Plângere contravenţională. Sentința nr. 9167/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9167/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 9167/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9167
Ședința publică de la data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. M. și pe intimat I. D.-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
În conformitate cu prevederile art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța estimează durata procesului la 3 luni.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de petent prin acțiune și intimate prin întâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 11.02.2015, petentul B. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.-SERVICIUL RUTIER, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/30.01.2015 emis de I. D., solicitând în principal anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere și în subsidiar admiterea în parte a plângerii formulate în sensul înlocuirii sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea complementară a aplicării a 6 puncte penalizare.
În motivare, a arătat că a fost amendat cu suma de 877,5 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile întrucât a circulat cu 125 km /h într-un segment de drum unde viteza maximă era de 70 km/h.
Arată petentul că a contestat faptul că ar fi circulat cu 125 km/h însă agentul de poliție a refuzat să îi arate înregistrarea aparatului radar. Mai arată petentul că înțelege să conteste legalitatea procesului verbal ca urmare a lipsei din cuprinsul acestuia a numărului planșelor foto și a ordinului de deplasare al echipajului de poliție. Totodată arată petentul că este posibil ca la momentul înregistrării vitezei cu care circula, aparatul radar să fi înregistrat o eroare de +5 km/h, în limita erorilor maxime admise de +4 % din valoarea măsurată, situație care nu ar fi atras depășirea celor 50 km/h.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr 203/2012, Ordinul 301/2005, art. 35 din OG 2/201.
În dovedirea pretențiilor a anexat procesul verbal de contravenție în original (f. 3), fotocopie act identitate petent, chitanță pentru creanțe bugetare locale.
Cererea a fost timbrată cu de taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OG 80/2013.
La data de 09.03.2015, la solicitarea instanței, în temeiul art. 200 NCPC petentul a depus adresa nr._.
La data de 07.04.2015, intimata a depus întâmpinare la plângerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, existând riscul producerii unor accidente de circulație, în care să fie implicate persoane nevinovate.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 4 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Precizează faptul că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către poșițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită aceasta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, aparerile sale si probele propuse raportându-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind depunerea actelor ce au stat la baza emiterii procesului verbal, intimatul a depus, prin serviciul Registratură, planșele foto (f. 17), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 16).
La termenul de judecată de azi instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/30.01.2015 emis de I. D., încheiat petentul B. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, pentru că la data de 30.01.2015, ora 17.007, pe DN 208, a condus autoutilitara VW cu nr._ cu viteza de 125 km/h, în zonă de limitare de 70 km/h, viteza înregistrată de aparatul radar . 110.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Motivul de nulitate invocat de petent prin care acesta susține că neindicarea numărului planșelor foto și numărul ordinului de deplasare în cuprinsul procesului verbal de contravenție, atrage nelegalitatea procesului verbal, este neîntemeiat. În primul rând fapta săvârșită de petent este înregistrată cu un aparat radar ce are în compunerea sa și un sistem de înregistrare video, iar fotografiile atașate întâmpinării nu sunt decât secvențe ale acestei înregistrări imprimate pe suport de hârtie. Este, deci, ilogică pretenția petentului privind menționarea numărului planșelor foto în cuprinsul procesului verbal din moment ce acestea sunt realizate ulterior. De asemenea, nici art. 16 din OG 2/2001, nici normele speciale din OUG 195/2002 și nici NML-021-05 privitoare la cinemometrele de înregistrare a vitezei, nu impun menționarea în cuprinsul procesului verbal de constatarea și sancționare contravențională, a ordinului de deplasare a agentului de poliție.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Pentru a dovedi săvârșirea contravenției de către petent, intimatul a depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal, respectiv planșele foto și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
Potrivit acestor înscrisuri aparatul radar este verificat metrologic la data de 19.03.2014 (f.16), înregistrează viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Aceste înregistrări respectă dispozițiile din NML-021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14.07.2009.
Prin urmare, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrului constituie o probă valabilă pentru aplicarea legislației rutiere.
De asemenea, mai reține instanța că viteza unui autovehicul nu poate fi măsurată decât cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, fiind imposibil ca o persoană fizică să poată determina prin propriile simțuri viteza cu care se deplasa autoturismul.
În ce privește susținerea petentului potrivit căruia era imposibil să aibă viteza menționată în procesul verbal întrucât în fața sa mai circulau alte autovehicule, instanța reține că este contrazisă de fotografiile ce redau înregistrarea video a faptei petentului și în care se observă clar faptul că antena de emise a aparatului radar a surprins numai autoturismul condus de petent.
Analizând fotografiile efectuate de intimat în urma înregistrării cu aparatul radar, instanța constată că la data de 30.01.2015, ora 17.07.23, petentul circula cu autovehiculul VW nr. de înmatriculare_, având o viteză de 125 km/h, pe DN 208 unde limita de viteză este de 70 km/h, deci cu mai mult de 50 de km/h față de limita legală.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia la viteze de peste 100 km/h abaterea cinemometrului este de +/- 4% din valoarea convențional adevărată, iar dubiul profită petentului, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cărora ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile petentului.
Din contră, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
Mențiunile cuprinse în procesul-verbal se coroborează cu probele depuse de intimat, din fotografiile video-radar depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultând că în data respectivă petentul a circulat pe sector de drum cu limitare 70 km/h cu viteza de 125 km/h înregistrată cu aparatul radar Autovision . 110.
Instanța consideră că, în speța de față, nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că aparatul radar s-ar fi aflat în situația susținută de petent, în sensul de a fi afectat de o eroare maximă de 4 %, iar dubiul invocat de petent nu are un caracter rezonabil.
Totodată, se are în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, dacă în urma verificării aparatului se constată că acesta funcționează în limite admise, nimeni nu adaugă și nu scade nimic la măsurarea efectivă.
Prin urmare, instanța apreciază că, simpla susținere, în sensul că aparatul radar ar fi afectat de o eroare, nu este de natură a crea un dubiu rezonabil, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție întărită și de faptul constatării celor săvârșite cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, petentul invocând o posibilitate pur ipotetică.
Față de probele administrate și considerentele anterior expuse, instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție. Prin urmare, procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin depășirea vitezei legale cu mult mai mult de 50 km/h, într-o zonă de limitare a vitezei, fapta săvârșită de petent constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului, motiv pentru care aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. Mai apreciază instanța că o sancțiune pur simbolică, precum cea a avertismentului, nu este adecvată gravității încălcării constatate, într-o situație precum cea din cauza de față, mai ales că petentul nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, astfel că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.01.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. M. cu domiciliul în comuna Starchiojd, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimatul I. D.- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
04.08.2015, 4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 9176/2015. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 9180/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
