Pretenţii. Sentința nr. 9172/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9172/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 9172/2015
Dosar nr._
- pretenții, obligație de a face-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9172
Ședința publică de la data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. C. în contradictoriu cu pârâta V. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 396 NCPC, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
La data de 03.11.2014 reclamantul F. C. a chemat în judecată pe pârâta V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei, reprezentând jumătate din valoarea gardului edificat între proprietățile lor, obligarea pârâtei de a desființa copacul crescut pe linia de hotar, din cauza căruia nu se poate finaliza edificarea gardului sau autorizarea de a desființa arborele pe cheltuiala pârâtei. Arată reclamantul că a fost în litigiu cu pârâta încă din anul 2007, cu privire la stabilirea liniei de hotar, dosar nr._/215/2007. La data de 21.09.2010 Curtea de Apel C. a pronunțat soluția irevocabilă respingând recursul și menținând soluția pronunțată de Tribunalul D., care stabilea linia de hotar conform variantei 3 din raportul de expertiză întocmit de expert M. A., hotarul fiind stabilit prin unirea în linie dreaptă a punctelor 7 și 14 pe o lungime de 38,04 m. Arată că ulterior soluției dată în recurs pârâta nu a mai făcut nici un demers în vederea edificării gardului dintre ei, deși Judecătoria C. stabilise prin sentința nr._/03.12.2008 că potrivit art. 584 cod civil cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, această dispoziție menținându-se și în apel și în recurs. Arată reclamantul că deși a făcut demersuri în vederea edificării unui gard, întrucât cel existent era foarte vechi, pârâta s-a opus vehement, astfel că în iunie 2013 a apelat la un executor judecătoresc pentru a putea executa lucrarea, constituindu-se dosarul de executare nr. 114/E/2013. executorul judecătoresc a emis somația, însă pârâta la 01.07.2013 a formulat contestație la executare, dosarul nr._/215/2013 fiind soluționat la data de 04.04.2014 prin respingerea contestației. Arată reclamantul că a contractat lucrarea de execuție a gardului cu . căreia i-a achitat suma de 1500 lei și respectiv 4500 lei. Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei reprezentând jumătate din contravaloarea gardului. În ceea ce privește capătul II de cerere arată reclamantul că în procesul verbal din data de 11.07.2013 emis de B. B. T. se arată imposibilitatea stabilirii liniei de hotar datorită vegetației existente iar în procesul verbal din data de 26.03.2014 se arată că linia de hotar se întrerupe în punctul 19 prin existența fizică a unui copac ce va fi ridicat numai după autorizarea creditorului în acest sens de către instanță.
Arată că copacul este planata pe proprietatea pârâtei, dar tulpina, foarte groasă, ajunge pe linia de hoar, și din acest motiv solicită în temeiul dispozițiilor art. 613 alin 2 Cod Civil, obligarea acesteia la scoaterea lui.
În drept, a invocat dispozițiile art. 560 art. 613 alin 2 Cod Civil.
La dosar au depus în copie următoarele acte: sentința civilă nr. 177/04.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2013, sentința civilă nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/_, decizia nr. 985 din 21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2007, decizia nr. 72 /16.02.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2007, sentința civilă nr._/03.12.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, raport de expertiză tehnică, fotocopie facturi, chitanțe, planșe foto.
La solicitarea instanței în temeiul art. 200 NCPC reclamantul a depus adresa nr._/17.11.2014 la care a atașat dovada achitării taxei de timbru.
La data de 23.12.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că gardul care a existat a fost făcut de ea înainte de a cumpăra F. C. proprietatea.
Arată că din momentul cumpărării reclamantul și-a construit un hol, o bucătărie, o baie situate în fața casei compuse din trei camere, astfel distanța dintre gardul său și casa lui micșorându-se. Solicită instanței ca reclamantul să prezinte actele de cumpărare împreună cu proiectul de construcție al holului, băii și bucătăriei și aprobarea de construcție al acestora. Arată pârâta că nemaiavând spațiu în fața casei, reclamantul a considerat că trebuie să ia din terenul său. Pentru acest lucru a început să miște gardul, deteriorându-l, iar în urma hotărârilor și a proceselor, F. C. a reușit să rămână cu suprafața care și-a dorit-o și cu ajutorul expertului topo M. A.. Arată pârâta că în hotărârile care s-au dat nu s-a specificat că trebuie să facă ea gardul și nici din ce material trebuie construit. Arată pârâta că nici nu i s-a cerut aprobarea pretinzând că nu vrea să facă gardul. Totodată arată că reclamantul a ridicat un gard din beton i solicită să prezinte instanței proiectul de gard și aprobarea construcției acesteia. Solicită și o nouă expertiză topografică a terenului.
În ceea ce privește pomul, arată pârâta că acesta este pe proprietatea sa și a fost sădit cu acordul vecinilor proprietari la o distanță mare de gard.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
La data de 03.02.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să fie înlăturate apărările pârâtei ca fiind neîntemeiate chiar neavând legătură cu cauza. Arată că în urma a 6 ani de procese s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți urmând să edifice împreună gardul despărțitor. Arată reclamantul că pentru că pârâta a refuzat orice discuție a fost nevoit să ridice gardul pe cheltuiala sa. Arată că susținerile pârâtei în legătură cu faptul că vechiul gard ar fi fost construit de ea și că a construit noul gard pe terenul ei nu sunt adevărate. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, arată reclamantul că pomul este pe proprietatea pârâtei, însă tulpina foarte groasă ajunge pe linia de hotar și de aceea solicită scoaterea lui.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul F. C. și pârâta V. L. sunt proprietarii unor terenuri învecinate, având latură comună.
În vederea stabilirii liniei de hotar între imobilele părților a avut loc un proces finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 985/21.09.2010 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr._/215/2007.
În prezenta cauză, reclamantul F. C. a susținut că ulterior stabilirii liniei de hotar a edificat gardul conform acestei delimitări, iar conform sentinței civile nr._/03.12.2008 a Judecătorie C. s-a stabilit că, potrivit art. 584 C.civ. (din 1864) cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate. Totodată a susținut că nu a putut finaliza construcția gardului întrucât un copac aparținând pârâtei se află chiar pe linia de hotar și practic întrerupe gardul. Din acest motiv a învestit instanța și cu o cerere în obligarea pârâtei la desființarea acestui copac.
Prin apărările făcute în cadrul întâmpinării, pârâta a susținut că anterior a existat un gard pe care l-a edificat aceasta, că reclamantul i-a ocupat din terenul său mutând periodic gardul care s-a deteriorat, iar în urma procesului de grănițuire reclamantul a obținut terenul pe care l-a vrut. A mai precizat că în cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauza privitoare la grănițuire nu s-a stabilit obligația sa de a construi gardul, iar prin edificarea gardului reclamantul i-a ocupat o parte din teren. În privința locului situării pomului, pârâta a susținut că acesta se află pe terenul său și respectă distanța față de gard. Pârâta nu a fost de acord să-i achite reclamantului jumătate din valoarea gardului, indicând că nu dorește gard de beton armat, la o înălțime atât de mare și de o valoare mare.
Un prim aspect ce trebuie lămurit este confuzia pe care părțile o fac între operațiunea de grănițuire ce a format obiectul unei alte judecăți în dosarul nr._/215/2007 și activitatea concretă de edificare a unui gard despărțitor între două terenuri învecinate aparținând unor proprietari diferiți.
Astfel, grănițuirea vizează o operațiune de identificare a terenurilor fiecărui proprietar și de stabilire a liniei de hotar între aceste terenuri, în vederea delimitării acestor terenuri, fără a stabili obligația materializării acestei linii prin construirea unui gard și, cu atât mai mult, fără a stabili momentul edificării, dimensiunile gardului, materialele sau costul unei astfel de lucrări.
Obligația proprietarilor de grănițuire la care se referă art. 560 N.C.p.c. (fost art. 584 C.civ. din 1864 aplicabil în la data litigiului anterior) privește operațiunea de reconstituire a hotarului și de fixare a semnelor corespunzătoare, operațiune ale cărei costuri trebuie să le suporte toți proprietarii terenurilor învecinate. O astfel de operațiune a avut loc prin promovarea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/215/2007 și realizarea unei expertize specialitatea topografie, ocazie cu care au fost identificate terenurile părților, reconstituit hotarul și fixate semne corespunzătoare. Cheltuielile acestor operațiuni au fost deja stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2007.
Prin decizia nr. 72/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă în dosarul nr._/215/2007 a fost admis apelul declarat de F. C., schimbată în parte sentința civilă nr._/03.12._ a Judecătoriei C. și stabilită linia de hotar dintre proprietatea acestuia și cea a reclamantei V. L., conform variantei 3 din raportul de expertiză întocmit de expert M. A. (anexa nr. 4), hotarul despărțitor fiind stabilit prin unirea în linie dreaptă a punctului 7 cu punctul 14 din planul anexă 4, cu o lungime de 38,04 m. A fost respins capătul de cerere în revendicare.
În motivarea deciziei se arată că în tot ciclul procesual atât la fond, cât și în apel, concluziile raportului de expertiză sunt neechivoce cu privire la împrejurarea că pârâtul F. C. nu a mutat aliniamentul gardului despărțitor, ci acesta a fost ușor deviat într-o parte sau cealaltă ca urmare a degradării în timp. S-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada ocupării de către pârât a vreunei suprafețe de teren din cel al reclamantei pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare.
Din considerentele deciziei nr. 985/21.09.2010 a Curții de Apel C. prin care a fost respins recursul declarat de reclamanta V. L. împotriva deciziei nr. 72/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul D. se reține că de fapt hotarul există în mod necontestat pe vechiul amplasament al gardului și că în raport de situația concretă și măsurătorile efectuate s-a confirmat vechea graniță dintre proprietăți. S-a dovedit în mod lipsit de tăgadă că granița dintre proprietățile părților a fost trasată de foarte mulți ani și că a rămas nemodificată în toată această perioadă. A apreciat instanța de recurs că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 584 C.civ. confirmând granița existentă și trasată de către expert pe aliniamentul existent.
Având în vedere, atât considerentele instanțelor de apel și recurs anterior expuse, cât și concluziile raportului de expertiză prin care se arată că hotarul existent la data efectuării expertizei este reprezentat de un gard de scândură vechi și degradat în mare parte, sprijinit pe bondoci de lemn, pe alocuri înclinat spre o proprietate sau alta, punctele de măsurare fiind stabilite de expert la baza bondocilor, se constată că operațiunea de grănițuire ce a format obiectul dosarului nr._/215/2007 a avut ca finalitate stabilirea în mod irevocabil a liniei de hotar dintre părți ca fiind cea deja existentă și marcată prin gardul de scândură și bondocii de lemn aflați la baza acestuia.
În ceea ce privește construirea, ulterior stabilirii liniei de hotar, a unei despărțituri comune, instanța reține că prin hotărârile judecătorești anterior menționate nu s-a stabilit o astfel de obligație în sarcina pârâtei V. L. și nici nu a fost recunoscut un drept al reclamantului F. Coreneliu de a edifica un gard.
Construirea despărțiturii comune este reglementată de art. 662 și art. 663 N.C.civ. și vizează operațiunea de îngrădire a proprietăților.
Din prevederile art. 662 alin. (1) NCC rezultă că există și o obligație de îngrădire, căreia îi corespunde dreptul proprietarului de a le cere vecinilor să contribuie la construirea unei despărțituri comune.
Obligația de îngrădire este un accesoriu al dreptului de a dobândi coproprietatea asupra despărțiturii comune, motiv pentru care ea nu mai subzistă dacă unul dintre vecini renunță anticipat la acest drept, concluzia fiind dedusă din interpretarea a fortiori a dispozițiilor art. 663 alin. (2) NCC.
Astfel, art. 662 N.C.civ. stabilește că oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărțituri comune. În ceea ce privește construirea unui gard este necesar totuși acordul vecinilor cu privire la modalitatea de edificare, materiale și costul lucrării, neputând ca una dintre părți să stabilească în mod unilateral materialele din care va fi edificat gardul și să impună astfel o sarcină disproporționată celorlalți proprietari.
Or, în prezenta cauză, reclamantul a procedat direct la edificarea gardului, fără a obține în prealabil acordul pârâtei cu privire la edificarea gardului, costul unei astfel de lucrări și materiale ce urmau a fi folosite și pretinzând ca aceasta să suporte jumătate din valoarea gardului, edificat în modalitatea aleasă de reclamant. Chiar în cuprinsul acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta s-a opus vehement edificării gardului.
Deși reclamantul a susținut că nu se impunea obținerea unei autorizații de construire, instanța apreciază că pentru construirea unui nou gard în locul celui vechi era necesară și autorizație de construire, întrucât în domeniul construcțiilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 stabilește că "executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil", iar art. 3 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991 prevede expres condiția existenței unei autorizații pentru construirea unei împrejmuiri.
Textul de lege al art. 662 N.C.civ. se referă la situația în care nu există deloc un gard despărțitor, iar nu la situația în care acesta există deja, cum era în cazul de față, dar proprietarii efectuează lucrări de întreținere și reparare ori aleg să îl înlocuiască pe cel vechi.
Potrivit art. 663 N.C.civ. ce poată denumirea marginală "cheltuielile de întreținere și reparare a despărțiturilor comune", coproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia, însă, fiecare coproprietar poate să nu participe la cheltuielile de întreținere și reparare renunțând la dreptul său de proprietate asupra despărțiturii comune.
Din coroborarea dispozițiilor art. 662 alin. 1 și art. 663 alin. 2 N.C.civ. rezultă că, deși proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la construirea gardului comun sau la efectuarea reparațiilor, devenind coproprietari asupra despărțiturii, aceștia au posibilitatea de a renunța la dreptul de proprietate asupra gardului și de a nu contribui la edificare sau reparare.
Prin această prevedere art. 663 alin. 2 teza I N.C.civ. a reglementat un caz particular de încetare a coproprietății forțate asupra despărțiturii comune. Efectul renunțării constă în pierderea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra despărțiturii de către renunțător, concomitent cu dobândirea acesteia de proprietarul fondului vecin, ceea ce atrage și încetarea coproprietății forțate. Dobânditorul devine, astfel, proprietar exclusiv al despărțiturii, calitate în care va trebui să suporte toate cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea acesteia.
Atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din cuprinsul întâmpinării, rezultă că pârâta nu a fost de acord cu edificarea gardului de către reclamant, cu atât mai mult cu cât a susținut că nu poate face față cheltuielilor, iar terenurile erau deja delimitate printr-un gard vechi. Și prin răspunsul dat în cadrul interogatoriului administrat de instanță (întrebarea nr. 9), pârâta a susținut că nu este de acord să suporte jumătate din cheltuielile efectuate de reclamant pentru edificarea gardului și să devină proprietară în cotă de ½.
Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 663 alin. 2 N.C.civ., pârâta renunțând astfel la dreptul de proprietate forțată asupra despărțiturii comune, edificate de reclamant fără acordul său, neputând fi obligată să suporte jumătate din cheltuielile efectuate de reclamant pentru construirea gardului.
Mai reține instanța că reclamantul nu a solicitat în prezenta cauză suplinirea acordului pârâtei pentru edificarea gardului, în sensul reglementat de art. 662 alin. 1 N.C.civ., în exercitarea dreptului său căruia îi corespunde obligația corelativă de a îngrădire, situație în care ar fi urmat ca instanța să stabilească și materialele și costul lucrării, ci s-a considerat îndreptățit să edifice unilateral gardul și prin cererea de chemare în judecată să solicite direct obligarea pârâtei să suporte jumătate din cheltuielile de edificare.
Or, în lipsa acordului pârâtei cu privire la construirea gardului, dar și ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată și de refuzul pârâtei de a deveni coproprietar prin plata a jumătate din cheltuielile de construire, instanța apreciază că reclamantul nu este îndreptățit să obțină obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă ca neîntemeiată.
Apărările pârâtei prin care aceasta invocă modalitatea de poziționare a gardului de beton în comparație cu cel vechi din scândură și prin care reclamă ocuparea terenului său nu pot fi valorificate pe calea unei întâmpinări, ci numai printr-o cerere de chemare în judecată promovată pe cale separată sau pe cale reconvențională. Cum pârâta nu a învestit instanța cu o astfel de cerere, susținerile sale privind locul poziționării gardului făcute numai pe calea unei apărări nu pot determina o analiză din partea instanței, acesta fiind și motivul pentru care efectuarea unei expertize care să stabilească poziționarea gardului a fost considerată de instanță ca neavând legătură cu prezenta cauză. Totodată și apărările prin care pârâta a susținut neexecutarea întocmai a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 72/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul D., în condițiile în care reclamantul creditor a recurs la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc, nu puteau fi promovate decât pe calea unei contestații la executare și nu într-un proces prin care reclamantul, în calitate de proprietar vecin îi solicită să suporte jumătate din cheltuielile de construire a gardului.
În privința cererii reclamantului de obligarea a pârâtei să desființeze copacul situat pe linia gardului de beton pe care l-a edificat, instanța reține că prin raportul de expertiză întocmit de expert M. A., în varianta 3 înfățișată în planul anexă nr. 4, variantă însușită de instanță prin decizia civilă nr. 72/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul D., hotarul a fost stabilit "prin unirea în linie dreaptă a punctului 7 cu punctul 14 conform actualelor poziționări ale acestor puncte, această variantă menține practic actuala linie de hotar, pe care o corectează în scopul obținerii unui aliniament drept fără devieri" (f. 27). Pentru trasarea hotarului pe aliniamentul punctelor 7-14 din planul anexă nr. 4 (f. 29, 30), punctele măsurate în teren la baza bondocilor au fost deplasate față de linia actuală între următoarele distanțe: pct. 23 cu 0,16 m spre vest, pct. 22 cu 0,04 m spre vest, pct. 21 cu 0,06 m spre vest, pct. 20 cu 0,16 m spre vest, pct. 19 cu 0,06 m spre vest, pct. 18 cu 0,14 m spre vest, pct. 17 cu 0,05 m spre est și pct. 16 cu 0,09 m spre est (f.28).
Observând schița anexă nr. 4 instanța constată că pomul a cărui desființare o solicită reclamantul era situat, la data stabilirii liniei de hotar, pe terenul pârâtei în apropierea punctului 19, iar linia de hotar din zona pomului a presupus o ușoară deplasare a gardului cu 0,06 m către vest, adică dinspre proprietatea pârâtei spre proprietatea reclamantului. Și în dreptul punctului 20 linia vechiului gard se muta cu 0,16 m spre vest, deci tot către proprietatea reclamantului, iar în dreptul punctului 18 cu 0,14 m tot spre vest.
Prin urmare, la data efectuării expertizei prin care s-a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților pomul era situat pe terenul pârâtei, iar prin stabilirea liniei de hotar s-a obținut un aliniament în linie dreaptă ce presupunea deplasarea punctelor măsurate în teren în dreptul pomului, cu 0,06-0,16 m către terenul reclamantului. Or, în această modalitate de stabilire a liniei de hotar, este clar că din moment ce pomul era și inițial pe terenul pârâtei, deplasând linia de hotar către terenul reclamantului chiar și cu cea mai mică distanță de 0,06 m, acesta nu ar putea ajunge să fie situat pe linia de hotar.
Dacă în prezent, în locul poziționării de către reclamant a gardului din beton construit ulterior stabilirii liniei de hotar dintre terenurile părților, pomul se situează chiar pe linia gardului și îl întrerupe, acest fapt nu se poate explica decât prin aceea că reclamantul nu a respectat linia stabilită prin hotărârile judecătorești menționate.
Din acest motiv, instanța apreciază că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei să desființeze pomul aflat pe terenul său și care, în urma stabilirii liniei de hotar, a rămas tot pe terenul pârâtei, urmând a respinge și această cerere.
În ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 613 alin. 2 N.C.civ., instanța apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât arborele nu a fost sădit de pârâtă la o distanță mai mică de doi metri față de linia de hotar, ulterior stabilirii acestei linii, caz in care proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea sau tăierea arborelui. Se constată că reclamantul a solicitat scoaterea arborelui ce exista și în momentul stabiliri liniei de hotar, motivând că în prezent ar fi situat chiar pe linia de hotar, aspect care, așa cum s-a demonstrat anterior, este contrazis chiar de raportul de expertiză, schița anexă și hotărârile judecătorești care au identificat arborele ca fiind situat pe terenul pârâtei și nu au menționat necesitatea scoaterii sale pentru trasarea liniei de hotar.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. C., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c., instanța reține că pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat, însă nu a depus înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor efectuate pentru reprezentarea sa de către un avocat, în cursul procesului, ci le-a depus după închiderea dezbaterilor atașate concluziilor scrise.
Instanța nu poate analiza temeinicia unei pretenții decât în baza probelor existente la dosar în momentul închiderii dezbaterilor, întrucât potrivit art. 394 alin. 3 N.C.p.c., după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Aplicând această sancțiune pentru depunerea chitanței privind achitarea onorariului de avocat, după închiderea dezbaterilor, instanța constată că pretenția pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat este nedovedită, deși art. 294 N.C.p.c. impune sarcina probării pretenției, motiv pentru care va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. C. cu domiciliul în C., .. 110, județul D., în contradictoriu cu pârâta V. L. cu domiciliul în C., .. 108, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
10.09.2015, 4 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 9180/2015. Judecătoria CRAIOVA | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9944/2015.... → |
|---|
Citește mai mult
feb.2018, ca vrea sa schimbe gardul pentru intimitatea copiilor (adica fiu+nora). Nu m-am opus (cu toate ca a avut inainte un comportament violent, adresandu-mi calomnii, cuvinte murdare, amenintari etc.). Insa i-am spus ca acel gard este facut de parintiilei si ara intr-o stare buna. Drept pe linia de hotar, nu-i lipsea nici o sipculita, stalpii erau bine ancorati) , ei sa il faca acum pe terenul lor, pentru ca ei il vor construi. Bunatatea, mereu este inteleasa (de unii) gresit. Cu violenta m-a spus ca o sa-l faca asa cum era. Numai ca ei au sapat un sant pe proprietatea mea, au turnat o centrura de beton, lata de 20 cm si inalta de 30 cm. Iar in urma mi-au lasat sipci, gropi, si mari portiuni cu mortar intarit la adancime. Nu mi-au prezentat nici un proiect, nu mi-au cerut nici o semnatura. Nici nu stiam ca trebuie ca ei sa respecte legea si sa aiba aprobare de la Serviciul de Disciplina din cadrul Primariei de sector. Am incercat sa stau de vorva cu ei si sa le spun sa vina sa imi faca curat pe partea mea. Nici in ziua de azi nu au venit sa vada cum arata. In spatele curtii lor, au facut centura pe spatiul lor, dar, au pozitionat gardul incorect. Nu l-au pus pe hotar, intre mine eil, vecinullor din spate, ramanand un spatiu de 20 cm. Eu, vad magazia vecinului lui, care nu isi face spate la magazie. Sunt in proces cu ei. Au obtinut autorizatie pe acte vechi, pe cadastrul primului proprietare, cu toate ca, imobilul nu mai arat asa cum este in acte.Sper din inima, caavocatii mei sa prezinte D-nei Presedinte situatia reala, si Dansa sa faca dreptate. Sunt o persoana de 68 de ani (in depline facultati mintale), de aceea a si profitat de faptul ca nu are cine sa ma apere. Insa crezul meu este si va fi ca nu are cine sa ma ajute decat eu, Dumnezeu si LEGEA. Si, ma incapatanez si cred in JUSTITIE. De aceea va felicit pentru profesionalismul Dvs. Va doresc sa fiti sanatoasa alaturi de cei dragi. Mi-ati dat speranta ca nu este TOTUL pierdut in aceasta societate haotica si salbatica. Ca inca au mai ramas oameni. Cu drag!