Contestaţie la executare. Sentința nr. 938/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 938/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 938/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 938
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. A., în contradictoriu cu intimatul M. Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și chemata în garanție Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 16.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.01.2015 și apoi la 27.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 14.04.2014 a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ cererea formulată de C. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeană a finanțelor Publice D. prin care solicita anularea formelor de executare.
A motivat că formulează contestație împotriva titlului executoriu_ din data de 31.03.2014 și a somației nr. 16/_ /_ prin care intimata apreciază că datorează suma de 375 lei, creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii solidare.
Susține că nu i-a fost comunicat niciodată oficial și legal documentul cu numărul menționat însă în urma unei cereri adresate organului fiscal a intrat în posesia acestuia.
În cazul în care titlul de creanță este reprezentat de procesul verbal de recepție și restituire cu nr. 2643/16.06.2008 invocă prescripția dreptului de a stabili obligația fiscală conform art. 91 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 precum și prescripția dreptului de a cere executarea silită potrivit art. 131 alin. 1 din OG 92/2003.
Procesul verbal de recepție și restituire reprezintă titlul de creanță fiscală conform art. 19 rap. La art. 14 alin. 2 din OG 14/2010, aplicându-i-se toate dispozițiile codului de procedură fiscală, inclusiv cele referitoare la prescripția invocată.
D. urmare, termenul de prescripție de 5 ani curge atât în ceea ce privește dreptul de a stabili obligația fiscală cât și dreptul de a cere executarea silită a început să curgă la 01.01.2009 întrucât a luat naștere la 16.06.2008, o dată cu emiterea titlului de creanță constând în procesul verbal de recepție și restituire, împlinindu-se la 01.01.2014, iar actele de executare au fost emise la data de 31.03.2014, cu depășirea termenului legal.
Intimata AJFP D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității titlului executoriu întrucât contestația, potrivit art. 172 alin. 3 cod proc fiscală poate fi făcută și împotriva titlului executoriu dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În fond a susținut că titlul executoriu care a stat la baza declanșării executării silite este reprezentat de procesul verbal de recepție și restituire din 16.06.2008 emis de APIA D., ce constituie titlu de creanță și care până în prezent este perfect valabil, nefiind contestat la instanță.
Susține că APIA D. a înaintat dosarul debitoarei în mod eronat la Serviciul Orășenesc Filiași la data de 20.12.2013.
Începând cu această dată a existat corespondență între SFO Filiași și APIA D. în vederea completării dosarelor pentru debitarea lor iar în urma verificărilor efectuate organul fiscal din Filiași a transmis o parte din dosare, prin adresa înregistrată sub nr. Dj_/20.02.2014.
Deși contestatoarea susține că în cauză a intervenit prescripția, s-a constatat că în data de 12.12.2013 a fost publicat de către APIA D., pe pagina de internet procesul verbal de recepție și restituire din 16.06.2008.
Intimata AJFP D. a formulat și cerere de chemare în garanție a APIA prin care a solicitat să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
APIA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
A motivat că potrivit art. 19 din OG 14/2010 creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2007 li se aplică prevederile art. 14-18 din Ordonanță, printre care și cele referitoare la titlul de creanță.
Potrivit art. 131 din OUG 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Or în speță termenul a început să curgă de la data de 01.01.2009 iar APIA a transmis către intimată solicitarea de executare silită a debitoarei la data de 19.12.2013.
Prin urmare, în speță nu operează prescripția dreptului de a cere restituirea sumei de 375 lei și a accesoriilor calculate la aceasta.
În răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a susținut că nu a formulat o contestație la titlu ci o contestație împotriva executării silite și a actelor de executare emise în mod nelegal, prin nesocotirea dispozițiilor legale privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește susținerea că la data de 12.12.2013 a fost publicat pe internet procesul verbal din data de 16.06.2008, această împrejurare nu reprezintă o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, în speță neexistând niciuna din situațiile prev. de art. 133 cod proc fiscală.
Titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu deoarece nu i-a fost comunicat niciodată la domiciliul său, conform art. 44 alin. 1 și 2 cod proc fiscală, iar o eventuală publicare prin publicitate este nelegală întrucât era posibilă comunicarea potrivit art. 44 alin. 2 cod proc fiscală astfel cum statuează art. 44 alin. 4 din același act normativ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: la data de 16.06.2008 a fost înregistrat la APIA-Centrul Local Melinești sub nr. 3136 procesul verbal de recepție și restituire potrivit căruia C. Alecsandria are de restituit suma de 375 lei, act ce nu poartă semnătura debitorului. (fila 31)
La data de 09.10.2009 APIA-Centrul Județean D. transmite către debitor înscrisul denumit "notificare de plată și punere în întârziere " înregistrat sub nr._ prin care i se aduce la cunoștință ă a fost întocmit în lipsa sa procesul verbal de recepție și restituire nr 2643 și s-a constatat că nu a înființat cultura sau nu a prezentat documente justificative pentru care s-a acordat subvenție, având de restituit suma de 375 lei, conform art. 5 alin. 4 din Ordinul 687/2007. Cu aceeași ocazie, debitoarea a fost somată ca în 15 zile să achite suma de 375 lei reprezentând subvenție încasată necuvenit, în caz contrar creditorul urmând a se adresa instanței judecătorești competente pentru recuperarea acestei sume și a dobânzilor. (fila 32, 33)
APIA-Centrul Județean D. a transmis debitoarei o altă notificare de plată și punere în întârziere, înregistrată sub nr._/25.11.2013, act restituit creditorului cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu, reavizat lipsă domiciliu." (fila 34, 35)
Creditorul APIA a susținut că procesul verbal a fost comunicat debitorului procesul verbal prin publicitate, depunând în acest sens la dosar înscrisul din care rezultă că la data de 12.12.2013 a fost afișat pe pagina de internet procesul verbal de recepție și restituire nr. 2643/16.06.2008 pe numele A. C., cu domiciliul în localitatea Melinești, jud. D.. (fila 36)
Ulterior creditorul APIA-Centrul Județean D. a înaintat Serviciului Fiscal Orășenesc Filiași procesul verbal de recepție nr. 2643/16.06.2008, solicitând recuperarea sumei de 375 lei în baza actului menționat anterior, considerat titlu de creanță ce a devenit executoriu la data emiterii lui. (fila 45)
Procesul verbal de recepție nr. 2643/16.06.2008, împreună cu adresa de înaintare menționată anterior au fost transmise de Serviciul Fiscal Orășenesc Filiași la data de 20.02.2014 către AJFP D. (fila 50) iar la data de 31.03.2014 intimata a emis către contestatoare somația și titlul executoriu pentru recuperarea sumei de 375 lei. (filele 47, 48)
Serviciul de Evidență a Persoanelor – Biroul Informatică actualizare baza de date a comunicat că debitoarea contestatoare figurează cu domiciliul activ începând cu data de 18.10.2001 în C. și nu apare cu reședință în istoricul de domicilii. (fila 94)
În drept, instanța consideră incidente următoarele articole, potrivit formei în vigoare din decembrie 2013, data transmiterii cererii de executare silită la organul fiscal (chiar și necompetent):
- art. 13 alin. 1 și 2 din OG 14/2010: Se consideră ajutor necuvenit sumele acordate în temeiul prezentei ordonanțe și utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate, sumele acordate prin înscrierea sau atestarea de către beneficiari a unor date ori situații nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului prevăzut în prezenta ordonanță sau cu încălcarea în orice mod a prevederilor prezentei ordonanțe. (2)Sumele reprezentând ajutor necuvenit, prevăzut la alin. (1), se recuperează de la beneficiarii ajutoarelor de stat, conform procedurii reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se virează la bugetul de stat
- art. 14 din OG 14/2010: Constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2).
(2)Actul/Documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și elemente specifice, dacă este cazul, și reprezintă titlu de creanță.
(3)Titlul de creanță se comunică debitorului de către instituția responsabilă conform alin. (1), în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (4)Creanțele bugetare prevăzute la alin. (2) sunt asimilate creanțelor fiscale în privința drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor și debitorilor.
- Art. 15 alin. 1 din OG 14/2010: (1)Termenul de plată pentru creanțele bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2) se stabilește în funcție de data comunicării titlului de creanță, potrivit legii, astfel:
a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
- art. 19 din OG 14/2010: creanțelor bugetare rezultate din derularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2007, cu modificările și completările ulterioare, li se aplică prevederile art. 14-18 din prezenta ordonanță
- art. 44 din OG 92/2003, (1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
- art. 45 alin. 1 și 2 din OG 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2)Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic
- art. 133 alin. 1 din OG 92/2003 prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
- art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege
În speța de față, instanța reține că titlul de creanță este reprezentat de procesul verbal de recepție și restituire nr. 2643/16.06.2008, act ce nu a fost semnat de debitor.
Totodată, debitoarea contestatoare, astfel cum arată și prin răspunsul la întâmpinare, nu invocă motive de fond privind legalitatea titlul de creanță sau întinderea obligației, ci vicii referitoare la procedura executării silite, ce pot fi analizate pe calea contestației la executare.
Comunicarea titlului de creanță s-a realizat în anul 2013 de către creditor, inițial prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în luna noiembrie 2013 însă corespondența a fost restituită cu mențiunea destinatar lipsă de la domiciliu, actul fiind trimis la o altă adresă decât cea la care acesta figura în baza de date a serviciului e evidență a persoanelor. (fila 34, 35, 94)
Ulterior, pe 12.12.2013 s-a realizat comunicarea actului prin publicitate, fiind afișată pe pagina de internet a creditorului mențiunea că a fost emis procesul verbal nr. 2643/16.06.2008 pe numele debitorului, cu domiciliul în localitatea Melinești, jud. D. (fila 36) iar în aceeași lună (potrivit susținerilor intimatului, la data de 20.12.2013, fila 16, 45, 50) înscrisul a fost transmis organului de executare silită în vederea recuperării debitului.
Față de textele anterior menționate (art. 13 și 14 din OG 14/2010 coroborat cu art. 45 din OG 92/2003), instanța reține că debitorul avea obligația de a achita suma urmărită silit în raport de data comunicării titlului de creanță reprezentat de procesul verbal de recepție, respectiv până la data de 5 sau 20 a lunii următoare potrivit art. 15 din OG 14/2010, executarea silită urmând a se realiza după expirarea acestor termene.
În speța de față, procedura de comunicare nu a fost realizată potrivit prevederilor art. 44 din OG 92/2003 alin. 2 și 4 în sensul că s-a încercat transmiterea prin poștă cu scrisoare recomandată la o altă adresă decât cea de domiciliu, respectiv localitatea Melinești, jud. D. în loc de C. iar actul a fost restituit cu mențiunea că destinatarul lipsește de la domiciliu.
În condițiile în care debitorul are domiciliul în C. iar titlul de creanță a fost comunicat în luna noiembrie 2013 la Melinești și a fost restituit expeditorului, instanța apreciază că se impunea transmiterea actului către debitor prin poștă la domiciliul acestuia astfel cum figurează la Serviciul de Evidență a Persoanelor, potrivit art. 31 alin. 4 din OG 92/2003 coroborat cu art. 8 ind. 1 din HG 1050/2004 raportat la art. 91 alin. 1 noul cod civil și art. 13 alin. 1 din OUG 97/2005.
Nefiind comunicat prin poștă la domiciliul debitorului, instanța consideră că nu este legală comunicarea prin publicitate, acesta fiind un mijloc subsecvent, astfel cum rezultă din anexa 2 pct. 1 și din Ordinul 94/2006, art. 44 din OG 92/2003 și Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 28 aprilie 2011.
În consecință, nefiind comunicat legal, titlul de creanță este inopozabil debitorului, acesta nu este ținut a executa obligația pe care o individualizează iar creditorul nu poate recurge la executare silită. (art. 45 din OG 92/2003 și art. 14 ind. 1 din HG 1050/2004)
Din aceste considerente, instanța consideră că executarea silită pornită împotriva debitorului contestator este nelegală, urmând a fi anulate actele întocmite în cadrul acestei proceduri, respectiv titlul executoriu_ din 31.03.2014 și somația nr._37414/31.03.2014, ambele emise de AJFP pentru suma de 375 lei în dosarul de executare nr. 16/_ /_.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, în raport de prevederile art. 15 din OG 14/2010, art. 141 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 133 alin. 1 din OG 92/2003 nefiind determinat termenul la care obligația devine exigibilă pentru debitor astfel cum s-a arătat anterior, ceea ce atrage imposibilitatea pornirii executării silite, nu se poate reține nici îndeplinirea condițiilor prescripției dreptului de a cere executarea silită întrucât momentul de la care se calculează este 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere. Or, nefiind născut dreptul de a executa voluntar obligația, nu se poate determina nici data la care se naște dreptul de a porni executarea silită și în consecință nici momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, motiv pentru care cererea privind constatarea prescripției dreptului de a solicita executarea silită a sumei de 375 lei va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea referitoare la cheltuielile de judecată, acestea sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, fiind aplicabile prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 astfel că acestea nu pot fi puse în sarcina intimatului, motiv pentru care pretenția cu acest obiect va fi respinsă.
Totodată, față de soluția cererii principale referitoare la cheltuielile de judecată, se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea C. A., cu domiciliul în C., .. A13, ., jud. D., în contradictoriu cu intimata AFJP D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează titlul executoriu_ din 31.03.2014 și somația nr._37414/31.03.2014, ambele emise de AJFP pentru suma de 375 lei în dosarul de executare nr. 16/_ /_.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de C. A. în contradictoriu cu intimata AFJP D. privind constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumei de 375 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de C. A. privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de intimata AJFP D. în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu sediul în C., .. 22, jud. D., ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
5 ex/06.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2197/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 939/2015. Judecătoria... → |
|---|
