Plângere contravenţională. Sentința nr. 1415/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1415/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1415/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1415
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. R. O. și pe intimatul I. D. C. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de amânare a cauzei întrucât la acest termen nu se poate prezenta fiind bolnav, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către petent ca neîntemeiată, având în vedere faptul că motivele invocate de acesta nu sunt susținute cu acte justificative.
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul V. R. O. împotriva procesului-verbal ., nr._ întocmit la data de 29.09.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 90 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petentă prin plângerea formulată și proba cu înscrisuri și planșe foto solicitată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de către petent prin plângerea formulată, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. (1) N.C.proc. civ. aplică sancțiunea decăderii din dreptul de a administra probă întrucât această probă a fost solicitată în mod generic, martorii nu au fost individualizați, ceea ce echivalează cu lipsa propunerii de probe în condițiile legii, în ceea ce privește modul și momentul până la care proba poate fi cerută.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 13.10.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de petentul V. R. O. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 29.09.2013 de intimat, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivare, petentul a arătat că în data de 29.09.2013 a fost sancționat contravențional pe motiv că în timp ce se deplasa cu autoturismul său pe . intersecția cu . ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, deși, în mod corespunzător, a oprit înaintea marcajului pietonal pentru a acorda prioritate, însă pietonul aflat pe scuar i-a făcut semn să meargă mai departe întrucât nu intenționa să traverseze . drept, petentul nu și-a întemeiat plângerea.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat.
La data de 28.10.2014, intimatul I.P.J.D. a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata cu motivarea că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, intimatul a considerat ca acesta are valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii, fiind așadar, dovedită vinovăția petentului și înlăturat caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Intimatul a mai arătat că procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești. Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, exista pericolul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
În drept, intimatul a invocat prev. OUG 195/2002 R, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R și OUG 2/2001.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus planșe foto și buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 29.09.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ , în regim de taxi, pe . la intersecția acestei străzi cu . a fi acordat prioritate pietonului, care se afla angajat în traversarea regulamentară a străzii într-un loc marcat și semnalizată corespunzător, pe sensul său de deplasare.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
Astfel, cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de textele de lege menționate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a opri vehiculul înainte de marcajul pentru oprire în vederea acordării priorității pietonilor angajați în traversarea străzii.
Acesta a contestat actul sancționator invocând împrejurarea că a pe trecere nu se afla niciun pieton. Însă din planșele foto depuse la dosar de către intimat, rezultă că, persoana care conducea autoturismul, marca dacia cu numărul de înmatriculare_ , în regim de taxi nu a acordat prioritate pietonului, care se afla angajat în traversarea regulamentară a străzii într-un loc marcat corespunzător, pe sensul său de deplasare.
În aceste condiții, în speța, instanța apreciază ca fiind rezonabila prezumția ca cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, având în vedere că agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției si a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil sa se prezume contrariul, respectiv ca agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situatie falsa urmarind sanctionarea nedreapta a petentului, ceea ce ar presupune savârsirea mai multor infractiuni de catre agentul de politie. Astfel, sustinerile petenulului în sensul ca nu exista niciun piteton angajat în traversarea străzii nu au un suport probator.
Prin urmare, constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. R. O., domiciliat în C., .. 5, .. 2, . în contradictoriu cu intimatul I. D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 29.09.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.02.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1412/2015.... → |
|---|
