Anulare act. Sentința nr. 9176/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9176/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 9176/2015
Dosar nr._ -anulare act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9176
Ședința publică de la 30.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S.-M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâtul V. M. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat C. F. și avocat G. C. D., pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C. F., pentru reclamant, depune la dosar adeverință eliberată la data de 29.06.2015 de D&D International, comunicând un exemplar și părții adverse.
Avocat G. C. D., pentru pârât, arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisului comunicat în ședință publică.
Avocat C. F., pentru reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat G. C. D., pentru pârât, arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, apărătorii părților învederează că sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act de solicitarea apărătorilor părților și, în temeiul art. 389-393 Noul Cod de Procedură Civilă, acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat C. F., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că contractul de cesiune a fost făcut sub influența dolului, deoarece, așa cum a declarat martorul audiat în cauză, pârâtul afirmând că vinde autoturismul. Precizează că martorul a fost de față la încheierea convenției dintre părți și a confirmat că pârâtul a intenționat să vândă autoturismul. Ulterior, reclamantul a aflat că a fost păcălit, mașina fiind de fapt proprietatea firmei, contractul de cesiune fiind încheiat, de altfel, fără acordul firmei și fără vreo împuternicire din partea acesteia. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G. C. D., pentru pârât, solicită respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. din probele administrate în cauză rezultă faptul că reclamantul a știut că pârâtul nu este proprietarul autoturismului. La data încheierii convenției dintre părți, reclamantului i-au fost înmânate toate actele autoturismului din care reieșea cine este proprietarul acestuia. Reclamantul a intenționat să practice activitatea de taximetrie, acesta fiind motivul încheierii convenției. De altfel, martorul a declarat că l-a văzut pe reclamant împreună cu pârâtul vorbind cu patroana firmei de taxi. Pe de altă parte, actele de vânzare-cumpărare cu privire la un autoturism se pot face la un birou de copiat acte, nefiind necesară prezentarea la notar.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.02.2014 sub nr._ reclamantul G. V. a chemat în judecată pe pârâtul V. M. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de cesiune autentificat sub nr. 4788 în data de 23.09.2013 la B.N. Consens.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâtul un contract, prin care a vrut să preia proprietatea unui autoturism marca Chevrolet tip Aveo, cu numărul de înmatriculare_, pe care acesta făcea taxi, având intenția de a cumpăra această mașină ca să poată lucra ca taximetrist, dar pârâtul nu era proprietarul și, de aceea, a făcut acest contract de cesiune, pentru care reclamantul a plătit suma de 3000 euro pârâtului, crezând că acesta este proprietarul autoturismului.
În realitate, autoturismul este proprietatea firmei D&D International unde lucra și pârâtul ca taximetrist și, nefiind proprietarul acestui autoturism, având doar un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între firmă și el, fără a fi autentificat la vreun birou notarial.
Reclamantul a mai arătat că în momentul în care s-a dus la sediul firmei mai sus menționate cu contractul de cesiune și a explicat că este proprietarul acestui autoturism de la data semnării contractului de cesiune, i s-a explicat că nu este el proprietarul, ci firma, iar pârâtul nu este nici el proprietarul autoturismului și a fost păcălit, deoarece firma nu vinde autoturismul lui și, cu atât mai puțin, reclamantului din prezenta cauză.
Față de cele menționate mai sus, reclamantul solicită anularea contractului de cesiune și obligarea pârâtului să îi restituie suma de 3000 euro pe care i-a dat-o în data de 13.09.2013.
În drept, au fost invocate prevederile 1568-1570 C.civ.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 626/17.10.2011, contractul de cesiune autentificat sub nr. 4788/23.09.2013 de Birou Notarial Consens, încheiere de îndreptare a erorii materiale nr. 57/23.09.2013.
La data de 21.02.2014 reclamantul, la solicitarea instanței care i-a comunicat să precizeze motivele de nulitate pe care îsi întemeiază cererea, a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că pârâtul, prin dol, l-a convins să facă acest contract de cesiune în sensul că i-a spus că autoturismul este proprietatea sa și nu a firmei, iar reclamantul, neavând studii de specialitate, nu a știut că el nu este proprietarul autoturismului.
Mai mult decât atât, în baza art. 1568 alin. 2 contractul este lovit de nulitate deoarece s-a făcut între reclamant și pârât fără acordul proprietarul autoturismului și anume firma S.C. D&D International S.R.L., unde lucra și pârâtul și nu era proprietar sau asociat în firmă.
În ceea ce privește suma de 3.000 euro reclamantul a precizat că echivalentul în lei este în cuantum de 13.500 lei.
La data de 25.11.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nefondată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată și din precizarea depusă ulterior sunt greu credibile, deoarece tocmai din motivul că pârâtul nu era proprietarul autoturismului, a fost încheiat contractul de cesiune menționat contract în care se menționează foarte clar faptul că "cesionez numitului G. V. toate drepturile ce decurg din antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 626 din data de 17.10.2011" iar reclamantul "eu, G. V., cesionar, declar că am primit de la cedentul, V. M. M., toate drepturile și obligațiile ce decurg din antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 626 din data de 17.10.2011".
Contractul de cesiune a fost încheiat la un notar public ca urmare a discuțiilor pe care părțile, în prezența mai multor martori, le-au avut, fiind citit în fața notarului înainte de a fi semnat, în consecință susținerile reclamantului că nu ar fi știut că pârâtul este proprietar sau că l-ar fi indus în eroare sunt total necredibile.
De asemenea, în precizarea depusă de reclamant acesta menționează că acest contract de cesiune ar fi lovit de nulitate deoarece s-ar fi încheiat fără acordul proprietarului autoturismului respectiv firma de taximetrie S.C. D&D International S.R.L.,, susținere ce nu este întărită de nici o altă probă deoarece în antecontractul de vânzare-cumpărare nu este prevăzută vreo interdicție în ceea ce privește cesionarea drepturilor și obligațiilor ce îi revin, nefiind stipulat solicitarea vreunui acord în acest sens.
Susținerile reclamantului din acțiunea introductivă ce a fost precizată cu privire la faptul că ar fi fost dus în eroare și că nu ar fi știut ce semnează sunt înlăturate de cele în care menționează că a dorit preluarea mașinii deoarece avea licența de taxi și el dorea să muncească ca și taximetrist, cunoscând astfel faptul că mașina aparținea de fapt unei firme de taximetrie, el preluând practic drepturile prevăzute în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 626 din 17.10.2011.
La data de 18.12.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, reiterând cele susținute prin cererea de chemare în judecată și prin precizare.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii M. I. C. și S. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 21.02.2014 reclamantul a arătat că solicită anularea contractului de cesiune autentificat sub nr. 4788 în data de 23.09.2013 la B.N. Consens întrucât pârâtul, prin dol, l-a convins să încheie acest contract.
În ceea ce privește vicierea prin dol a consimțământului, aceasta intervine, conform art. 1214 din Noul Cod Civil, atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să-l informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. dolul poate determina anularea contractului indiferent de elementul asupra căruia poartă și indiferent dacă elementul respectiv era determinant sau nu pentru încheierea contractului.
Dolul sau viclenia ca viciu de consimțământ presupune inducerea in eroare a cocontractantului prin mijloace viclene sau dolosive pentru a-l determina sa încheie actul juridic.
În cauza de față prin probele administrate reclamantul G. V. nu a făcut dovada că a încheiat contractul de cesiune autentificat sub nr. 4788 în data de 23.09.2013 la B.N. Consens aflându-se într-o eroare provocata de paratul V. M. M. sau că aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să-l informeze asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
Deși reclamantul pretinde că paratul l-a asigurat că este proprietarul autoturismului si că nu ar fi contractat daca ar fi știut contrariul, probele administrate în cauză nu conturează o astfel de concluzie.
Astfel, prin chiar cererea introdusă la instanta reclamantul a arătat că "a încheiat cu pârâtul un contract, prin care a vrut să preia proprietatea autoturismului marca Chevrolet tip Aveo, cu numărul de înmatriculare_, pe care acesta făcea taxi, având intenția de a cumpăra această mașină ca să poată lucra ca taximetrist, dar pârâtul nu era proprietarul și, de aceea, a făcut acest contract de cesiune"
Mai mult, chiar martorul audiat la propunerea reclamantului M. I. C. a arătat că, fiind de față la momentul realizării convenției părtilor a văzut ca atunci cand s-au predat de către pârât actele autoturismului, aceste acte au fost citite de către fiul reclamantului, contractul fiind încheiat ulterior, după o săptămână.
Pe de alta parte, din chiar contractul de cesiune, incheiat in fata notarului public si semnat de reclamant, rezulta ca reclamantul, in calitate de cesionar, a primit de la paratul V. M. M. –cedent, toate drepturile si obligatiile ce decurg din antecontractul de vanzare-cumparare nr.626/17.10.2011 ce a avut ca obiect autoturismul marca Chevrolet tip Aveo, cu numărul de înmatriculare_, pentru suma de 3000 euro.
Din antecontractul de vanzare-cumparare nr.626/17.10.2011 depus la dosar de reclamant si care a stat la baza incheierii contractului de cesiune rezulta ca promitentul vanzator- . SRL este proprietarul exclusiv al autoturismului astfel incat reclamantul nu poate sustine ca nu a cunoscut cine este proprietarul autoturismului, in conditiile in care actul de cesiune a avut la baza tocmai acest antecontract de vanzare-cumparare.
Nici sustinerea reclamantului referitoare la faptul ca, in baza dispozitiilor art.1568 alin.2 contractul este lovit de nulitate deoarece s-a incheiat fara acordul proprietarului autoturismului ,nu poate fi retinuta ca intemeiata de instanta avand in vedere ca reclamantul si paratul au intocmit un contract de cesiune cu privire la drepturile si obligatiile paratului ce decurgeau din antecontractul de vanzare-cumparare nr.626/17.10.2011, nefiind vorba de vreo cesiune de creanta, de vreun bun luat in gaj sau de vreo opunere a constituitorului la predarea posesiei bunului dat in gaj astfel incat sa se puna problema verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de art.1568 alin.2 N.C.P.Civ.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse instanta urmeaza sa respinga acțiunea ca neîntemeiată.
In temeiul dispozitiilor art.453 N.C.P.Civ. instanta urmeaza sa oblige reclamantul aflat in culpa procesuala, la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentand contravaloarea onorariului de avocat in conformitate cu chitanta depusa la F.89 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. V., având C.N.P._, cu domiciliul în C., .. 54, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul V. M. M., având C.N.P._, cu domiciliul în C., .. 9, ., ., ., având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune autentificat sub nr. 4788/23.09.2013 la BN "Consens", ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 13.07.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9167/2015.... → |
|---|
