Evacuare. Sentința nr. 2599/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2599/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2599/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2599/2015
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtul M. I. D. și intervenientul accesoriu M. V., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal si asistat de av. M. O., pârâtul personal si asistat de av. V., precum si intervenientul accesoriu M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
. dosar chitanța nr. 1059/23.07.2014 si interogatoriul în scris.
. dosar interogatoriu în scris.
La interpelarea instanței, reclamantul învederează că pârâtul nu l-a lovit niciodată.
De asemenea, pârâtul arată că nu l-a jignit niciodată pe reclamant.
În temeiul art. 352 NCPC, instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului și pârâtului, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța respinge întrebarea nr. 8 din interogatoriul luat pârâtului.
La interpelarea instanței, reclamantul învederează că împreuna cu soția sa, M. V., mai deține un imobil in ..
Pârâtul învederează ca nu are o locuință personală, având un salariu de 1200 lei net pe lună.
. nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
. nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în principal asupra excepțiilor invocate de pârât, iar în subsidiar pe fondul cauzei.
. excepțiilor invocate de pârât, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conviețuirea este imposibila, pârâtul a avut un comportament neadecvat față de reclamant care are o stare de sănătate precară, pârâtul este tolerat de reclamant si nu are un titlu de proprietate pentru mobil. De asemenea, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie având in vedere ca aceasta nu e dovedită.
. excepțiilor invocate prin întâmpinare, reclamantul nu e proprietar exclusiv al imobilului, nu exista raport de locațiune intre părți, sunt raporturi de familie. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii si admiterea cererii de intervenție accesorie, reclamantul nu probează faptul ca nu poate locui în apartament împreună cu pârâtul M. I. D., arătând că pârâtul suportă cheltuielile de întreținere ale imobilului, reclamantul are probleme de sănătate pentru ca refuza medicamentația, având obiceiul de a chema politia frecvent, fără cheltuieli de judecată.
Intervenientul accesoriu M. V., învederează instanței ca nu dorește evacuarea pârâtului, care o ajută la cheltuielile casei, solicitând admiterea cererii de intervenție accesorie si respingerea cererii având ca obiect evacuare, iar cu privire la excepțiile invocate de pârât, lasă la aprecierea instanței.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.07.2014, sub nr._, reclamantul M. C. a chemat in judecată pe pârâtul M. I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din apartamentul situat in C., ., ., ., județul D., pentru lipsa de titlu a pârâtului si conviețuirea imposibilă.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca este proprietarul apartamentului situat la adresa anterior menționată, compus din 3 camere, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4278/27.08.2010.
A precizat că din căsătorie au rezultat doi copii, respectiv pârâtul M. I. D., născut la 25.02.1988 și M. A. A., născută la 11.09.1995, iar din anul 2010, când a cumpărat apartamentul a locuit împreuna cu cei doi copii si soția sa, M. V.. Însă, din anul 2013, pârâtul, care este major, și-a schimbat comportamentul față de acesta, în sensul ca a început să consume băuturi alcoolice când vine in domiciliul după terminarea serviciului, provocând certuri nejustificate, adresându-i cuvinte si expresii jignitoare, îl amenința, îl insulta, folosind cuvinte triviale, îl înjură uitând ca este tatăl său.
A susținut că pârâtul nu a dus lipsă de nimic, dar fiind tolerat a uitat că trebuie sa aibă un comportament civilizat, mai ales ca nu contribuie cu nimic la cheltuielile gospodărești, care sunt suportate, in cea mai mare parte de reclamant.
S-a mai arătat că pârâtul, față de mama sa, care ii este "prietenă", în toate aspectele pe care le manifesta fata de reclamant, are un alt comportament, in sensul că aceasta îl încurajează in tot ce face si ii tine parte.
De asemenea, reclamantul a precizat ca paratul a fost sancționat de organele de politie din cauza atitudinii necuviincioase față de acesta, prin procesele-verbale de contravenție nr._/16.08.2013 si nr._/16.08.2013.
S-a mai susținut că pârâtul, în permanenta, are acest comportament necorespunzător față de reclamant, creând o atmosfera greu de suportat în apartament, mai ales ca acesta nu contribuie cu nimic la cheltuielile gospodărești, fiind decât un consumator, din toate punctele de vedere, cu comportamentul descris mai sus.
Reclamantul a susținut că evacuarea persoanei care ocupa un imobil fără titlu este in totdeauna posibilă in condițiile in care proprietarul are dreptul la dobândirea folosinței si posesiei integral, ca un atribut al dreptului de proprietate.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555 din Noul Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar certificat de atestare fiscala pentru persoane fizice nr._/23.07.2014, eliberat de Primăria C. – Direcția de impozite si taxe, polița de asigurare . nr._ a imobilului, acte de stare civilă, dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială nr._, si alte înscrisuri.
Pârâtul M. I. D., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta nefiind proprietar exclusiv al imobilului de unde se solicită evacuare, precum și excepția inadmisibilității promovării unei acțiuni in evacuare pe calea dreptului comun, in condițiile in care reclamantul are la îndemână acțiunea in realizare.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantul, pârâtul arată că reclamantul nu este proprietar exclusiv al imobilului de unde se solicită evacuarea, ci dreptul de proprietate asupra acestuia îl are împreuna cu M. V., așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4278/27.08.2010 încheiat de BNP CERNOBAI C.-E..
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, pârâtul arată că acțiunea in evacuare este specifica raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte s-a obligat sa procure celeilalte părți folosința unui bun individual determinat si neconsumabil, in schimbul unei sume de bani, raporturi juridice obligationale, si nu reale.
Pe fond, pârâtul a arătat ca nu a avut un comportament necorespunzător față de reclamant, nu au existat certuri si nici nu i-a adresat amenințări si cuvinte jignitoare, nu a consumat alcool.
De asemenea, a mai precizat ca este încadrat in munca, lucrând din anul 2007 la FORD ROMÂNIA SA, așa cum rezulta din adeverința nr. 80/1564/23.09.2014 si din copia carnetului de muncă pe care le anexează întâmpinării.
Pârâtul a învederat că, încă de la data achiziționării apartamentului de către părinții săi, respectiv din 27.08.2010, acesta suportă cheltuielile de întreținere ale apartamentului, achitând contravaloarea acestora către Asociația de Proprietari, uneori fiind ajutat suplimentar de mama sa, numai în lunile de iarnă când costul întreținerii este mai mare.
S-a arătat că reclamantul este pensionar, pensia este virată pe card, dispune de bani așa cum dorește si nu contribuie niciodată la plata cheltuielilor de întreținere a apartamentului, iar plata facturilor de curent electric e suportată numai de mama sa, contribuind si la restul cheltuielilor necesare traiului unei familii.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În probațiune, pârâtul a depus la dosar adeverința medicală, chitanța nr. 1378/24.09.2014 eliberata de Asociația de proprietari nr. 17 Craiovita Noua, proces verbal . nr._, adeverința nr. 1564/23.09.2014 eliberată de FORD ROMÂNIA SA, și alte înscrisuri.
La data de 28.10.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, precum si o cerere de intervenție forțată, întemeiată in drept pe dispozițiile art. 68 din NCPC, chemând in judecată si pe M. V., întrucât are aceleași drepturi de proprietar asupra apartamentului situat in C., ., ., ., județul D., si in felul acesta, are calitate procesuală activa, urmând ca hotărârea să îi fie opozabilă.
La data de 03.12.2014, numita M. V., a formulat cerere de intervenție accesorie in interesul pârâtului M. I. D., solicitând admiterea acestuia si conceptarea sa in această calitate, iar pe fond respingerea acțiunii promovate de reclamant.
In motivarea cererii de intervenție, numita M. V. a arătat ca este coproprietarul imobilului descris mai sus, nu susține si nu cere evacuarea pârâtului din apartamentul bun comun, precizând că există anumite discuții intre aceasta si reclamant deoarece nu contribuie cu nimic la cheltuielile de întreținere ale apartamentului, pe care le suportă pârâtul, cu ajutorul său.
Nici anterior formulării acțiunii, dar nici de la data introducerii acestei, reclamantul nu a contribuit cu nimic la plata utilităților – CEZ, Gaze, RDS, apă.
De asemenea, titularul cererii de intervenție a mai arătat ca reclamantul, pe fondul unor afecțiuni neurologice, pentru care refuză medicamentația ce i-a fost prescrisă, devine foarte nervos si confuz, fapt ce a dus la alterarea relațiilor de familie.
In drept, cererea de intervenție accesorie a fost întemeiată pe prevederile art. 61 alin. 1 pct. 1 si 3, rap. la art. 63 si urm. C.PR.CIV.
La termenul din 04.12.2014, în vederea discutării admisibilității in principiu a cererilor de intervenție, instanța a dispus conceptarea si citarea in cauză a titularului cererii de intervenție accesorie, M. V., căreia i s-a comunicat și o copie a cererii de intervenție forțată depusă de reclamant.
La același termen, instanța a pus în vedere reclamantului M. C. prin apărător ales, să precizeze in scris dacă mai insistă in cererea de intervenție forțată, având in vedere că numita M. V. a formulat cerere de intervenție accesorie in interesul pârâtului M. I. D..
La data de 29.01.2015, reclamantul a depus la dosar cerere scrisă prin care a arătat că își menține cererea de chemare in judecată a numitei M. V., in baza art. 68 din NCPC.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, având în vedere disp. art. 61-64 NCPC, instanța a admis in principiu cererea de intervenție accesorie, reținând că intervenientul accesoriu M. V. are un interes personal pentru a interveni in prezenta cauza, deoarece părțile sunt rude apropiate, intervenienta fiind mama pârâtului, toate părțile locuind în același imobil.
La același termen, în temeiul art. 68 NCPC, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție forțată formulată de reclamantul M. C., având în vedere că numita M. V. nu se afla în situația reglementată de textul de lege indicat, nu invocă aceleași drepturi ca reclamantul, nu susține cererea personală în evacuare promovată de reclamant ci, dimpotrivă, înțelege să intervină voluntar în interesul pârâtului M. I. D..
În temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat pentru reclamant și pârât, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reciproc.
La prezentul termen de judecată, în temeiul art. 352 NCPC, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului și pârâtului, răspunsurile fiind consemnate si atașate la dosar.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul M. C. și intervenientul accesoriu M. V. sunt soți, pârâtul M. I. D. fiind unul dintre cei doi copii ai cuplului.
Potrivit relațiilor furnizate de cei doi soți, confirmate și de pârâtul chemat în judecată, în prezent în locuința ce reprezintă domiciliul comun al soților și de unde se solicită evacuarea fiului M. I. D., locuiește reclamantul M. C. și soția sa M. V., împreună cu cei doi copii majori rezultați din căsătorie, fiica M. A. A. și fiul M. I. D..
Prin cererea formulată în cauză, reclamantul solicită evacuarea fiului său M. I. D., pretinzând că acesta îi stânjenește dreptul de folosință asupra locuinței și îi creează o permanentă stare de stres.
Pornind de la dispozițiile art. 555 Cod Civil, invocate de reclamant în susținerea cererii, dreptul de proprietate este definit ca fiind acel drept real ce conferă titularului atributele posesiei, folosinței și dispoziției asupra unui bun, atribute pe care numai acesta le poate exercita în plenitudinea lor și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Apărarea întregului drept de proprietate se realizează pe calea acțiunii în revendicare prin care proprietarul obține recunoașterea dreptului său și înapoierea bunului, dar și abținerea celui ce a încalcat acest drept, în viitor, de la orice faptă ce ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate.
Însă, practica și doctrina judiciară au recunoscut că, ori de câte ori sunt încalcate numai unele dintre atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a alege și de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a dreptului de proprietate, care tind spre aceeași finalitate, așa-numitele acțiuni personale care se întemeiază pe drepturi de creanță născute însă în strânsă legătură cu dreptul de proprietate. Fie că izvorăsc din contract, delicte civile, fapte juridice licite, aceste drepturi de creanță apar în patrimoniul proprietarului ca urmare a încălcării dreptului de proprietate; în consecință proprietarul poate să recurgă la acțiunile personale prin care solicită realizarea dreptului de creanță și, pe cale indirectă, însăși restabilirea dreptului de proprietate.
Așa fiind, atributul folosinței din conținutul dreptului de proprietate asupra locuinței poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanei care ocupă fără titlu bunul său.
Cauza acțiunii în evacuare promovate de reclamant în speță ar trebui să o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către pârât și voința reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea locuinței în materialitatea ei.
Astfel, tot ceea ce ar putea valorifica în speță reclamantul nu este un drept de proprietate exclusiv și absolut ca în cazul unei acțiuni în revendicare, ci doar un drept de creanță, având caracter relativ, în cadrul acțiunii în evacuare, urmărind să îl constrângă pe debitor să execute o obligație de a face, adică de a evacua și a preda material bunul imobil.
Izvorul obligației ar trebui în acest caz să fie reprezentat de culpa, respectiv greșeala constând în atingerea păgubitoare a uneia dintre prerogativele cuprinse într-un drept real. Altfel spus, reclamantul în acest cadru procesual nu poate solicita obligarea pârâtului să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar sa îl evacueze și să îl predea în materialitatea lui.
Instanta reține însă că ceea ce se dispută în cauză între părți, nu este nici dreptul de proprietate asupra imobilului, câtă vreme niciuna dintre persoanele implicate nu contestă împrejurarea că apartamentul în speță este proprietatea în devălmășie a soților M., dar nici nu se urmărește valorificarea dreptului de folosință al reclamantului, ca atribut al proprietății, drept de care s-a bucurat dintotdeauna însă împreună cu soția sa M. V., celor doi soți, precum și copiilor acestora, aparținându-le în prezent atât posesia, cât și folosința locuinței din mun. C., ., ., ., județul D..
Astfel, în cauză, pârâtului M. I. D. nu numai că nu i se poate imputa că ocupă abuziv imobilul în discuție, deoarece folosința acestuia aparține reclamantului și familiei sale, dar mai mult, dată fiind natura specială a raporturilor de familie existente între cei doi soți, M. C. și M. V., precum și între aceștia și copiii rezultați din căsătorie, în ceea ce îl privește pe pârât nici nu poate fi vorba despre lipsa oricărui titlu locativ asupra imobilului în litigiu câtă vreme prezența acestuia în imobil s-a realizat dintotdeauna cu acordul expres al mamei sale, intervenienta M. V., soția reclamantului și proprietar codevălmaș.
Totodată, reclamantul ar trebui să conștientizeze că remediul juridic al stării conflictuale existente între tată și fiu îl reprezintă, cel puțin într-o primă etapă, recurgerea la o consiliere familială corectă, obiectivă și profesionistă, urmată de o încercare de rezolvarea amiabilă a neînțelegerilor apărute în familie, și nicidecum evacuarea fiului său, ori interzicerea accesului acestuia în imobil, câtă vreme atât reclamantul, cât și soția sa, se bucură de aceleași drepturi asupra locuinței.
De altfel, pentru asemenea situații apărute între membrii de familie care conviețuiesc, legiuitorul a înțeles să pună la îndemână un remediu juridic special reprezentat de ordinul de protecție reglementat de dispozițiile legii nr. 217/2003R.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003R, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, violența putând fi verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială ori spirituală, conform art. 4 din același act normativ.
Față de aspectele deja expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiate și excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului, precum și la inadmisibilitatea acțiunii.
Pentru toate considerentele arătate, cum raporturile juridice dintre părți țin cel mult de o eventuală formă de manifestare a violenței în familie, nicidecum de stabilirea existenței sau inexistenței unui drept locativ al pârâtului, instanța urmează să respingă cererea de evacuare promovată și să admită în fond cererea de intervenție accesorie, aceasta profitând apărării pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârât.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta M. V..
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuare formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat O. M., din mun. C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul M. I. D., cu domiciliul în mun. C., ., ., . și intervenientul accesoriu M. V., cu domiciliul în mun. C., ., ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
5ex./30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2676/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1420/2015.... → |
|---|
