Plângere contravenţională. Sentința nr. 3995/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3995/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3995/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3995/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. B., care substituie pe avocat C. D., pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G. B., pentru petent, depune la dosar delegație de substituire.
Instanța, după identificarea martorului conf. disp. art. 318 Cp nou, a procedat la audierea martorului V. R. sub prestare de jurământ, în conf. cu disp. art. 319 și urm. Noul Cod Procedură Civilă, a cărui declarație a fost consemnată si atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat G. B., pentru petent, arată că solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, prin proba administrată a dovedit că nu se pune problema neacordării priorității de trecere, pietonul nu se afla pe trecere, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 02.07.2014 petentul D. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.06.2014 în contradictoriu cu I.P.J. D., solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii și anularea sancțiunii complementare.
Motivând în fapt plângerea, petentul a arătat că în fapt la data de 25.06.2014 ora 18,30 conducea autoturismul cu nr._ dinspre Gară către Craiovița Nouă iar după ce a făcut virajul la dreapta pe . oprit de un agent de poliție care i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate pietonului care traversa pe marcaj. I s-a pus în mână procesul-verbal de contravenție și a fost somat să-l semneze, însă după lecturarea acestuia, a făcut precizarea că are obiecțiuni.
Petentul a menționat că cele constatate în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității iar în realitate starea de fapt este următoarea:
La data de 25.06.2012 ora 18,30 conducea autoturismul proprietate dinspre Gară (Poliția TF) către Craiovița Nouă iar după ce a făcut virajul la dreapta pe . oprit de un agent de poliție care i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate pietonului care traversa pe marcaj.
I s-a pus procesul-verbal de contravenție în mână și a fost somat să-l semneze, însă a făcut precizarea că are obiecțiuni.
Petentul a precizat că pietonul respectiv era până în capătul trotuarului, angajându-se în traversarea marcajului pietonal, după trecerea sa peste marcaj, iar ca și particularitate, la această trecere de pietoni este faptul că sunt parcate autoturisme, pe toată lungimea străzii până în trecerea de pietoni, fapt ce face aproape imposibil sesizarea pietonului, din partea dreaptă, cu atât mai mult cu cât ultimul autovehicul era tip dubă.La prezentarea acestei situații polițistului, acesta a menționat că acesta este locul propice în care pot și ei să rețină mai multe permise de conducere.
Un conducător auto, care se afla parcat în zona respectivă și care a văzut situația de fapt a vrut să stea de vorbă, însă nu a fost luat în seamă de polițist, rugându-l să-i lase un număr de telefon, lucru pe care l-a făcut iar ulterior a aflat că se numește V. R..
În susținerea celor afirmate de petent sunt martorul V. R. și înscrisurile depuse la dosar.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Petentul a depus la dosar: procesul-verbal contestat original și copie, taxă judiciară de timbru 20 lei.
La data de 10.09.2014 intimatul a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 25.06.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din RA OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul proprietate cu nr._ pe . a acordat prioritate unui grup de pietoni care traversau . prevăzut cu indicator și marcaj de trecere.
Petentul a contestat procesul verbal în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului V. R. rezultă că anul trecut într-o zi după-amiază era în gara C. în autoturism, aștepta o persoană. Erau doi polițiști și a văzut când l-au oprit pe petent cu un Break de culoare albastră și a auzit discuția dintre aceștia care au început să se certe și a auzit când agentul de poliție i-a spus petentului că nu a acordat prioritate unui pieton care traversa . văzut pietonul care trebuia să treacă, era pe trotuar și nu apucase să pună piciorul jos pe trecere.
Prin urmare, petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul D. I. și va dispune anularea procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. I., domiciliat în C., ., .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal . nr._, încheiat la data de 25.06.2014 de I. D. și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B
4 exe. F.D. 27 Aprilie 2015
| ← Legea 112/1995. Sentința nr. 3953/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 2497/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
