Fond funciar. Sentința nr. 4231/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4231/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4231/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4231/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.-judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamantul G. P. și pe pârâtele M. C. PRIN PRIMAR, Ș. A. D., C. J. D. DIN C. PREFECTURII D., C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 DIN C. PRIMARIEI C., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat M. L., avocat P. I. pentru pârâtul Ș. A. D., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 C. nou, pune în discuție competența instanței pentru soluționarea prezentei cauze.
Avocat M. L., pentru reclamant și avocat P. I. pentru pârâtul Ș. A. D., arata ca instanța este competenta sa soluționeze cauza.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
În temeiul art. 237 C., instanța a declarat deschisă cercetarea judecătorească.
Instanța pune in discuție durata estimativa a procesului.
Avocat M. L., pentru reclamant estimează duratei necesara pentru judecarea cauzei 3 luni.
Avocat P. I. pentru pârâtul Ș. A. D., estimează duratei necesara pentru judecarea cauzei 4 luni.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C, având în vedere obiectul cauzei raportat la probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 4 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serbănescu A. D. invocată prin întâmpinarea depusă.
Avocat P. I. pentru pârâtul Ș. A. D. solicită admiterea excepției invocate.
Avocat M. L., pentru reclamant, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serbănescu A. D. invocată prin întâmpinarea depusă, întrucât acesta a fost parte în decizia civilă nr.672/26.05.2014 a Tribunalului D..
Instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serbănescu A. D. invocată prin întâmpinarea depusă, având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ,art.36 alin.2 din Legea 18/1991, și constată că prin decizia civilă nr.672/26.05.2014 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._/215/2010* a fost individualizată prin raportul de expertiză, suprafața de teren ce este în proprietatea pârâtului Serbănescu A. D., cu putere de lucru judecat, suprafață față de care reclamantul nu are pretenții.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiuni invocată de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primariei C., prin întâmpinarea depusă.
Avocat M. L., pentru reclamant solicită respingerea excepției invocate, iar în subsidiar solicită unirea cu fondul cauzei.
Avocat P. I. pentru pârâtul Ș. A. D., lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pe excepțiile invocate.
INSTANȚA
La data de 24.10.2014 reclamantul G. P. a chemat în judecată pe pârâții M. C. prin Primar, Ș. A. D. și C. Locală de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Primăriei C. și C. Județeană D. din cadrul Prefecturii D., solicitând să se constate dreptul său de proprietate dobândit prin efectul legii, în temeiul art. 32 al. 2 Legea 18/1991, art. 26 Legea 112/1995 asupra cotei de ½ din suprafața de teren de 58,13 mp, situată în C., .. 111, D., individualizată de punctele 2-3-20—15-16-14-2 în schița la raportul de expertiză ce face parte integrantă din decizia civilă nr. 672/26.05.2014 a Tribunalului D..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 359/09.10.1997 pe care l-a încheiat cu vânzătorul Consiliul Județean D. – Serviciul Servicii Publice, a dobândit în proprietate, în baza Legii 112/1995, imobilul compus din două camere, cu o suprafață de locuit de 39,84 mp, precum și o pivniță, situat în C., .. 111, D. (fosta .), fiindu-i atribuită în folosința, prin același contract, pe durata existenței construcției, cota indiviză de 50% din terenul aferent construcției, în suprafață de 58,18 mp, conform HCL nr. 2498/16.10.1997.
Deoarece această suprafață de teren intravilan de 58,18 mp a fost restituită în natură, în baza Legii 10/2001 pârâtului Ș. A. D., prin dispoziția de restituire nr._/07.09.2006, cu nesocotirea normei legale imperativă prevăzută de art. 7 Legea 10/2001, a formulat acțiune la Judecătoria C., prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției de restituire emisă pe numele pârâtului Ș. A. D., cauză care a format obiectul dos.nr._/215/2010*, soluționată definitiv și irevocabil prin dec.civ.nr. 672/26.05.2014 a Tribunalului D..
Prin această decizie s-a constatat nulitatea parțială a dispoziției de restituire nr._/07.09.2006 emisă de Primarul mun. C., în ceea ce privește cota de ½ din suprafața de teren de 58,13 mp, situată în C., .. 111, D., individualizată de punctele 2-3-20-15-16-14-2 în schița la raportul de expertiză întocmit, schiță ce face parte integrantă din această decizie, fiind înlăturată soluția dispusă de instanța de fond prin s.c.nr._/24.10.2012 recurată, de constatare a dreptului de folosință asupra cotei de ½ din terenul în suprafață de 58,13 mp precum și asupra terenului de 32,8 mp, în indiviziune cu ceilalți proprietari.
Prin prima decizie de casare cu trimitere spre rejudecare, nr. 1569/19.09.2012 a Tribunalului D., s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, pentru reclamant, proprietatea asupra terenului aferent construcției, pe care a dobândit-o în temeiul Legii 112/1995, în calitate de fost chiriaș al imobilului, se dobândește prin efectul art. 37 HG 20/1996, iar atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 al. 2 Legea 18/1991 deoarece Legea 112/1995, nu prevede vreo procedură specială, derogatorie, de la dreptul comun, pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției, iar caracterul gratuit al constituirii dreptului de proprietate asupra terenului a fost opțiunea legiuitorului.
Prin această decizie de casare a instanței de control judiciar s-a reținut, cu putere de lucru judecat că, pe de o parte, suprafața corespunzătoare terenului aferent construcției înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii 112/1995, nu este supusă restituirii în natură către fostul proprietar, art. 7 Legea 10/2001, excluzând în mod expres acest teren de la regula restituirii în natură, iar pe de altă parte, acest teren nu rămâne nici în proprietatea statului, deoarece art. 26 Legea 112/1995 prevede că ceea ce rămâne în proprietatea statului este doar suprafața ce excede terenul aferent construcției.
În speță, în raport de normele legale menționate în cererea introductivă, reclamantul este îndreptățit la recunoașterea dreptului său de proprietate dobândit prin efectul legii, asupra cotei de ½ din suprafața de teren de 58,13 mp, situată în C., .. 111, D. individualizată de punctele 2-3-20-15-16-14-2 în schiță la raportul de expertiză întocmit de expertul D. D., schiță care face parte integrantă din d.c.nr. 672/26.05.2014 a tribunalului D..
Probe: înscrisuri, expertiză tehnică topografică extrajudiciară.
În drept, a invocat dispozițiile art. 23, 36 al. 2 Legea 18/1991, art. 26 alin. ultim Legea 112/1995, art. 37 HG 20/1996.
La data de 09.01.2015 pârâtul Ș. A. D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în acest litigiu.
Între pârât și reclamant nu există nici un fel de raport juridic obligațional sau de o altă natură, pentru a justifica prezența sa în acest dosar. Față de soluția dată de s.c.nr._/24.10.2013 de Judecătoria C., rămasă definitivă prin s.c.nr. 672/26.05.2014 a tribunalului D., prin care s-a dispus nulitatea absolută parțială a deciziei de restituire în natură nr._/07.09.2006 a terenului, suprafața de ½ din suprafața de 58,13 mp a rămas la dispoziția Primarului mun. C..Prin urmare, pârâtul nu are nici un raport obligațional față de reclamant, pentru a avea calitate pasivă în dosar.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare a prezentei acțiuni, dat fiind faptul că acțiunea în constatare este o acțiune subsidiară, admisibilă în măsura în care nu mai este posibilă realizarea dreptului pe calea unei acțiuni în realizare.
Pârâtul a menționat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a solicitat realizarea dreptului prin formularea vreunei cereri de constituire a dreptului de proprietate sau de altă natură, pentru eliberarea unui Ordin al Prefectului.
Pe fondul cauzei, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată și sub aspectul faptului că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 36 al. 2 Legea 18/1991.
Reclamantul face trimitere la o . dispoziții legale, care nu privesc categoria de teren aferent unei construcții închiriate.
Reclamantului nu i se poate constata un drept de proprietate asupra terenului aferent construcției pe care a cumpărat-o, sau ca teren necesar bunei utilizări a construcției. Dispozițiile legale invocate de reclamant nu se pot aplica situației acestuia prin asimilarea unei alte situații juridice.
Având în vedere aceste aspecte și că reclamantul, potrivit legii, putea dobândi doar un drept de folosință asupra terenului aferent construcției nu și un drept de proprietate asupra acestuia, a solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
La data de 20.01.2015 pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar prin Primarul mun. C., solicitând respingerea acțiunii.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, conform disp. art. 53 al. 2 Legea 18/1991.
Pârâta a menționat că reclamantul nu a uzat de dispozițiile art. 35 – 58 Legea fondului funciar, în sensul că nu a formulat contestație împotriva actului administrativ prin care s-a refuzat atribuirea terenului.
Așa cum dorește reclamantul, ar însemna ca instanța să oblige pârâta la întocmirea documentației necesare pentru constituirea dreptului de proprietate în vederea emiterii Ordinului Prefectului pe numele acestora, dar fără parcurgerea prealabilă a procedurii administrativ – jurisdicționale, ceea ce este inadmisibil.
Pârâta a precizat că reclamantul a avut cunoștință de hotărârea pârâtei, față de care a manifestat pasivitate, neînțelegând să o conteste în vreun fel, ceea ce presupune că și-a însușit-o și a fost de acord cu ea.
Aceste etape premergătoare emiterii Ordinului Prefectului au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire/constituire sau de punere în posesie trebuie aduse la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii actului de constituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere cele menționate, pârâta a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea cererii formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pârâta a mai invocat excepția prematurității acțiunii, invederând că după expirarea termenului prevăzut de art. 6 alin. 1 pentru întocmirea situației terenurilor agricole cu sau fără investiții forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului, sau după caz al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială, pot fi îndeplinite obligațiile comisiilor de fond funciar de realizare a procedurilor administrative de punere în posesie și eliberare a titlurilor de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 Legea 165/2013 se menționează că în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. 1, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat, astfel că cererea reclamantului reiese ca formulată anterior acestei date, deci este prematur introdusă.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În cauza dedusă judecății, este vorba de un teren care a fost atribuit în condițiile legii unor terțe persoane, deci acesta nu se află în prezent în evidența domeniului public sau privat al autorității locale.
De asemenea, pârâta a susținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării de către stat a imobilului, teren și clădire, situate în C., .. 111, D., pentru a-și întemeia acțiunea pe art. 36 al. 2 Legea 18/1991 rep.
Față de cele prezentate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pe excepție și pe fond neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și 207 N.C.P.CIV.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, contractul de vânzare cumpărare nr 359/09.10.1997, decizia civilă nr. 672/26.05.2014 a Tribunalului D., sentința civilă .nr._/24.10.2013 de Judecătoria C., certificat cadastru, raport de expertiză extrajudiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serbănescu A. D. invocată prin întâmpinarea depusă, instanța a admis-o la termenul din 01.04.2015, având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ,art.36 alin.2 din Legea 18/1991, și constată că prin decizia civilă nr.672/26.05.2014 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._/215/2010* a fost individualizată prin raportul de expertiză, suprafața de teren ce este în proprietatea pârâtului Serbănescu A. D., cu putere de lucru judecat, suprafață față de care reclamantul nu are pretenții, și în consecință urmează să se respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâta C. Locală de Aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Primăriei C., instanța reține următoarele:.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 359/09.10.1997 pe care l-a încheiat cu vânzătorul Consiliul Județean D. – Serviciul Servicii Publice, a dobândit în proprietate, în baza Legii 112/1995, imobilul compus din două camere, cu o suprafață de locuit de 39,84 mp, precum și o pivniță, situat în C., .. 111, D. (fosta .), fiindu-i atribuită în folosința, prin același contract, pe durata existenței construcției, cota indiviză de 50% din terenul aferent construcției, în suprafață de 58,18 mp, conform HCL nr. 2498/16.10.1997.
Se constată că temeiul de drept invocat de reclamant cu privire la acțiunea în constatare promovată este art 36 alin 2 din legea nr 18/1991 rep, care prevede că: ,,(2)Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție " iar la alin 4 a aceluiași articol dispune că ,,(4)Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile".
Potrivit prevederilor art. 23 din legea 18/1991, sunt și rămân în proprietatea cooperatorilor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate conform art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
Dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art. 23 din legea 18/1991 izvorăște din lege, dar, având în vedere interesul acestei categorii de persoane de a avea un act de proprietate, devin aplicabile prevederile art. 8 din același act normativ care stabilește necesitatea formulării unei cereri de stabilire a dreptului de proprietate - prin reconstituire sau constituire.
Reconstituirea dreptului de proprietate a intervenit ca efect al aplicării Decretului lege nr. 42/1990, efectul său fiind menținut de art. 23 alin. 1 din legea 18/1991.
Este adevărat că modalitatea de naștere a dreptului de proprietate constă în prevederile legii, respectiv ale Decretului Lege 42/1990, însă legea este cea care stabilește numai vocația persoanelor la dobândirea dreptului de proprietate.
Numai în condițiile formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, conform art. 8 alin. 3 din legea 18/1991, adresată exclusiv primăriei localității în a cărei rază teritorială se afla terenul, se vor analiza, pentru fiecare solicitant, îndeplinirea sau nu a condițiilor reglementate de prevederile art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Decretul lege nr. 42/1990 și Legea nr. 18/1991 stabilesc numai vocația pentru a se stabili dreptul de proprietate în favoarea anumitor persoane, însă este atribuția exclusivă a comisiilor locale analizarea îndeplinirii condițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Stabilirea dreptului de proprietate, în una din cele două forme, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, se face la cerere, conform prevederilor art. 8 alin. 3 din legea 18/1991, care se depune, conform art. 9 alin. 3 din legea 18/1991, la primăria localității în a cărei raza teritorială se află terenul pentru care urmează să fie stabilit dreptul de proprietate.
Se reține că și art. 11 din HG nr. 890/2005 prevede că ,,Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățita, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face si în comun, fiind semnata de fiecare dintre ei".
Rezulta că, pentru imobilele terenuri ce cad sub incidenta prevederilor Legii nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, cerere formulata după caz, în nume propriu sau în calitate de moștenitor al proprietarului decedat, iar, după depunerea cererii, analizarea temeiniciei acesteia se face de comisia locala în a cărei raza teritoriala este situat terenul.
De asemenea, potrivit art. 79 si următoarele din HG nr. 890/2005 ,,în toate cazurile prevăzute de Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, comisiile comunale, orășenești sau municipale si cele județene vor verifica existenta cererilor si actele doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte.
După analizarea si verificarea cererilor si a actelor doveditoare, persoanele fizice si juridice îndreptățite se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în conformitate cu prevederile art. 9 din HG 890/2005".
Așadar, se constata ca nu exista nicio derogare expresa, în aceasta materie, de la regula potrivit căreia reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, se face doar la cerere, în lipsa unei atare solicitări, comisiile de fond funciar neputând proceda la stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Așadar, formularea unei cereri fiind necesara si in aceasta situație.
Nu se poate da o interpretare diferita, întrucât reconstituirea nu poate opera fără a exista o manifestare de voința in acest sens a celui care se considera îndreptățit, comisiile de fond funciar având obligația de a analiza întrunirea condițiilor prevăzute de art. 23 din Legea 18/1991.
Astfel, comisiilor le revine obligația de a stabili daca se impune reconstituirea dreptului de proprietate (de reconstituire beneficiind membrii cooperatori sau succesorii acestora, care sunt proprietari ai caselor si anexelor gospodărești care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor, anterior cooperativizării, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite ca loturi în folosința către foștii proprietari) sau constituirea dreptului de proprietate în virtutea art. 23 (de constituire beneficiind proprietarii construcțiilor, care și-au edificat aceste imobile pe loturile atribuite de CAP, daca aveau calitatea de membrii cooperatori sau persoane îndreptățite, sau dobânditori ai construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii proprietari).
Se impune a fi determinata întinderea suprafeței ce face obiectul reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate.
Nu se poate reține teza potrivit căreia, în situația premisa a art. 23 din legea 18/1991, constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate operează în virtutea legii, fără a fi necesara o solicitare expresa, date fiind neajunsurile pe care le-ar presupune înscrierea dreptului de proprietate doar pe baza susținerilor persoanelor interesate.
Astfel, se impune a se verifica de către organele îndrituite susținerile acestor persoane, pentru a se constata daca sunt, într-adevăr, întrunite condițiile prevăzute de lege, fiind imperios necesar a se stabili daca suprafața avuta in vedere este corect si legal delimitata, în caz contrar, putându-se ajunge ca aceste înscrieri sa fie nelegale, incorecte si, mai grav, sa aducă atingere drepturilor altor persoane, legal constituite.
În acest context, nu există nici o prevedere legală care ar permite stabilirea dreptului de proprietate, din oficiu, de către instanța de judecată, fără a fi necesară formularea unei cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate adresata comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar.
Prin urmare, adresarea reclamantului direct instanței de judecată pentru a le fi constatat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în lipsa formulării unei cereri de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate adresată comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar este inadmisibilă, deoarece cererea acestora este de competența comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar ca organ cu activitate strict administrativă.
Procedura instituită prin legea nr. 18/1991 are un caracter special derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta pentru procedura prevăzuta de acest act normativ care este obligatorie și o acțiune în justiție pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.
În consecință, instanța fiind investită cu o acțiune directă privind constatarea unui drept real și nu cu o plângere, în condițiile art. 53 din legea nr. 18/1991, acțiunea nu poate fi considerată decât a fi inadmisibilă, în condițiile în care niciodată reclamantul nu a sesizat comisia locală de fond funciar competentă cu o cerere în constituirea sau reconstituirea dreptului lor de proprietate ci, dimpotrivă, au sesizat instanța de judecată, în mod direct.
Legea nr. 18/1991 stabilește o procedură administrativ-jurisdicțională cu caracter obligatoriu, astfel încât persoanele îndreptățite la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate care, în temeiul legilor fondului funciar, nu au urmat această procedură, nu pot pretinde, direct, instanțelor judecătorești, emiterea unei hotărâri de reconstituire sau constituire a dreptului lor de proprietate.
Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere direct la instanța de judecată.
Pentru a beneficia de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii nr. 18/1991 este necesară formularea unei cereri, conform prevederilor imperative ale art. 8 din legea nr. 18/1991, excluzându-se de legiuitor dobândirea unui drept, din oficiu.
În conținutul prevederilor art. 8 si art. 11 din legea nr. 18/1991 este cuprinsă o regulă de principiu, potrivit căreia, in patrimoniul celor îndreptățiții la reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, nu se naște ope legis, deci, în mod direct, un drept de proprietate, ci, pentru a dobândi acest drept, se naște dreptul la reconstituire sau constituire, după caz.
Legea constituie, în ambele cazuri, modalitatea de dobândire a unui drept de proprietate, însă acesta niciodată nu se naște, din oficiu, în patrimoniul unei persoane, independent de voința sa.
Legea da naștere dreptului la reconstituirea sau constituirea unui drept de proprietate însă exercitarea acestuia în vederea dobândirii unui drept de proprietate depinde exclusiv de voința persoanei interesate.
Legea este cea care dă naștere dreptului la reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate stabilind conținutul și modalitatea exercitării acestui drept, dar niciodată nu va crea în patrimoniul unei persoane un drept subiectiv independent de voința sa, ci, actul normativ stabilește numai vocația dobândirii unui drept de proprietate.
Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar au competența exclusivă și imperativă de a analiza condițiile legale pentru ca o persoana să dobândească dreptul de proprietate, însă aceasta analiză va interveni numai dacă ele sunt sesizate cu o cerere neîndoielnică de stabilire a dreptului de proprietate formulata de persoana interesata.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, cererea formulată de către reclamant prin adresarea acestora direct instanței de judecată pentru a se constata dreptul lui de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul art. 36 alin 2 din legea nr. 18/1991, nu poate fi considerată decât a fi inadmisibilă, și pe cale de consecință urmează a fi respinsă.
În temeiul art 453 C., instanța va obliga reclamantul către pârâtul Ș. A. Danuț la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, constând în onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. P. în contradictoriu cu pârâtul Ș. A. Danuț, domiciliat în București, ., ..2, ., Sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâta C. Locală de Aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Primăriei C..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. P., domiciliat în C., ..111, județul D. în contradictoriu cu pârâții M. C., PRIN PRIMAR, cu sediul în C., . C. JUDEȚEANĂ D. DIN C. PREFECTURII D., cu sediul în C., ., jud D. și C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 DIN C. PRIMĂRIEI C., cu sediul în C., . 7, jud D., ca inadmisibilă
Obligă reclamantul către pârâtul Ș. A. Danuț la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2015.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
Redactat MI/Tehnored GD
7 ex/21.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4224/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4233/2015.... → |
|---|
