Fond funciar. Sentința nr. 1285/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1285/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1285/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1285/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. M. C., în contradictoriu cu intimații C. L. C., P. M. C., C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 26.01.2015 iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr.3410/civ/18.07.2006, petentul R. M.-C. a chemat în judecată P. M. C., P. M. C., R.A.A.D.P.F.L. C., C. L. C.-Serviciul Public de Salubritate și D. Național Anticorupție C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr.239/02.06.2006 emisă de P. M. C., restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 m.p., situat în C., . cu .. M. B., nr. 6) și constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat de P. M. C. cu D.N.A.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 03.12.2001 a notificat P. M. C. în temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitor al autorilor săi, R. M. I. și R. I. N., solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 m.p., situat în C., . cu . M. B., nr 6), teren care a aparținut autorilor săi în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30.06.1946 și care a fost preluat în mod abuziv, fără titlu, de către stat, în baza Decretului nr. 92/1950, preluarea făcându-se de la proprietarii anteriori.
A mai arătat că prin Dispoziția nr. 4408/07.03.2003, P. C. a respins cererea sa, că împotriva acestei soluții a formulat contestație la Tribunalul D. și că Tribunalul a admis contestația, dispunând restituirea în natură a terenului în discuție. A arătat, de asemenea, că împotriva acestei soluții a declarat apel P. C., iar Curtea de Apel a admis apelul și, pe fond, a respins contestația, motiv pentru care petentul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a suspendat recursul în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, ca urmare a opțiunii petentului de a formula o nouă cerere de restituire a imobilului, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Petentul a mai arătat că la data de 25.10.2005 a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005, care a fost înregistrată în evidențele Primăriei C. sub nr.77.758 și prin care a solicitat restituirea în natură a terenului de 384 m.p., iar la 25.11.2005 a depus o completare la cerere prin care a învederat instituției faptul că terenul a fost preluat de la persoanele care vânduseră părinților săi terenul, deci fusese preluat fără titlu.
A arătat că la data de 15.06.2006 i-a fost comunicată Hotărârea nr. 239/02.06.2006, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că suprafața de 246 m.p. solicitată nu i se restituie în natură, urmând să primească despăgubiri, deși solicitase restituirea în natură a suprafeței de 384 m.p.
Petentul a menționat că pe o parte din suprafața de 384 m.p. se află un colț din clădirea în care funcționează D.N.A. și parcarea acesteia, că D.N.A. își desfășoară activitatea pe acest teren în calitate de chiriaș, întrucât a încheiat un contract de închiriere a cărui nulitate absolută o solicită potrivit art. 20 alin. 41 din Legea nr. 274/2005.
Petentul a menționat că cererea sa de restituire în natură este pe deplin justificată, în condițiile în care solicitarea sa a fost anterioară transmiterii terenului în litigiu în folosința D.N.A., iar o solicitare similară, cu privire la același imobil, a fost soluționată favorabil de către P. C., prin Dispoziția nr._/28.06.2006 către moștenitorii celor care au vândut imobilul părinților săi.
La data de 22.09.2006, intimata D.N.A. București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că hotărârea contestată este legală și temeinică în raport de dispozițiilr art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care pe terenul în discuție a fost edificată, de către P. C., o construcție nouă, autorizată, dată spre folosință D.N.A. Intimata a conchis că, în acest context, nu este posibilă restituirea în natură a imobilului situat în C., .. 20, petentul având dreptul doar la măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.1500 din 14.11.2006, pronunțată în dosarul nr. 3410/civ/2006, Tribunalul D. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., reținând că, prin Hotărârea nr.239/2006, P. C. - C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a înaintat comisiei județene documentația de acordare de despăgubiri petentului, pentru suprafața de 246 m.p. imposibil de restituit în natură, astfel încât, în cauză, sunt incidente disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991, modificată, potrivit cărora competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva hotărârilor autorităților administrativ-jurisdicționale investite cu soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile Legilor Fondului Funciar, revine, în primă instanță, judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5685 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petentul R. M.-C., ca inadmisibilă.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art.51-53 din Legea nr. 18/1991, a reținut că petentul nu a formulat contestație la Prefectura D. împotriva soluției Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, ci a formulat direct plângere la instanța judecătorească, deci nu a respectat succesiunea căilor de atac prevăzute de lege în derularea procedurii prealabile administrative, astfel încât prezenta plângere este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul R. M.-C., criticând-o pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între P. M. C. și D.N.A. și pe motiv că excepția de inadmisibilitate era neîntemeiată, întrucât acțiunea a fost bazată pe prevederile Legii 10/2001, respectiv ale art. 24 alin. 31 din Legea 247/2005.
Aceste motive de recurs au fost dezvoltate în scris la data de 10.09.2007, recurentul invocând și excepția de necompetență materială a Judecătoriei, față de temeiul în drept a acțiunii formulate.
Prin decizia civilă nr.1785 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de recurentul R. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 5685 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul a investit instanța cu două capete de cerere, o plângere împotriva Hotărârii nr. 239/02.06.2006 a Comisiei Locale C. și o cerere în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între D.N.A. și P. M. C. cu privire la terenul în litigiu și, în mod nelegal, prima instanță a soluționat cauza fără să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.proc.civ., nefiind cercetat fondul cauzei în integralitatea sa. S-a apreciat ca nefondat motivul de recurs referitor la necompetența materială a judecătoriei de a soluționa cauza în primă instanță, ambele capete de cerere fiind de competența judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 729._ .
Prin sentința civilă nr._/05.12.2007, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 729._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
A fost declinată competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Tribunalului D., constatându-se conflict de competență.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că temeiul juridic pe care reclamantul și-a fundamentat notificarea nr._/25.10.2005 adresată Primăriei M. C. îl constituie dispozițiile Legii nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Împrejurarea soluționării notificării formulate de reclamant de către P. Mun. C., C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nu este de natură să determine schimbarea obiectului și temeiului juridic al cererii sale, reclamantul invocând în mod clar dispozițiile Legii nr. 10/2001- art 1, 2, 9, 16, 20 și 24. Reclamantul și-a fundamentat acțiunea sa în mod neechivoc pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nemanifestând în nici un moment intenția de a-și întemeia acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr. 34 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost constatată inexistența conflictului negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D. privind acțiunea formulată de reclamantul R. M.-C. și a fost înaintat dosarul la Tribunalul D., pentru soluționare.
S-au avut în vedere prevederile art. 20 pct. 2 C.proc.civ., precum și faptul ca declinările de competență între instanțele sesizate trebuie să fie reciproce, iar dezinvestirea fiecăreia să se dispună prin hotărâri rămase irevocabile, cerință care nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât prin decizia civilă nr. 1785/8.10.2007 Tribunalul D. nu s-a dezinvestit prin declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C., ci soluționând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5685/20.04.2007, l-a admis, a casat hotărârea și a trimis cauza la judecătorie pentru rejudecare.
Având în vedere că sentința Judecătoriei C., de declinare a competenței a rămas irevocabilă, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului D..
Împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză reclamantul R. M.-C. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în motivarea căruia a arătat că în cauză există conflict negativ de competență.
Prin decizia nr. 4547 din 4 iulie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._ a fost respins recursul declarat de reclamantul R. M.-C., împotriva deciziei nr. 34 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel C., cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite cerințe prevăzute de art. 20 pct. 2 C.proc.civ. pentru existența unui conflict negativ de competență.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul D. sub nr._ .
La data de 18 mai 2009, instanța a dispus efectuarea unei adrese către P. M. C. pentru a depune toate actele dosarului prin care s-a soluționat cererea nr._/25.10.2005 formulată de către reclamant și a se comunica dacă există un contract de închiriere încheiat între P. M. C. și D.N.A., înscrisurile fiind comunicate cu adresa nr._/19.06.2009 a Primăriei Mun. C..
În ședința de la 22.06.2009, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, probe care au fost încuviințate de instanță.
Expertiza tehnică specialitatea topografie a avut ca obiective, individualizarea terenului în suprafață de 384 m.p. care se solicită a fi restituită în natură, prin dimensiuni, vecinătăți, cu întocmirea unei schițe; cât din această suprafață este liberă, cât este ocupată și de către cine este ocupată; modul în care a fost preluată această suprafață de teren și identificarea suprafeței de teren ocupată de către D.N.A., dacă terenul este afectat de servituți legale și amenajări de utilitate publică și identificarea construcțiile ridicate pe acest teren
La data de 07.12.2009 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert I. M.-G., raport la care a formulat obiecțiuni pârâta D.N.A., care au fost încuviințate de instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 15.02.2010.
La data de 28.05.2010 reclamantul R. M.-C. a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 248 din 28.11.2002 emisă de C. L. C., cerere întemeiată pe prevederile art.20 alin. 41 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 și art. 966 și 968 C.civ.
În motivarea cererii, a arătat că reaua-credință a pârâților C. L. C. și D.N.A. reiese din: faptul că reclamantul a formulat notificare la 03.12.2001, că terenul revendicat a fost inclus în domeniul public al mun. C. prin publicarea în M.O. la data de 18.09.2002, după formularea notificării, că deși declanșată procedura administrativă de restituire, la 28.11.2002 s-a emis Hotărârea Consiliului L., că dispoziția nr. 4408 prin care i s-a respins cererea de restituire a terenului solicitat a fost emisă la 07.03.2003, din notificările formulate de reclamant în cursul anului 2002 prin care a solicitat stoparea lucrărilor de amenajare a parcării D.N.A., din ordonanța președințială promovată pentru stoparea lucrărilor și din nota informativă din 05.11.2003 emisă de P. mun. C., prin care se recunoaște efectuarea de lucrări pentru terenul în litigiu.
La aceeași dată, a depus la dosar note scrise prin care a solicitat introducerea în cauză a Consiliului L. C., în calitate de pârât, ca autoritate emitentă a Hotărârii nr. 248/2002.
La cererea reclamantului, la termenul din 21.06.2005, s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului L. C. în calitate de pârât.
În ședința publică de la 13.09.2010, s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a celorlalți pârâți, pe capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii în raport de împrejurarea că hotărârea contestată a fost emisă de Primărie și Primar, excepția lipsei de obiect pentru capătul de cerere privind nulitatea contractului de închiriere, excepția lipsei calității procesuale active pentru anularea Hotărârii nr. 248/2002 și excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 248/2002.
La dosar, au depus concluzii scrise pârâta D.N.A. - Serviciul Anticorupție C. și reclamantul R. M.-C..
Prin sentința civilă nr.365 de la 20 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosar nr._, s-a admis în parte contestația precizată formulată de reclamantul R. M.-C., în contradictoriu cu P. M. C. și P. M. C., având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
S-a anulat Hotărârea nr.239 din 02.06.2006 emisă de P. M. C..
S-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 384 m.p. situat în C., fostă .. 6, actual . cu .>
S-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren, în suprafață de 384 m.p. situat în C., fostă .. 6, actual . cu .>
S-a respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 239 din 02.06.2006 emisă de P. mun. C., în contradictoriu cu pârâții R.A.A.D.P.F.L. C., cu sediul în C., .. 20, jud. D., C. L. C. - Serviciul Public de Salubritate, cu sediul în C., .. 6, jud. D., D. Național Anticorupție - Serviciul Teritorial C., cu sediul în C., .. 20, jud. D., D. Național Anticorupție București, cu sediul în București, .. 79-51, sector 1, C. L. al M. C., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și D.N.A. - Serviciul Teritorial C..
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 248/2002 a Consiliului L. C., în contradictoriu cu C. L. C. și D.N.A. - Serviciul Teritorial C..
A obligat pârâții P. M. C. și P. M. C. la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a înțeles să-și valorifice drepturile susținute asupra terenului în litigiu pe calea procedurii instituită de Legea nr. 10/2001, situație în care P. nu era îndrituită să modifice temeiul juridic al cererii și să o soluționeze prin raportare la dispozițiile Legii nr. 18/1991, de care reclamantul nu a înțeles să uzeze.
Regimul juridic al terenului în litigiu este cel prevăzut de Legea nr. 10/2001, stabilit în raport cu modalitatea de preluare de către Statul Român prin Decretul 92/1950.
Conform tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei este evident că reclamantul a solicitat în mod expres soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, și nu în temeiul legilor fondului funciar.
Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau, după caz, în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv.
Contestația introdusă pe rolul instanței a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage procedura de contestare a hotărârii ca fiind cea prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Hotărârea nr. 239 din 02.06.2006 emisă de P. M. C. - C. Municipală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, apare ca nelegală întrucât a fost emisă fără ca reclamantul să fi investit P. cu o cerere formulată în condițiile Legii nr. 18/1991, aceasta fiind investită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În cauză, reclamantul a făcut dovada de persoană îndreptățită conform art. 4 alin. 2 raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, chiar prin emiterea hotărârii fiindu-i recunoscută calitatea de persoană îndreptățită și întrucât terenul nu este susceptibil de restituire în natură, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
Instanța are atributul în această fază procesuală de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, de a analiza dreptul de proprietate și dacă este sau nu persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, restul prerogativelor în domeniul individualizării, al cuantumului întinderii măsurilor reparatorii și al modalității de acordare în privința naturii lor aparținând comisiilor înființate potrivit Legii nr. 247/2005.
Împrejurarea că reclamantul a solicitat numai restituirea în natură și această modalitate de reparare nu este posibilă cu privire la întreaga suprafață de teren, îndreptățește instanța să îi recunoască dreptul la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.
Astfel, instanța a anulat Hotărârea nr. 239 din 02.06.2006 emisă de P. M. C. și a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 384 m.p. situat în C., care nu poate fi restituit în natură.
Cererile accesorii au fost soluționate de aceiași instanță, ca urmare a prorogării legale de competență prevăzută de art. 17 C.proc.civ. și, în raport de soluția dată capătului de cerere principal, s-au respins capetele de cerere accesorii, mai mult, acestea fiind lipsite de obiect, precum și de interes. În cauză nu s-a dovedit că între D.N.A. și P. M. C. s-ar fi încheiat vreun contract de închiriere, situație față de care capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere este lipsit de obiect. Prin cererea precizată la 28.05.2010, reclamantul a solicitat constatarea nulității Hotărârii nr. 248/28.11.2002 emisă de C. L. C., capăt de cerere care apare și ca lipsit de interes, în condițiile în care termenul pentru transmiterea în folosință gratuită a imobilului, respectiv perioada de 5 ani, era expirat la momentul formulării acestui capăt de cerere, hotărârea încetându-și efectele în cursul anului 2007. Cererea privind anularea aceleiași hotărâri, față de care reclamantul nu are calitate procesuală activă, a fost formulată oral, după închiderea dezbaterilor, instanța nefiind învestită legal cu o astfel de cerere.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtele P. mun. C. și C. L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant a susținut că în mod greșit s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 384 mp, în condițiile în care din raportul de expertiză a rezultat că terenul este liber, amenajările existente fiind edificate în mod ilegal, fără autorizație de construire, după formularea notificării, iar includerea terenului în domeniul public s-a făcut, de asemenea, la data de 18.09.2002, după momentul indisponibilizării bunului imobil ca efect al declanșării procedurii administrative de restituire.
A fost criticată și soluția dată capetelor accesorii de cerere, respectiv a lipsei de obiect a cererii de constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între DNA și P. C., prin precizarea din data de 28.05.2010 solicitându-se constatarea nulității absolute a hotărârii nr.248/2002.
A arătat că justifică un interes în formularea acestei cereri, chiar dacă termenul contractual de 5 ani a expirat, în condițiile în care DNA își continua activitatea în imobilul respectiv, aspect din către rezultă că perioada de folosință s-a prelungit.
Totodată, a susținut că are calitate procesuală activă în solicitarea nulității absolute a hotărârii nr. 248/2002, chiar dacă nu este parte la încheierea sa, deoarece îl prejudiciază.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii precizate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod pr. civ.
Apelantele pârâte au criticat soluția primei instanțe sub următoarele aspecte:
Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile Legii 10/2001, în condițiile în care cererea formulată de reclamant a fost promovată în anul 2005, și a fost soluționată de comisia locală de aplicare a legii 247/2005, în sensul respingerii sale, față de împrejurarea că imobilul solicitat a făcut obiectul de reglementare a Legii 10/2001, de care reclamantul a uzat, obținând dispoziția nr. 4408/2003. Împotriva acesteia s-a formulat contestație, aflată în recurs la ÎCCJ .
În concluzie, a arătat că menținerea soluției Tribunalului ar da reclamantului, în mod nelegal, dreptul la o dublă reparație.
S-a criticat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, soluție nelegală, în condițiile în care prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod pr. civ., și să oblige pârâta la plata acestora, în limitele admiterii parțiale a acțiunii.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței,în sensul respingerii acțiunii precizate.
În ședința publică din 17.01.2010, Curtea din oficiu, a pus în discuția părților calificarea juridică a acțiunii deduse judecății, și în raport de această împrejurare, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, ca excepție de ordine publică, conform art. 159 Cod pr. civ.
Examinând cu prioritate această chestiune prealabilă, potrivit art. 137 Cod pr. civ, s-au reținut următoarele:
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere având ca obiect contestația împotriva hotărârii nr. 239/2.06.2006 emisă de P. mun. C. – C. municipală de aplicare a legilor fondului funciar, completată ulterior cu alte două capete de cerere, constând în: constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între P. Mun. C. și DNA- Serviciul Teritorial C. și constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 248/2002 a Consiliului L. C..
Prima instanță a considerat în mod greșit că cererea dedusă judecății este un litigiu grefat pe dispozițiile Legii 10/2001, și în consecință a apreciat că, potrivit prevederilor art. 26 din acest act normativ, este competentă în primă instanță să o soluționeze.
Reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr._/25.10.2005 la P. C., prin care a solicitat, în condițiile Legii 247/2005, restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în C., . cu . M. B., nr. 6).
Cererea a fost soluționată de comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, situație în care, împotriva hotărârii contestată în prezenta cauză, emisă de autoritatea administrativă, reclamantul are deschisă calea prevăzută de art. 51-53 din Legea fondului funciar, respectiv contestația adresată comisiei județene de aplicare a Legii 247/2005, iar împotriva acesteia, plângerea la instanța competentă, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială este situat imobilul.
Argumentele reținute de prima instanță în sprijinul calificării acțiunii ca fiind un litigiu în materia legii 10/2001 nu pot fi primite.
Astfel, împrejurările că imobilul a fost preluat în mod abuziv, și că titularul acțiunii, prin apărător, a precizat în mod constant în fazele procesuale anterioare că temeiul juridic îl reprezintă dispozițiile Legii 10/2001, nu pot conduce la concluzia arătată, câtă vreme în sfera de reglementare a dispozițiilor Legii 247/2005, de modificare a legii fondului funciar, intră și terenurile intravilane preluate de stat și pentru care nu s-a dispus reconstituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești.
Calificarea juridică a unei cereri este atributul instanței de judecată, în funcție de conținutul său, în raport de natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, cu respectarea principiului disponibilității, consacrat de art. 129 Cod pr. civ., în sensul nemodificării obiectului acțiunii, lăsat la latitudinea exclusivă a titularului cererii.
Potrivit art. 84 Cod pr. civ, cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Tribunalul D. nu a observat, dincolo de susținerile reclamantului, că cererea adresată autorității administrative a fost formulată în temeiul Legii 247/2005, care nu a operat o repunere în termenul de formulare a notificării, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002, și că se contesta o hotărâre a comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, constituită în temeiul legii 247/2005, și nu o dispoziție emisă de Primar, potrivit art. 24 din Legea 10/2001.
Totodată, nu a avut în vedere faptul că reclamantul a urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001, în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru același imobil, formulând notificarea nr.1857/N/2001. Prin dispoziția nr.4408/07.03.2003 emisă de P. Mun. C. s-a respins cererea de restituire în natură și s-a înaintat Prefecturii Jud. D. propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești la valoarea estimată de petent.
Împotriva acestei dispoziții reclamantul a formulat contestație la instanțele de judecată, aflată în prezent în recurs, la ÎCCJ, care, prin încheierea de ședință din 29.09.2005, pronunțată în dosarul nr._/2004, a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 46 alin.1 din Legea 10/2001 modificată prin legea 247/2005.
Este de remarcat că prin decizia civilă nr. 43/13.12._, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a constatat inexistența conflictului negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D. privind soluționarea prezentei acțiuni, motivat de faptul că nu au avut loc declinări reciproce de competență prin hotărâri irevocabile, soluție menținută prin decizia civilă nr. 4547/2008 a ÎCCJ.
Într-o atare situație, Tribunalul învestit cu soluționarea acțiunii în primă instanță, ca efect al rămânerii irevocabile a sentinței nr._/5.12.2007 a Judecătoriei C., avea obligația de a-și verifica din oficiu propria competență, nefiind ținut de statuările dispuse sub acest aspect de instanța care a dispus declinarea de competență.
Pentru considerentele care preced, Curtea a reținut că litigiul dedus judecății este un litigiu în materia fondului funciar, în accepțiunea art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005, iar competența de soluționare revine Judecătoriei C., în raport de dispozițiile art. 53 alin.2 din Legea fondului funciar modificată.
Constatând că cererea a fost soluționată în primă instanță de o instanță necompetentă material, prin decizia civilă nr.43/24.01.2011, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de pârâții P. M. C., P. M. C., C. L. AL M. C., împotriva sentinței civile nr.365 de la 20 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosar nr._, a fost respins apelul declarat de reclamantul R. M. C., împotriva aceleiași sentințe, a fost anulată sentința civilă 365/20 sept. 2010 a Tribunalului D. și a trimis cauza pentru rejudecare, în prima instanță, Judecătoriei C..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. M. C., recurs care a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.32/10.01.2012.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.03.2012, sub nr._ .
Prin încheierea pronunțată la data de 25.06.2012 de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009 instanța a dispus conexarea cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2009 la dosarul nr._ .
Prin cererea dedusă judecății în dosarul nr._/215/2009, cerere care a fost conexată la prezenta cauză, petentul R. M. C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D. a solicitat anularea hotărârii nr.700/20.07.2009, emisă de Prefectura D. și restituirea în natură a suprafeței de 384 mp, situată în Municipiul C. . cu ..6).
În subsidiar, s-a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în intravilanul M. C. care să aibă aceeași valoare ca terenul revendicat sau să i se plătească contravaloarea suprafeței de 384 mp, situată în C., contravaloare ce va fi stabilită în funcție de valoarea actuală a terenurilor și de poziția acestuia în zona 0 a M. C..
În fapt, pe lângă motivele reiterate în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ a arătat că la data de 30.03.2009, i s-a comunicat de către P. M. C. adresa nr._/25.03.2008 prin care i s-a adus la cunoștință că i s-a respins cererea promovată pe dispozițiile Legii nr.247/2005, întrucât a mai solicitat același imobil în temeiul Legii nr.10/2001 pentru care s-a emis dispoziția primarului nr.448/07.03.2003.
A susținut în continuare că a formulat contestație împotriva acestei adrese de respingere arătând faptul că odată cu apariția Legii nr.247/2005 i s-a dat posibilitatea legală de a suspenda cauza existentă în baza legii nr.10/2001 și de a promova o nouă cerere în baza Legii nr.247/2005 ceea ce a și făcut, depunând în acest sens dovada faptului că dosarul ce are temeiul de drept conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 este suspendat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ciuda motivelor invocate la data de 31.08.2009 i s-a comunicat Hotărârea nr.700/20.07.2009 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 384 mp, cu aceeași motivare ca și a Primăriei M. C..
A considerat că hotărârea emisă de Prefectura D. este nelegală, întrucât petentul îndeplinește toate cerințele impuse de lege pentru restituirea în natură a suprafeței de 384 mp.
Astfel, conform dispozițiilor legale, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de persoana în posesia căreia se află în prezent, se restituie în natură în situația în care acest lucru este posibil. Ori, terenul a fost preluat de la niște persoane care în anul 1950 nu mai erau proprietari întrucât în anul 1946 vânduseră suprafața de teren respectivă părinților săi.
În consecință, terenul a fost preluat fără titlu, iar acesta este liber pe el nefiind ridicată nicio construcție.
A menționat în continuare că P. C. refuză restituirea acestui teren în natură, întrucât pe o parte din suprafața de 384 mp se află un colț din clădirea în care funcționează DNA și a fost edificată o parcare în timpul judecării cererii formulate în baza Legii nr.10/2001. DNA își desfășoară activitatea pe acest teren în calitate de detentori precari întrucât prin Hotărârea nr.248/28.11.2002 a Consiliului L. C. a primit în folosință gratuită pe o perioadă de 5 ani clădirea respectivă și suprafața de 206 mp.
A învederat că în urma măsurătorilor efectuate parcarea edificată pe terenul proprietatea părinților săi nu a respectat suprafața de 206 mp, pe care o primise în folosință, ci DNA a ocupat abuziv o suprafață mai mare, respectiv 246 mp.
Cauza a fost suspendată la data de 01.10.2012 în temeiul art.242, alin.1, pct.2 C.pr.civ. și repusă pe rol la data de 01.07.2013.
La data de 08.04.2013, petentul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu cu intimații R.A.A.D.P.F.L C. și C. L. C.- Serviciul Public Salubritate.
Prin încheierea de ședință din data de 01.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu intimații R.A.A.D.P.F.L C. și C. L. C.- Serviciul Public Salubritate.
La data de 30.09.2013, petentul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între DNA și P. C., formulat în contradictoriu cu P. M. C., D. Național Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și D. Național Anticorupție București.
Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între DNA și P. C., formulat în contradictoriu cu P. M. C., D. Național Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și D. Național Anticorupție București.
La același termen de judecată, în temeiul art.132, alin.1 C.pr.civ., instanța a luat act de precizarea cererii introductive ce face obiectul dosarului nr._ /2011, în sensul că, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr.239/02.06.2009, emisă de P. M. C., reclamantul înțelege să se judece, în calitate de pârâți cu C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată respectiv restituirea în natură a suprafeței de 384 mp înțelege să se judece, în calitate de pârâți cu C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., iar cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea HCL 248/2002 înțelege să se judece în contradictoriu cu C. L. C., în calitate de pârât.
La data de 28.11.2013, petentul a depus la dosar precizare scrisă în sensul celor menționate anterior.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba cu expertiza specialitatea topografie și evaluare proprietăți imobiliare.
La solicitarea instanței, C. Județeană D. de aplicare a Legii nr.247/2005 a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii nr.700/20.07.2009.
La solicitarea instanței, C. L. C. de Aplicare a Legii nr.247/2005 a înaintat în copie dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate depus de petentul R. M. C..
În ceea ce privește solicitarea de a se comunica Hotărârea nr.239/02.06.2006, s-a comunicat instanței că aceasta nu se găsește în evidențele Comisiei Locale de aplicare a Legii nr.247/2005, poziție procesuală menținută în mod constat pe parcursul litigiului deși instanța a dispus revenirea cu adrese în vedere clarificării acestui aspect.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014, la solicitarea instanței, reprezentanta petentului a prezentat hotărârea nr. 239/02.06.2006 emisă de C. L. de aplicare a legii nr.247/2005 C. și comunicată petentului precum și plicul cu care s-a realizat comunicarea acestei hotărâri, iar în urma confruntării, instanța a constatat că înscrisul prezentat în ședința publică corespunde cu cel aflat la fila 4 din dosarul nr. 3410/civ/2006 al Tribunalului D., apoi a procedat la restituirea înscrisului prezentat.
Ambele rapoarte de expertiză dispuse în cauză au fost efectuate de expert B. D., expert cu dublă specializare, respectiv topografie și evaluare proprietăți imobiliare.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 17.06.2014, iar completarea la raport la data de 07.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța:
Va constata că prin încheierea de ședință din data de 01.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu intimații R.A.A.D.P.F.L C. și C. L. C.- Serviciul Public Salubritate.
Va constata că prin încheierea de ședință din data de 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între DNA și P. C., formulat în contradictoriu cu P. M. C., D. Național Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și D. Național Anticorupție București.
Analizând capetele de cerere precizate având ca obiect anularea hotărârii nr.239/02.06.2006, emisă de P. M. C.-C. Municipală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în C., . cu strada Ghe. B.(..6), jud.D., instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr.4408/07.03.2003, emisă de către P. M. C., în conformitate cu prevederile art.23 coroborat cu art.36, alin.2 și 4 din Legea nr.10/2001 s-a dispus respingerea cererii formulate de către petentul R. M. C. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în C., . cu G. B.(..6) notificat sub nr.1857/N/2001 motivat de faptul că terenul solicitat este afectat de utilități publice realizate și aparține domeniului public al M. C. conform HG 965/2002 privind atestarea domeniului public și HCL nr.147/1999 privind inventarierea domeniului public al M. C., așa cum reiese din procesul-verbal privind starea de fapt a terenului notificat, nr._/10.01.2003, parte integrantă a dispoziției.
De asemenea, s-a dispus înaintarea Prefecturii județului D. cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești la valoarea estimată de petent pentru terenul în suprafață de 384 mp.
Împotriva acestei dispoziții, petentul a formulat contestație la Tribunalul D., care prin sentința civilă nr.14/20.01.2004, pronunțată în dosarul nr.3550/2003 a admis contestația, a anulat dispoziția nr.4408/07.03.2003 și a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 384 mp, situată în C. . M. B., nr.6) colț cu .>
Împotriva acestei soluții a declarat apel P. C., iar Curtea de Apel C. prin decizia nr.2526/25.08.2004 a admis apelul și, pe fond, a respins contestația, motiv pentru care petentul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs ce face obiectul dosarului nr._/2004, în prezent suspendat în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001
Prin cererea înregistrată la P. M. C. sub nr._/25.10.2005, petentul R. M. C. a solicitat în temeiul Legii nr.247/2005 restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp situat în Municipiul C., jud.D., . cu . M. B., nr.6, jud.D..
Prin Hotărârea nr.239/02.06.2006 emisă de către C. L. C. de aplicare a legilor fondului funciar s-a propus înaintarea către C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar a documentației privind acordarea de despăgubiri către petent pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în ..6, în suprafață de 246 mp, solicitat prin cererea nr._/2005.
În prealabil analizării petitelor formulate de către petent trebuie menționat că prin decizia civilă nr.43/24.01.2011, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.32/10.01.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al petentului a fost calificat ca un litigiu în materia fondului funciar, în accepțiunea art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005, în competența de soluționare a Judecătoriei C., în raport de dispozițiile art.53, alin.2 din Legea fondului funciar modificată.
Potrivit art.51, alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În conformitate cu art.53 din același act normativ: ,,(1)Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2)Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.,,
Raportat la dispozițiile legale menționate anterior instanța reține că în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr.18/1991 instanța poate fi învestită numai cu plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care a fost soluționată contestația asupra măsurilor stabilite de către comisia locală.
Obligativitatea comisiei județene de a se pronunța prin hotărâre de validare sau invalidare, în condițiile art.53, alin.1 din Legea nr.18/1991 vizează orice cerere formulată în temeiul fondului funciar, inclusiv cererea formulată de petent în temeiul Legii nr.247/2005, privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp situat în Municipiul C., jud.D., . cu . M. B., nr.6, jud.D..
Ori, împotriva Hotărârii nr.239/02.06.2006 emisă de către C. L. C. de aplicare a legilor fondului funciar, petentul nu a formulat contestație la C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, înțelegând să se adreseze direct instanței de judecată cu o plângere împotriva acesteia.
Mai mult, analizarea plângerii formulate de către petent, în condițiile în care acesta nu a urmat procedura obligatorie privind contestarea măsurii stabilite de către comisia locală nu se poate face decât prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prin subrogarea acesteia în atribuțiile exclusive ale unui organ administrativ și prin eludarea procedurii speciale și obligatorii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiat atât capătul de cerere precizat având ca obiect anularea hotărârii nr.239/02.06.2006, emisă de P. M. C.-C. Municipală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cât și pe cel având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în C., . cu strada Ghe. B.(..6), jud.D., cu privire la acesta din urmă reținându-se că are un caracter accesoriu primului capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului L. C. nr.248/28.11.2002, și care va fi analizat de către instanța ca urmare a prorogării legale de competență conform art.17 C.pr.civ. se rețin următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului L. al M. C. nr.248/28.11.2002 s-a aprobat transferul fără plată din proprietatea RAADPFL C. a imobilului situat în ..20, format din clădire și teren aferent în suprafață de 206 mp în proprietatea publică a M. C., precum și transmiterea în folosință gratuită pe o perioadă de 5 ani către P. Național Anticorupție-Serviciul C. a imobilului prevăzut anterior cu posibilitatea de prelungire dacă își va continua activitatea după expirarea acestei perioade.
Anterior acestei date, în Monitorul Oficial al României nr.687 bis din data de 18.09.2002 a fost publicată anexa nr.2 conținând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al M. C., în care la poziția nr.5361 figurează imobilul din C., ..6, jud.D..
Prin Hotărârea Consiliului L. al M. C. nr.568/29.11.2007 s-a aprobat schimbarea denumirii titularului dreptului de folosință gratuită a imobilului din C., ..20 din P. Național Anticorupție-Serviciul C. în Direcția Națională Anticorupție precum și prelungirea duratei de atribuire în folosință gratuită pe o perioadă de 5 ani.
Petentul a invocat în susținerea acestui petit dispozițiile art.20, alin.4¹ din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 și prevederile art.966 și 968 cod civil precum și reaua-credință a Consiliului L. C. și a DNA rezultată din includerea terenului revendicat în domeniul public al M. C. după notificarea formulată de către petent în baza Legii nr.10/2001.
Reține instanța că, potrivit prevederilor art.7, alin.1-5 din Legea nr.554/2004:,, (1)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(1¹)În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3)Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4)Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5)În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii, neîndeplinirea acestei proceduri afectând însuți dreptul la acțiune.
Prin urmare, înainte de a se adresa instanței, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, cum este cazul în speță, are obligația de a formula plângere prealabilă autorității publice emitente pentru a solicita revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Ori, prin probele administrate în cauză, petentul nu a făcut dovada că a parcurs procedura prealabilă administrativă obligatorie în situația în care se solicită anularea unui act administrativ.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere precizat având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului L. C. nr.248/28.11.2002.
În ceea ce privește capetele de cerere formulate de către petent în dosarul nr. nr._/215/2009, dosar conexat la prezenta cauză, privind anularea hotărârii nr.700/20.07.2009 emisă de C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și atribuirea unei suprafețe în intravilanul M. C. care să aibă aceeași valoare ca terenul în suprafață de 384 mp și obligarea la plata contravalorii acestei suprafețe de teren, instanța reține următoarele:
Ulterior emiterii de către C. L. C. de aplicare a legilor fondului funciar a Hotărârii nr.239/02.06.2006, la data de 27.03.2009, petentului i se comunică de către P. M. C. adresa nr._/25.03.2008 prin care i se aduce la cunoștință că cererea nr._/25.10.2005(aceeași cerere care a făcut și obiectul Hotărârii nr.239/02.06.2006) a fost analizată de C. L. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din data de 05.03.2009 care a hotărât respingerea acesteia, motivat de faptul că același imobil l-a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 fiind emisă Dispoziția Primarului nr.448/07.03.2003.
Împotriva acestei adrese petentul a formulat contestație la C. Județeană D. pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care prin Hotărârea nr.700/20.07.2009 a respins contestația petentului privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp din . cu G. B. întrucât solicitarea a făcut obiectul Legii nr.10/2001, fiind emisă Dispoziția Primăriei M. C. Dispoziția nr.4408/07.03.2003.
În cauză, instanța constată că printr-o nouă soluționarea a aceleiași cereri care a făcut și obiectul Hotărârii nr.239/02.06.2006, respectiv nr._/25.10.2005, fără ca, în prealabil, această din urmă hotărâre să fie anulată, pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C. l-a repus în mod incorect pe petent în termenul de a contesta măsura comisiei locale de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 384 mp, fără ca acesta să fi formulat o nouă cerere de restituire a imobilului.
Analizând cu toate acestea plângerea formulată de petent, instanța reține că Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției a adus modificări atât legilor fondului funciar cât și Legii nr.10/2001, iar prin art.1, pct.37 al Titlului VI, această lege repunea în termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată exclusiv pe beneficiarii legilor fondului funciar.
Prin urmare pentru analizarea legalității Hotărârii nr.700/20.07.2009 a Comisiei Județene D. pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța urmează să verifice dacă terenul în suprafață de 384 mp situat în Municipiul C., jud.D., . cu . M. B., nr.6, jud.D. solicitat de petent a fi restituit în natură poate face obiectul legilor fondului funciar, în vederea obținerii de către petent de măsuri reparatorii în sensul reglementat de acestea.
În acest sens, se va avea în vedere că dispozițiile art.36, alin.5 din Legea nr.18/1991, republicată și modificată corelate cu art.34 din Legea nr.1/2000 pretind ca terenurile intravilane(cum este cel în litigiu) să fie libere, respectiv fără construcții sau lucrări de investiții aprobate potrivit legii, pentru a putea fi astfel restituite pe vechile amplasamente.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel cum acesta a fost completat, la adresa din C., . cu . ..6 a fost identificată o suprafață de teren de 386 m.p., evidențiată în anexa la completarea la raportul de expertiză, cu următoarele vecinătăți: la N-domeniu public(spațiu verde și construcție DNA), la E-domeniu public(parcare DNA), la S-domeniu public(trotuar aferent . la V-domeniu public(trotuar aferent .>
Din aceasta, suprafața de 35 mp este ocupată de construcția proprietate publică a municipiului C. aflată în folosința DNA, iar suprafața de 351 mp este folosită ca acces construcție și parcare DNA.
Rezultă că întreaga suprafață de teren solicitată de către petent a fost afectată de lucrări edilitare, s-a construit o clădire în care funcționează o instituție publică, s-a edificat cale de acces și parcare, ansamblu edilitar care are un caracter unitar.
Prin urmare, terenul solicitat nu poate fi considerat ca fiind liber de utilități, acesta deservind unei instituții publice pentru desfășurarea normală a activității.
Față de aspectele de fapt și de drept menționate, rezultă că terenul în suprafață de 384 mp, solicitat de către petent nu face obiectul Titlurilor IV, V și VI din Legea nr.247/2005 neintrând sub incidența de reglementare a legilor fondului funciar.
Pe cale de consecință, Hotărârea nr.700/20.07.2009 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost emisă în mod legal, instanța urmând să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere precizat privind anularea acesteia.
În privința capetelor de cerere precizate privind atribuirea unei suprafețe în intravilanul M. C. care să aibă aceeași valoare ca terenul în suprafață de 384 mp și obligarea la plata contravalorii acestei suprafețe de teren, instanța urmează să le respingă ca neîntemeiate având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la incidența legilor fondului funciar asupra cererii de restituire formulată de petent cu privire la terenul în suprafață de 384 mp și reținând totodată că petentului i-au fost deja stabilite măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru această suprafață de teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că prin încheierea de ședință din data de 01.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul R. M. C. a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu intimații R.A.A.D.P.F.L C., cu sediul în C., ., jud.D. și C. L. C.- Serviciul Public Salubritate, cu sediul în C., ., jud.D..
Constată că prin încheierea de ședință din data de 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a luat act că petentul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat între DNA și P. C., formulat în contradictoriu cu P. M. C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D., D. Național Anticorupție - Serviciul Teritorial C., cu sediul în C., ..20, jud.D. și D. Național Anticorupție București, cu sediul în București, ..79-51, sector 1.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere precizat având ca obiect anularea hotărârii nr.239/02.06.2006, emisă de P. M. C.-C. Municipală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar formulat de către petentul R. M. C., cu domiciliul în Băilești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., cu sediul în C., ., jud.D..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere precizat având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în C., . cu strada Ghe. B.(..6), jud.D., formulat de către petentul R. M. C., cu domiciliul în Băilești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., cu sediul în C., ., jud.D..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere precizat având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului L. C. nr.248/28.11.2002 formulat de către petentul R. M. C., cu domiciliul în Băilești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere precizat având ca obiect anularea hotărârii nr.700/20.07.2009 emisă de C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor formulat de către petentul R. M. C., cu domiciliul în Băilești, ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., cu sediul în C., ., jud.D..
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere precizate privind atribuirea unei suprafețe în intravilanul M. C. care să aibă aceeași valoare ca terenul în suprafață de 384 mp și obligarea la plata contravalorii acestei suprafețe de teren formulate de către petentul R. M. C., cu domiciliul în Băilești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii nr.247/2005 C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. și C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005-Prefectura D., cu sediul în C., ., jud.D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
10ex/19.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1267/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1282/2015.... → |
|---|
