Plângere contravenţională. Sentința nr. 947/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 947/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 947/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 947/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. P. C., împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3423 încheiat la data de 27.02.2014 de Poliția L. a Municipiului C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. D. pentru petent, intimatul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 N.C.p.civ. și art. 32 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Avocat D. pentru petent, depune la dosar procesul verbal de contravenție în original; arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Avocat D. pentru petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de petent, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Avocat D. pentru petent, învederează că pe rolul instanței se află dosarul nr._/215/2012 având ca obiect partaj bunuri comune, privind pe petent, în care se partajează bunul imobil ce a făcut obiectul procesului verbal de contravenție, contestat de petent; solicită suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPCiv, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/215/2012, întrucât soluționarea prezentei cauzei depinde de soluția ce se va pronunța în acel dosar, respectiv de a se vedea dacă imobilul va fi, sau nu, atribuit în lotul petentului M. P. C., în caz contrar acesta nu este obligat la plata amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție.
Instanța, respinge cererea de suspendare a cauzei, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPCiv.
Avocat D. pentru petent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. pentru petent solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată; anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de la plata amenzii aplicată; arată că a fost prescris dreptul de a fi aplicată sancțiunea amenzii prevăzute la art. 26 din Legea 50/1991, întrucât acesta se prescrie în termen de doi ani, construcția a fost edificată în anul 2009 iar sancțiunea a fost aplicată în anul 2014; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.03.2014, sub dosar nr._, petentul M. P. C., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3423 încheiat la data de 27.02.2014 de Poliția L. a Municipiului C., prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivare a arătat că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționat pentru faptul că pe terenul situat în C., ., nr. 365, jud. D., - lotul 6 (6A, T 62, P 35), a edificat o construcție cu destinația de locuință P + 1 și împrejmuire fără autorizație de construire, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1500 lei, deși a învederat agentului constatator faptul că este în imposibilitate de a obține autorizație de construire, că se află în litigiu cu fosta soție pentru partajarea acestui imobil, însă acesta nu l-a luat în seamă.
Petentul arată că potrivit certificatului de urbanism nr. 2179/03.07.2008, terenul situat în T 62, P 35, lot 6/6A, face dovada că ., societatea al cărei administrator este, a cumpărat acest teren pe care se află edificată construcția, astfel că a început demersurile obținerii autorizației de construire a clădirii pe acest teren, dar, așa cum rezultă din adresa direcției de urbanism, s-a lovit de refuzul autorității locale, motivat de faptul că cererea nu ii este aprobată nici pentru împrejmuirea terenului și nici pentru construire, terenul fiind amplasat în zona verde cu restricție temporară de construire.
A arătat că a fost nevoit să edifice construcția fără autorizație, iar la data de 27.07.2009, Inspectoratul de Stat în Construcții prin adresa nr. 456, a dispus ca până la data de 31.12.2009 să intre în legalitate privind obținerea autorizației de construire, măsura fiind luată în urma controlului efectuat la adresa sa, astfel că, raportat la data edificării construcției, data confirmată prin adresa nr. 456/2009 și data emiterii procesului verbal de contravenție, rezultă că aplicarea sancțiunii contravenționale este prescrisă, așa cum prevede expres art. 31 din L 50/1991 R.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 și OG 2/2001.
In scop probator a depus la dosar, procesul verbal de contravenție, contestat, împuternicire avocațială, convenție de dare în plată, încheierea nr._/2010 emisă de OCPI D., certificat de urbanism, certificat de nomenclatură stradală.
La data de 23.10.2014, intimata Poliția L. a Municipiului C., a depus la dosar, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că A arătat că la data de 27.02.2014 împotriva petentului s-a luat măsura sancționaării contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât la controlul efecutat pe .. 365, s-a constatat că petentul a edificat o construcție cu destinația de locuință, cu regim de înălțime P + 1 și împrejmuire, fără să dețină autorizație de construire. S-a dispus de asemenea .>
Arată că sancțiunea se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, fără autorizației de construire;
Arată că dispozițiile art. 3 din legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor, astfel: construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11; în acest sens lucrările executate de contravenientă sunt încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a ca lucrări de construire ce necesita exisetnța autoriszției de constgruire.
Arată că potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor; măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
A mai precizat că dreptul de a constata contravenția și aplica amenda nu a fost prescris, tinând cont de prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație; lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie; construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Intimata a arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Mai mult art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 "in cazul prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertismentului".
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 CPCiv, Legea 50/1991.
A depus la dosar nota de constatare nr. 3423/27.02.2014, nota de constatare nr._/15.11.2013, planșele foto.
La termenul din data de 27.01.2014, apreciind că sunt admisibile și pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art. art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 3423 întocmit la data de 17.02.2014 de către intimata Poliția L. a Municipiului C., petentul M. P. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantum de 1500 lei. S-a stabilit pentru petent obligația de a intra in legalitate potrivit prevederilor legale.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut de către agentul constatator: „in data de 17.02.2014 s-a constatat pe Al. 1 Șimnic nr. 365, loc. C., lotul 6(6A) . nr. 35 că petentul deține o construcție cu destinație de locuință, cu regim de înălțime P+1 și împrejmuire fără autorizație de construire. Stadiu fizic finalizat. La fața locului au fost efectuate fotografii. Nota de constatare este parte integrală a prezentului proces verbal.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amenda in cuantumul legal de 3000 lei. Astfel, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că procesul verbal a fost adus la cunoștința contravenientului, dar acesta refuză să semneze.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul a invocat un singur motiv de nelegalitate, respectiv intervenirea prescripției aplicării amenzii in condițiile in care au trecut mai bine de 2 ani de la data finalizării contrucției.
In ceea ce privește motivul de nelegalitate ca urmare a intervenirii prescripției constatării și aplicării sancțiunii in raport de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001, in forma in vigoare la data constatării săvârșirii faptei " (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale".
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant".
Astfel, fapta contravențională in materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate in comparație cu alte fapte contravenționale, in sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare in timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la obținerea întocmirea documentației tehnice și a autorizației de construire, in măsura in care acestea lipsesc.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a constata contraventiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din lege, art. 31 prevede că acest drept se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei. Pentru a fi analizată prescriptia instanta trebuie să stabilească momentul săvârsirii faptei.
In acest sens este de retinut că dacă respectiva constructie este în executare, nefiind finalizată, data săvârșirii faptei este data constatării contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării constructiei.
Prin recursul in interesul legii nr. 7/2000 Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, ca in cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei, precum si ca obtinerea autorizatiei de construire in timpul executarii lucrarilor sau dupa finalizarea acestora nu inlatura caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o imprejurare ce poate fi avuta in vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale.
Potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 "Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege. Construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale. În cazul în care construcțiile nu sunt înregistrate la autoritatea administrației publice locale competente, acestea se înregistrează dacă se achită impozitul aferent pe ultimii 5 ani anteriori depunerii declarației fiscale, inclusiv pentru anul în curs ".
Or in condițiile in care petenta nu a prezentat instanței documentația tehnică a imobilului și nici autorizația de construire, reiese că nu a fost finalizată construcția in raport de textele legale mai sus menționate, astfel incât prescripția constatării faptei nu a intervenit.
Verificând din oficiu cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă cerințele de legalitate impuse de dispozițiile OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 50/2001, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind executarea lucrărilor de construcții, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant".
Instanta apreciază că în spetă nu este vorba de o constructie finalizată, rezultând din probele administrate că petentul nu deține documentație tehnică și nici autorizație de construire pentru imobilul respectiv, acesta fiind și motivul pentru care i s-a stabilit prin procesul verbal și obligația de a intra in legalitate cu imobilul prin obținerea inscrisurilor in acest sens.
Mai mult instanța reține, astfel cum susține petentul prin cererea de chemare in judecată, că deși a incercat obținerea unei autorizații de construire, prin adresa nr._/02.02.2010 emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția de Urbanism i s-a comunicat faptul că nu i se poate elibera un certificat de Urbanism având in vedere că urma aprobarea (modificarea) și aprobarea in Consiliul Local a PUG-ului, iar imobilul teren este situat in zona verde cu restricție temporară de constrire.
Or, deși Primăria C. – Direcția de Urbanism i-a adus la cunoștință petentului că nu poate construi in zona respectivă acesta a ignorat total interdicția și a procedat la ridicarea acesteia. Astfel, această atitudine nu poate rămâne nesancționată, in condițiile in care cu intenție petentul nu a respectat prevederile legale in materia edificării contracțiilor care impun obligatoriu existența unei autorizații.
De asemenea, deși prin procesul verbal s-a stabilit pentru petent obligația de a întocmi documentația tehnică și de a obține autorizația de construire, intrând astfel in legalitate, acesta a rămas in pasivitate și nu a demarat incă procedurile legale in acest sens.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul M. P. C., cu domiciliul în C., ., nr. 365, jud. D., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3423 încheiat la data de 27.02.2014 de Poliția L. a Municipiului C., cu sediul în C., .. 22, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2015.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh CEC /4ex/30.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 939/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1923/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
