitate fiind analizate și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces. Reclamantul solicită instanței anularea măsurii suspendării, solicitând practic, ca instanța să intervină în modul de desfășurare a unor acte juridice de drept privat. Ori, chiar dacă în procedura ordonanței președințiale nu se recunoaște sau nu se confirmă un drept cu autoritate de lucru judecat, prin măsurile dispuse se intervine radical în raportul juridic de drept privat.
Prin urmare, măsura provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 996 Cod Proc. Civilă trebuie să se înscrie în limita unor măsuri conservatorii, iar ori de câte ori efectele unei astfel de măsuri provizorii afectează substanța dreptului celeilalte părți, măsura nu poate fi dispusă. Potrivit art. 997 NCPC, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. În raport de excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun, invocată mai sus, în cazul în care litigiul privind fondul dreptului nu este de competenta instanțelor judecătorești (necompetenta generala), cererea de ordonanța presedintiala va fi respinsa ca inadmisibila pentru aceste motive.
Ordonanța președințială se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 489/2006 care precizează:„Existența organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislației cu privire la contravenții și infracțiuni în sistemul jurisdicțional" neaplicabile în speță. A solicitat pârâta admiterea excepțiilor invocate și respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă. A solicitat judecarea și în lipsă.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 NCPC. În dovedirea apărărilor formulate, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând, în copie, următoarele documente: adresa Parchetului M. din data de 16.04.2015: nota de constatare; referatul corpului de inspecție și control; regulament B.O.R.
Prin sentința nr. 889 din data de 5 august 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția C. și Administrativ Fiscal s-au dispus următoarele: "Admite excepția necompetenței materiale, invocată de M. O.-Arhiscopia Craiovei.
Declină competența de soluționare a ordonanței președințiale formulată de reclamantul M. C., CNP_ cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedura în municipiul Tg-J., .. 7, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta M. O.-Arhiepiscopia Craiovei cu sediul în municipiul C., .. 3, C., jud. D., în favoarea Judecătoriei C..
Scoate cauza de pe rol și trimite dosarul la Judecătoria C..
Hotărâre fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 5 august 2015 la Tribunalul Gorj."
Primind cauza Judecătoria C. a înregistrat-o sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate instanța reține următoarele:
Referitor la excepția necompetenței generale a instanțelor ,instanța ,având în vedere că obiectul cauzei îl constituie,,ordonanță președințială",constată că aceasta este de competența instanțelor ,astfel că va respinge excepția necompetenței generale a instanțelor.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.,instanța reține că ordonanța președințială este de competența Judecătoriei,astfel că va respinge și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Referitor la excepția inadmisibilității instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 N.c.p.c ,, Instanța de judecată,stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice,pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ,precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Față de aceste prevederi legale ,instanța reține că pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: aparența dreptului,caracterul provizoriu al măsurii ,existența unor cazuri grabnice și neprejudicierea fondului.
Cum cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile menționate,instanța urmează să admită excepția inadmisibilității și să respingă cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței generale a instanțelor și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamantul M. C., CNP_ cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedura în municipiul Tg-J., .. 7, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta M. O.-Arhiepiscopia Craiovei cu sediul în municipiul C., .. 3, C., jud. D., Cod de înregistrare fiscală_, ca inadmisibilă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 august 2015
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C.-C. S.
Red.M.M./tehnoredC.C.S.
4 EX./20.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9985/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
