Legea 112/1995. Sentința nr. 3953/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3953/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3953/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3953/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect L. nr. 112/1995 privind pe reclamanta H. C. S. PRIN MANDATAR GORIE T. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR.112/1995 și C. L. L.- C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 112/1995.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 18.03.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015, în aceeași compunere hotărând următoarele:
I N S T AN Ț A
La data de 02.09.2014 reclamanta H. C. S. prin mandatar Gorie T. a chemat în judecată pârâtele C. Județean D. – C. Județeană de aplicare a Legii 112/1995 C. și C. L. L. – C. locală de aplicare a Legii 112/1995 L., solicitând în baza disp. art. 18 din Legea nr. 112/1995, anularea hotărârii nr. 1018/06.08.1996 emisă de C. Județeană D. de aplicare a Legii 112/1995, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul din comuna L., ., compus din conacul Fraților B. și terenul aferent intravilan și, pe cale de consecință, în principal restituirea în natură a imobilului pentru care autoarea reclamantei, B. M. a formulat în termen legal cerere de restituire în natură, imobil compus din conac (casa de locuit) și terenul aferent în suprafață de 2,77 ha, iar în subsidiar în situația în care se va constata în urma probelor administrate că imobilul nu poate fi restituit în natură, înțelege să conteste valoarea despăgubirilor ca fiind derizorii față de valoarea imobilului și solicită acordarea de despăgubiri la valoarea reală a imobilului solicitat de autoarea reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul menționat a aparținut autorului B. P., așa cum rezultă din certificatul nr. 1057/11.07.1996 emis de Direcția Județeană O. a Arhivelor Naționale, fiind expropriat de la acesta din anul 1949, iar soția supraviețuitoare a proprietarului – autoarea sa B. M. a formulat la C. Locală L. cerere de restituire în natură a acestui imobil în termenul și condițiile prevăzute de Legea 112/1995, atașând actele doveditoare ale cererii de restituire.Nici autoarei sale și nici reclamantei nu le-a fost comunicată până în prezent, în scris, vreo hotărâre a Comisiei Județene D. de aplicare a Legii 112/1995, în înțelesul art. 17 – 18 Legea 112/1995.
Reclamanta înțelege să conteste hotărârea nr. 1018 /06.08.1996 prin care s-a dispus acordarea către autoarea reclamantei, despăgubiri pentru construcție și terenul de 12.500 mp aferent construcției, deși terenul solicitat reclamantă și dovedit ca fiind expropriat în baza Decretului n. 83/1949 este în suprafață de 2,77 ha, așa cum rezultă din procesul-verbal depus la dosar, iar pe de altă parte, reclamanta apreciază că atât imobilul de locuit (conacul) cât și terenul aferent trebuiau restituite în natură, întrucât sunt libere în înțelesul art. 2 Legea 112/1995.
Reclamanta a arătat că în momentul de față conacul este liber, părăsit și în stare de degradare, diferite persoane intrând și sustrăgând materiale de construcții din care este edificat acesta (uși, cărămizi) etc.
În subsidiar, în situația în care se va constata că în urma probelor administrate se va constata că imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanta înțelege să conteste valoarea despăgubirilor ca fiind derizorii față de valoarea imobilului și a solicitat acordarea de despăgubiri la valoarea reală a imobilului solicitat de autoarea sa.
La dosar a depus procură specială nr. 4300/2011, certificat de moștenitor suplimentar nr. 216/2011, certificat nr. 1057/11.07.1996 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului.
Reclamanta a solicitat efectuarea unei adrese către C. Județean D. – C. de aplicare a Legii 112/1995 pentru a comunica toate actele care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 1018/1996, efectuarea unei adrese către Primăria L. pentru a preciza regimul juridic actual al imobilului și a înainta la dosar eventualele titluri de proprietate în baza cărora imobilul revendicat este deținut de . Zănoaga sau alte persoane fizice sau juridice ar deține în proprietate imobilul compus din construcție conac și teren intravilan aferent, acte care să fie înregistrate în evidențele Primăriei L. și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie și evaluări proprietăți mobiliare care să identifice în concret imobilul solicitat de autoarea sa și să stabilească pe baza cercetării la fața locului și verificării actelor deținute de Primăria L., dacă imobilul solicitat de autoarea sa este liber și poate fi restituit în natură și să evalueze imobilul la valoarea reală și actuală a acestuia, defalcat pentru eventuala parte din imobil ce nu poate fi restituită în natură.
În drept, a invocat dispozițiile art. 18 și 19 din Legea nr.112/1995.
În procedură de regularizare, la data de 14.10.2014, reclamanta a precizat acțiunea cu privire la locul situării imobilului, în ., fostă ./1 și vecinătăți. A mai precizat că imobilul nu este înscris în Cartea Funciară și a depus certificatul nr._/07.10.2014 emis de OCPI D..
Solicită proba cu înscrisuri, atașarea dosarului nr._/215/2013, în care s-a respins acțiunea pentru obligarea Comisiei Județeană de aplicare a Legii 112/1995 la comunicare a respectivei hotărâri, ca rămasă fără obiect. Solicită și proba cu expertiză judiciară topografică și de evaluare proprietăți imobiliare, indicând obiectivele.
La data de 0.11.2014, pârâta C. Locală L. de aplicare a Legii nr.112/1995 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în măsura în care nici la data depunerii cererii, nici în prezent nu se îndeplinesc condițiile pentru restituirea integrală în natură a imobilelor în cauză, așa cum sunt prevăzute de art. 2 art. 5-6 și art. 15 Legea nnr.112/1995.Mai mult, atâta timp cât pentru imobilele în cauză foștii proprietari au primit despăgubirile acordate prin HCJ nr. 1018/06.08.1996 emisă de C. Județeană D. de aplicare a Legii 112/1995, nu există nici un motiv legal de anulare a acestui act administrativ jurisdicțional și înlocuirea măsurii reparatorii cu restituirea în natură către reclamantă a imobilului.
Pârâtul a mai invocat excepția tardivității acțiunii, în baza disp. art. 18 Legea 112/1995.Ori, reclamanta atacă hotărârea nr. 1018/06.08.1996 a Comisiei Județene D. de aplicare a Legii 112/1995 după 18 ani de la data emiterii.
Pârâtul a învederat instanței că, deși reclamanta susține că nu i s-a comunicat respectiva hotărâre, a primit banii, acest aspect făcând obiectul unei acțiuni civile soluționate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 prin hotărârea nr._/10.10.2014.
Așa cum a precizat prin adresa nr. 1419/04.03.2014 depusă la dosarul cauzei nr._/215/2013, terenul aferent conacului este în suprafață de 1,62 ha și nu de 2,77 ha și este deținut de R.A.I.F. D., C. Locală L. neavând atribuții legale pentru reconstituirea sa în natură și cu atât mai puțin pentru recalcularea despăgubirilor bănești.
În această situație, terenul de 1,66 ha poate fi reconstituit în natură persoanelor îndreptățite, dar numai în procedurile administrative stabilite de legile speciale din domeniul proprietății și anume legea 1/2001, legea 10/2001 sau legea 247/2005, procedură neurmată de reclamantă.
Referitor la recalcularea valorii despăgubirilor acordate în baza Legii 112/1995, C. Locală L. nu are atribuții în acest domeniu.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile conținute în dosarul nr._/215/2013, atașat, rezultă că prin Hotărârea nr. 1018 din 06.08.1996, s-a stabilit dreptul mamei reclamantei, B. M., soția fostului proprietar deposedat, la despăgubiri în cuantum de_ lei (ROL), pentru construcții și terenul aferent.
Aceasta a formulat cererea de restituire a imobilului ce a aparținut soțului B. P., în indiviziune cu fratele acestuia, B. M., cererea fiind înregistrată sub nr. 6 din 30.06.1996 (fila 54 din prezentul dosar).
Între mama reclamantei și C. județeană D. de aplicare a Legii nr.112/1995 s-a purtat o corespondență în perioada iulie - septembrie 1999, cu privire la actul de proprietate al autoarei și comunicarea măsurilor dispuse de comisie.
Astfel, la fila 48 din dosarul de față se află o adresă, cu nr. D148 din 07.07.1999, prin care C. județeană D. solicita petentei B. M. să depună urgent actul de proprietate al terenului preluat de stat odată cu imobilul situat în . contrar, urmând a se lua în calcul doar terenul strict necesar folosirii clădirii.
La data de 30.07.1999, B. M. a răspuns solicitării Comisiei, depunând certificat emis de Arhivele Statului- Direcția județeană D. (filele 49-50), precum și actul de partaj voluntar privind imobilele autorilor B. B., Lucreția și H..
A urmat apoi emiterea Hotărârii nr. 1018 din 06.08.1996 (fila 36), comunicată cu scrisoare simplă (nu se prevedea în Legea nr. 112/1995 obligativitatea comunicării prin scrisoare cu aviz de primire), cu adresa nr. 148 din data de 02.09.1999 (depusă în copie la fila 48).
Pârâta a făcut dovada comunicării hotărârii către autoarea B. M., având în vedere întreaga corespondență purtată, așa cum a primit adresa menționată mai sus, tot astfel a primit și hotărârea în cauză. O dovadă în plus este faptul că până la data formulării cererii ce a stat în dosarul atașat, mama reclamantei B. M. nu a solicitat o altă comunicare și nu a contestat măsurile dispuse, până la deces, în 28.02.2002. Pe de altă parte, reclamanta, care locuia în Germania, nu poate afirma în mod cert că mama sa nu a primit nimic de la C. județeană D..
Totuși, chiar dacă mama reclamantei nu ar fi primit efectiv acest act, pentru a înlătura orice speculații ulterioare, contestația reclamantei este tot tardiv formulată.
Astfel, presupunând că reclamanta a luat cunoștință sau a putut lua cunoștință de conținutul Hotărârii nr. 1018, la termenul din 07.02.2014, când apărătorul reclamantei a solicitat termen pentru a observa înscrisurile depuse la data de 05.02.2014 de C. . 30 de zile în care putea fi contestată hotărârea s-a împlinit la data de 10.03.2014.
În mod real, reclamanta și procuratorul sau apărătorul acesteia au avut posibilitatea să observe hotărârea în cauză la termenul din 07.02.2014 (fiind de notorietate că dosarele pot fi consultate de părți și avocați înainte de începerea ședinței de judecată), sau în cel mai rău caz, le putea observa la arhivă, până la termenul din 07.03.2014, însă și la acest termen a solicitat un nou termen pentru a observa alte precizări depuse între termenele de judecată de C. . la data de 04.04.2014 a depus cerere de modificare a acțiunii, solicitând anularea hotărârii nr. 1018 din 06.08.1996 (fila 60). Dosarul putea fi studiat la arhivă până la termenul acordat tocmai în acest scop, iar dosarul a coborât la arhivă la data de 17.02.2014, conform datelor ce rezultă din programul ECRIS.
Prin urmare, și în această situație, hotărârea în cauză a fost contestată după mai mult de 30 de zile de la data comunicării ei în timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2013, respectiv hotărârea a fost depusă la dosar la data de 05.02.2014 și observată la termenul din data de 07.02.2014 ori cel târziu până la data ridicării din arhivă a dosarului, de către grefierul de ședință (înaintea termenului din 07.03.2014), iar contestația a fost depusă la data de 04.04.2014, fiind tardiv formulată, contrar prevederilor art. 18 din Legea nr.112/1995, care stabilește un termen de 30 zile de la comunicare pentru contestarea Hotaririlor comisiilor judetene. Reclamanta nu a făcut dovada că a luat cunoștință mai târziu de Hotărârea contestată. Cererea de studiu, datată de apărătorul acesteia 20.03.2014 nu poartă data înregistrării în arhivă și oricum este depusă și aceasta după termenul de 30 de zile de la data depunerii hotărârii.
Așadar, această cerere de studiu nu poate constitui un moment de la care se calculează termenul de decădere de 30 zile.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului compus din conac și teren aferent în suprafață de 2,77 ha, ori, în subsidiar, majorarea despăgubirilor acordate de pârâtă, instanța reține din certificatul de moștenitor, depus la fila 6, că s-a reconstituit în baza Legii nr.18/1991 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50 ha, situat pe raza . aparținut defunctului B. P., fiind înscris în titlul de proprietate nr. 2015-1336 din 23.07.2002.
Prin urmare, s-a restituit tot terenul ce a aparținut autorului, teren menționat în certificatul nr. 1057 din 11.07.1996 (fila 7).
În privința conacului din satul Zănoaga, . Comisiei . a Legii nr.112/1995, că respectivul conac și terenul aferent de 1,25 ha sunt ocupate de sistemul de irigații, motiv pentru care s-a stabilit dreptul la despăgubiri.
Întrucât se menține hotărârea Comisiei județene, prin care s-au stabilit despăgubiri, dar și pentru că imobilele - conac și terenul strict necesar utilizării acestuia - sunt ocupate, instanța va respinge cererea de restituire în natură a acestor imobile, precum și de majorare a cuantumului despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei H. C. S., CNP_, cu domiciliul procesual ales la mandatarul Gorie T. din C., .. 9, ., . în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR. 112/1995, cu sediul în C., ., județul D. și C. L. L.- C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII nr. 112/1995, CUI_, cu sediul în comuna L., ..
Respinge ca tardivă cererea de anulare a hotărârii nr. 1018 din 06.08.1996 a Comisiei Județene D. de aplicare a L. nr. 112/1995.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. Ișlicaru D.
Redactat jud. L.N./Tehnored/DI - 5/ Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3952/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3995/2015.... → |
|---|
