Plângere contravenţională. Sentința nr. 4233/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4233/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4233/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr.4233
Ședința publică de la 01.04. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. - judecător
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Ș. D. și pe intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. C. pentru petent, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Instanța a pusa în discuție excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocată prin plângerea formulată.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterii pe fondul cauzei.
Avocat G. C. pentru petent, solicită admiterea excepției invocate iar pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar solicită înlocuirea amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
La data de 24.01.2014, petentul S. D. a formulat plângere în contradictoriu cu I.P.J. D. – Poliția L. a mun. C. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 07 din 06.01.2014 emis de I.P.J. D. – Poliția L. a mun. C., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiuni amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petentul a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, având în vedere dispozițiile art. 31 Legea 50/1991 rep. și modificat.
Petentul a arătat că în fapt, la 06.01.2014 a fost sancționat pentru faptul că a construit o locuință, cu regim de înălțime S+P+M, fără a deține autorizație de construcție, în condițiile în care această locuință era deja finalizată la sfârșitul anului 2010.
Astfel, la data de 10 octombrie 2007 a cumpărat de la N. B. – încheiere de autentificare nr. 1758 a BNP I. V. F., anexă, imobilul compus din: corpul 2/10 tren intravilan în suprafață de 484 mp, situat în C., .. 229, (fost T 61 P 17), cu nr. cadastral provizoriu 9857/3/2/2/2/2/10 înscris în CF nr._ a loc. C., categoria de folosință A, conform fișei bunului imobil precum și cota indiviză în suprafață de 51 mp din corpul 2/15 alee de acces în suprafață de 739 mp, situat în C., .. 241, cu nr. cadastral provizoriu 9857/3/2/2/2/2/15, înscris în CF nr._ a loc. C..
În anul 2009 a început lucrările pentru construirea unei locuințe și a făcut demersurile legale pentru obținerea autorizației de construire, în vecinătate existând case de locuit, unele finalizate altele în lucru, unele cu autorizație de construire altele în curs de obținere a acesteia.
În certificatul de urbanism nr. 1383/04.06.2009 primit de petent la 08.07.2009 se menționează că terenul pe care l-a cumpărat este zonă verde și este neconstruibil, conform art. 71 OUG 114/2007.
Petentul a continuat demersurile pentru obținerea autorizației de construire, dar răspunsurile primite de la Direcția Urbanism au fost de fiecare dată nefavorabile, până la aprobarea PUZ.
În condițiile crizei nu a putut sista lucrările angajate și a finalizat construcția în toamna anului 2010.
În urma demersurilor întreprinse în anul 2013 petentul a primit de la Serviciul Urbanism și nomenclatură Stradală, adresa nr._/05.03.2013 – răspuns nefavorabil și adresa nr._/11.12.2013 prin care se anunță cu o lună înainte, procesul-verbal ce avea să se încheie la 06.01.2013 și care condiționează eliberarea CU, de plata amenzii. Așadar, în mod nelegal Primăria C. condiționează eliberarea autorizație de construcție de emiterea procesului-verbal de constatare al Poliției Locale și respectiv de plata amenzii contravenționale.
Terenul pe care a construit locuința este încadrat în categoria de folosință A – arabil deci nu zonă verde, așa cum definită în Legea 24/2007.
Agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesul-verbal, mai mult, când petentul a vrut să obiecteze, acesta i-a spus că nu îl interesează.
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri din care rezultă data achiziționării materialelor de construcție precum și proba cu martori cu care poate dovedi că imobilul său era finalizat la sfârșitul anului 2010 deci cu aproximativ 3 ani înainte de data aplicării sancțiunii contravenționale.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, contract de vânzare-cumpărare nr. 1758/10.10.2007, fișa bunului imobil, PUG nr. 7855/2009, plan de amplasament propus, certificat de urbanism nr. 1383/2009, adresele numerele_/2011, nr._/2013 și nr._/2013, facturi cumpărare materiale de construcție, CI și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Instanța a încuviințat proba cu martori, astfel că în cauză a fost audiat martorii P. F. și P. A., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 06.06.2014 petentul a formulat o precizare la acțiune, în sensul precizării sub toate aspectele a excepției prescripției dreptului material de a sancționa contravențional fapta prev. de art. 26 alin. 1 lit. a Legea 50/1991.
Petentul a menționat că a făcut dovada edificării construcției fără autorizație pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu mai mult de 2 ani anterior constatării faptei și al aplicării sancțiunii, astfel încât dreptul de a constata săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a Legea 50/1991 era prescris la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, împrejurare ce atrage nulitatea acestuia.
Ori, având în vedere că petentul a finalizat lucrările în cursul anului 2011, prin urmare momentul de epuizare care constă în terminarea acestor lucrări reprezintă și momentul săvârșirii faptei.
Având în vedere cele mai sus menționate, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii.
În baza disp. art. 223 al. 3 C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La data de 31.03.2014 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind netemeinică, susținând că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Din textele legale menționate, rezultă că fapta petentului este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
Față de aceste considerente, solicită respingerea plângerii și menținerea temeiniciei și legalității procesului-verbal de contravenție nr._/17.07.2013 întocmit de Poliția L. a Municipiului C..
În drept, își întemeiază prezentele motive pe dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV. și Legea 50/1991 republicată.
A anexat la întâmpinare: notă de constatare, planșe foto efectuate la fața locului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța pe excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de petent,.reține următoarele:
În fapt, la data de 06.01.2014 petentul a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzută de: art 26 alin 1 lit a din legea nr 50/1991
S-a reținut în sarcina petentului, că, la data mai sus menționată, la un control efectuat în ., s-a constat că are construită o locuință cu regim de înălțime SB+P+M, fără a deține autorizație de construire, conform legii nr 50/91R, conform notei de constatare parte integrantă a prezentului proces verbal. La fața locului au fost efectuate fotografii.
Pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 4000 lei, și măsura complementară de intrare în legalitate.
Se constată că procesul verbal nu a fost semnat de petiționar
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În materia lucrărilor de construcții, dreptul agenților de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile „se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei" (art. 26, actualul art. 31 din Legea nr. 50/1991), iar aceste prevederi derogatorii au prioritate față de dreptul comun reprezentat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2000 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 teza finală Cod de procedură civilă, „contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr.50/1991". în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr.50/1991, „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară. în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege".
În speță, instanța reține că nu a fost emisă autorizație de construcție și nici nu a fost efectuată recepția lucrărilor, motiv pentru care constată că sancțiunea aplicată nu e prescrisă, urmând a fi respinsă excepția aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de petent, ca neîntemeiată.
Pe fond:
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, din declarațiile martorilor P. F. și P. A. și din înscrisurile depuse în cauză rezultă că petentul a construit fără autorizație de construire o clădire finalizată în anul 2010, acesta încercând în repetate rânduri să obțină autorizația necesară.
Nu prezintă relevanță în cauză aspectul că petentul a achiziționat încă din anul 2008 materialele de construcție, acestea trebuiau achiziționate după obținerea autorizației de construire și avizelor necesare.
Nu există nici un dubiu asupra faptului că edificarea construcției s-a realizat fără îndeplinirea condițiilor impuse de legea nr 50/1991, și că prin urmare petentul a săvârșit contravenția reținute în sarcina sa.
Însă, atât recunoașterea faptei, cât și împrejurarea dovedită de acesta că a încercat încă din anul 2009 . cereri făcute intimatei, sunt circumstanțe care au efecte asupra stabilirii și individualizării sancțiunii.
În acest sens, sunt incidente prevederile art.5 alin (5) din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care, sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art.22 alin (3) din aceeași lege. În conformitate cu acest text, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date inscrise în procesul-verbal.
Analizând fapta contravențională și aplicând la aceasta toate criteriile legale enunțate, se constată că nu este justificată amenda stabilită, în cuantum de 4000 lei, care față de pericolul social al faptei, este prea mare. Nu au fost relevate împrejurări, un mod sau mijloc de comitere, dar nici un scop urmărit sau o astfel de urmare a faptei, care să demonstreze că este necesar aplicarea amenzii în acest cuantum.
În consecință, instanța, în temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională., va modifica procesul-verbal de contravenție nr. 07 din 06.01.2014, în sensul ca înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 4000 lei cu sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei, minimul prevăzut de lege, și mențin restul sancțiunilor din procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HO T A R A S T E
Respinge excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de petent.
Admite în parte plângerea contravențională precizată formulata de petentul S. D., domiciliat în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., cu sediul în C., ..22, județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție nr. 07 din 06.01.2014, în sensul ca înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 4000 lei cu sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei.
Se mențin restul sancțiunilor din procesul verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01.04.2015.
Președinte Grefier
M. I. G. D.
RedactatMI/Tehnored GD
4 ex/21.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4231/2015. Judecătoria CRAIOVA | Cereri privind executarea silită. Hotărâre din 01-04-2015,... → |
|---|
