Contestaţie la executare. Sentința nr. 2509/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2509/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2509/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 2509/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C.-M. R.
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. A. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 25.02.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură dosarul de executare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea îregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.09.2014, sub nr._ contestatorul S. A. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a formulat contestație la executare silită pornită în dosarul format sub nr.1565/EX/2014 la Biroul Executorului Judecătoresc T. Anelin D. prin care a solicitat admiterea contestației, anularea încheierii nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 13.06.2014 în dosarul nr._/215/2014, anularea încheierii nr.1565 din data de 05.09.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc T. Anelin-D., în dosarul de executare nr.1565 /EX/2014 precum și a formelor de executare.
În fapt a arătat că prin procesul verbal de constatre a contravenției . nr._/21.11.2011, a fost sancționat contravențional de CNADNR Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 și 2 din OG15/2002, precum și obligat la plata sumei de 28 euro,, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, potrivit art.8 alin.3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
A mai arătat că în termenul legal de 48 ore de la primirea sanțiunii, a achitat 125 lei, reprezentând jumătate din valoarea sancțiunii, rămând neachitată despăgubirea în cuantum de 28 euro.
A mai precizat că la data de 12.09.2014 a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc T. Anelin D., somația nr.1565/EX/2014, prin care i se comunica încheierea nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 13.06.2014, în dosarul nr._/215/2014, încheierea nr.1565 din data de 05.09.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc T. Anelin D. și i s-a pus în vedere să plătească suma de 28 euro contravaloare tarif despăgubire și suma de 335,27 lei cheltuieli de executare silită.
A mai arătat că în condițiile în care prin Legea 144/23.07.2012 s-a păstrat ca sancțiune doar amenda, fiind eliminat tariful de despăgubire de 28 euro, consideră că în prezent nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea acestei contravenții.
Astfel, potrivit art.2 din Legea 144/2012,, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15 /2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din romania, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulteriaore aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art.15 alin.2 din Constituția Romaniei legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale favorabile.
Așadar consideră că legea nr.144/2012 care a abrogat art.8 alin.3 și art.31 din OG 15/2002, lege în materie contravențională care cuprinde dispoziții mai favorabile, trebuie să i se aplice retroactiv, chiar dacă fapta a fost săvârșită înainte de .>
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituție, se constată o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, dispozițiile art. II din Lg. 144/2012 fiind incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană A Drepturilor Omului.
Alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul
conferit Convenției în dreptul intern, permite instanțelor naționale să înlăture,
din oficiu sau la cererea părților, prevederile dreptului intern pe care le consideră
incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului
prevede că „execitarea oricărui drept prevăzut de lege, trebuie să fie asigurată
fară nicio discriminare, bazată în special pe sex, culoare, rasă, limbă, religie,
opinii politice, sau orice alte opinii, apartenența la o minoritate națională, avere
naștere sau oricare altă situație”:
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 711 și următoarele,
C.proc. Civilă, art. 15 alin 2, art. 20 alin 2 Constituția României, art. 2 din Lg.
144/2012.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte: chitanța în original de plată a taxei de timbru, încheierea nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 13.06.2014, în dosarul nr._/215/2014, încheierea nr.1565 din data de 05.09.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc T. Anelin D., în copie, copie xerox dovada de primire și copie sentința civilă nr.174 din 14.03.2014 emisă de Judecătoria Roșiori de Vede, în dublu exemplar .
La data de 28.10.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt autovehiculul aparținând contestatorului a fost depistat în mai multe rânduri utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabilă.
A mai arătat că, conform conținutului titlului executoriu - proces verbal de constatare a contravenției mai sus enuntat, contravenientul avea obligația, sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro pentru fiecare PVCC.
Titlul executoriu mai sus mentionat este emis de CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR iar PVCC-urile s-au încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor, conform prevederilor art.9 alin.2 si 3 al OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare. Mai mult decât atat, apararile de fond invocate de către contestatorul S. A. D. nu sunt admisibile daca pentru contestarea insusi a titlului, legea prevede o alta cale de atac, respective plangerea contravenționala
A mai arătat că procesul verbal de constatre a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C..
La data de 21.11.2014 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației la executare, anularea încheierii nr._/13.06.2014 și a formelor de executare.
La dosarul cauzei a fost depus dosarul de executare.
Din analiza actelor dosarului instanța constată și reține că prin procesul verbal de contravenție . 11, nr._/21.11.2011 contestatorul a fost obligat să plătească o amendă contravențională și suma de 28 EURO reprezentând tariful de utilizare a drumurilor.
Deoarece obligația de plată a acestui tarif de utilizare a drumurilor nu a fost executată de bunăvoie, s-a declanșat executarea silită a acestui titlu executoriu, pentru suma de 28 EURO, formându-se dosarul de executare nr. 1565/EX/2014 al B.E.J.T. Anelin D..
La data de 12.09.2014 s-a comunicat petentului somația, prin care acesta a fost somat ca, în termen de o zi, să achite debitul de 28 Euro și suma de 335,27 lei cheltuieli cu executarea silită .
Contestatorul susține faptul că suma de 28 Euro nu o mai datorează, deoarece prin Legea nr. 144/23.07.2012 s-a păstrat ca sancțiune doar amenda, fiind eliminat tariful de despăgubire, astfel că această obligație nu mai are suport legal și daca ar fi executată, ar crea o discriminare față de faptul că tratamentul este diferit, în funcție de împrejurarea contestării sau necontestării procesului verbal.
De asemenea, contestă cheltuielile de executare pe care le apreciază ca fiind nejustificat de mari fiind depășit plafonul legal de 10 % din valoarea debitului.
Analizând motivele de contestație la executare invocate de contestator, instanța reține că potrivit prevederilor art. 26 alin 3 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului verbal, iar conform dispozițiilor art. 27 alin 1 din O.G. 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces verbal semnat de un martor.
În cauza de față, instanța constată că la încheierea procesului verbal . 11, nr._/21.11.2011 emis de CNADNR România SA, contestatorul nu a fost de față, motiv pentru care, potrivit art. 25 alin 2 din O.G. 2/2001, se impunea comunicarea acestuia contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, de către organul care aplicat-o.
CNADNR România SA și-a îndeplinit această obligație și a comunicat legal, conform îndrumărilor ÎCCJ, procesul verbal de contravenție, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Reține instanța că procesul-verbal de contravenție, neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din OG 2/2001, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, astfel că acesta îndeplinește calitatea de titlu executor, fiind legal comunicat contestatorului și necontestat de acesta prin plângere contravențională.
Motivul de contestație la executare cu privire la faptul că nu se datorează tariful de despăgubire se întemeiază pe o lege intrată în vigoare în 2012, adică după ce procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, lege ce nu poate retroactiva, potrivit principiului neretroactivității legii civile.
În ceea ce privește susținerea petentului că s-ar produce o discriminare în situația în care ar fi executat silit, față de cei care au contestat în instanță procesul verbal, instanța nu o va reține, tratamentul fiind egal în toate situațiile similare cu cea a contestatorului.
Astfel, legea analizată a prevăzut expres tarifele aplicate si contestatela data de 27 iulie 2012, adica cele impotriva carora s-a depus deja o plangere contraventionala ,inclusiv impotriva despagubirii, aflata pe rolul instantelor de judeacta, se anuleaza prin prevederea expresa din Legea nr. 144/2012, iar cele aplicate, dar necontestate la data de 27 iulie 2012, încă in termen pentru formularea plangerii contraventionale, se anuleaza pentru a nu exista discriminari nejustificate fata de contravenientii din situatia anterioară, dar nu se poate aplica această prevedere legală și proceselor verbale ce deveniseră titluri executorii la data intrării în vigoare, iar o interpretare contrara a art. II din Legea nr. 144/2012 ar fi neconstituțională.
Rezultă așadar că petentului- contestator îi incumbă obligația de plată a tarifului de 28 Euro, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesului verbal . 11, nr._/21.11.2011 emis de CNADNR România SA.
În ceea ce privește cererea de reducere a cheltuielilor de executare, instanța reține că, o instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.453 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, nici cel al executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat sau executorul judecătoresc.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Potrivit textului legal menționat, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză, se constată că onorariul stabilit prin Încheierea nr. 1565/05.09.2014, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se în limita de 10% din creanța pusă în executare. Ceea ce depășește limita impusă reprezintă TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, reține instanța că nici pentru suma de 250 lei necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, față de natura executării silite.
Mai reține instanța că taxele de timbru în cuantum de 20 lei au fost achitate în faza executării silite, iar c/val comunicărilor actelor de procedură din dosarul de executare se ridică la suma menționată în încheierea contestată, respectiv la suma de 50 lei.
Față de aceste considerente, instanța constată că actele de executare contestate sunt legal întocmite, motiv pentru care urmează a respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. A. D., cu domiciliul în târgu J., ., ., ., județul Gorj în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..17, județul D. .
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
C.R. 12 Martie 2015
| ← Accesiune. Sentința nr. 2507/2015. Judecătoria CRAIOVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2494/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
