Plângere contravenţională. Sentința nr. 4325/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4325/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4325/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4325/2015
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta . în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I. TERITORIAL NR.6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care,
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC, art. 32 OG 2/2001, este competenta material, general si teritorial să soluționeze cauza.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți pentru dovedirea motivelor invocate în plângere si întâmpinare, este admisibilă și poate să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, instanța o încuviințează.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 3 luni durata necesara pentru cercetarea procesului .
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise si retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.11.2014, sub nr._/215/2014, petenta . a chemat in judecată pe intimatul I.S.C.T.R – I. TERITORIAL NR. 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr._/10.10.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale iar in subsidiar înlocuirea acesteia cu avertisment.
In motivare, petenta a arătat că in data de 10.10.2014, ora 20:00, in localitatea C., județul D., a fost verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia si condus de șoferul Butureanu P..
In urma analizei datelor digitale descărcate cu ocazia controlului, inspectorul a constatat că in ziua de 10.10.2014 șoferul Butureanu P. a condus neîntrerupt de la ora 12:55 pana la 19:42, ceea ce nu e adevărat. Ca urmare a acestui fapt, societatea petentă a fost amendată cu suma de 4000 lei.
Așa cum se poate observa in raportul tahograf, șoferul Butureanu P. nu a condus in mod continuu 6 ore si 1 minut fără a face pauza. Analizând raportul tahograf se poate constata ca șoferul Butureanu P. a efectuat două opriri totalizând 44 de minute de pauza intre orele 09:55 si 16:42 pentru a se odihni astfel: 24 minute in intervalul 12:36-13:00; 20 minute in intervalul 14:36-14:56.
De asemenea, conducătorul auto a mai efectuat o pauza de 45 de minute in intervalul 09:10-09:55 după ce a condus doar 2 ore si 4 minute in loc de 4 ore si 30 de minute cât prevede Regulamentul(CE) nr. 561/2006 – art. 7 alin. 1.
Tot raportul arată ca in intervalul 00:00-16.55 când a fost efectuat controlul I. șoferul Butureanu P. a condus 8 ore si 5 minute si s-a odihnit 8 ore si 39 minute, deci perioada de odihnă a fost mai mare decât perioada de conducere a autovehiculului iar conducătorul auto s-a încadrat in cele 9 ore de conducere zilnică cât prevede Regulamentul (CE) nr. 561/2006, art. 6 pct. 1 care specifică că durata de conducere zilnică sa nu depășească 9 ore.
De asemenea, este știut faptul ca pe drumurile naționale din România nu sunt amenajate spatii de parcare pentru autovehiculele de mare tonaj si de multe ori șoferii fac pauzele de odihna in incinta stațiilor Peco sau chiar pe marginea drumurilor, unde nu exista certitudinea ca marfa de valoare mare din autovehicule sau motorina din rezervoare nu le este furata de hoții care acționează in locurile mai puțin animate.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 si pe cele ale OG 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 223 si art. 411 alin. 2 Teza Finala din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal contestat, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei si copie raport tahograf.
Intimatul I. – I. TERITORIAL NR. 6, legal citat, a formular întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivare, intimatul a arătat ca la data de 10.10.2014 ora 20:00 pe km 0, localitatea C., ., a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ si semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către . in baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de numitul Butureanu P. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri in trafic național, reieșind faptul ca, conducătorul auto Butureanu P. a condus continuu in intervalul 10.10.2014 ora 12:55 până in 10.10.2014 ora 19:42, adică a condus continuu cu 01 ore si 31 minute( 6 ore si 01 min.).
Intimatul a mai menționat ca a fost întocmit Formularul de control in trafic . nr._ semnat de către conducătorul auto, fapta săvârșită constituind contravenție prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, modificată si completată cu OG 21/2009 si este sancționată conform prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, cu amendă de la 4000 lei la 8000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Conform art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna a conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului(CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului(CEE) nr. 3.821/85, si după caz, ale Acordului AETR si constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită in astfel de condiții încât, potrivit legii penal, să constituie contravenții.
Pentru ca transportul rutier sa se desfășoare in deplină legalitate, acesta se poate efectua doar in condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeana si reglementarilor naționale din domeniul transporturilor, precum si alte acordurilor convențiilor internaționale la care România este parte.
In urma controlului efectuat de către inspectorul de trafic s-a constatat de către acesta faptul ca in intervalul 11.02.2014 ora 00:00 – 11.03.2014 ora 11:27 a fost depășită perioada maxima de conducere neîntrerupta, după cum urmează: in intervalul orar 04:03 – 12:51 din data de 12.02.2014 s-a constatat o conducere prea lunga cu 3 ore si 15 minute, iar in intervalul orar 02:30-12:57 din data de 14.02.2044 s-a constatat o conducere prea lunga cu 4 ore si 7 minute, aspect ce rezulta in mod evident din citirea diagramelor cu aparatul TachoSchan nr. cheie 160.
Astfel, susținerile petentei nu au niciun fel de relevanță, având in vedere si faptul ca din analiza diagramei reiese indubitabil contravenția reținută in procesul verbal.
Intimatul a mai precizat ca in situația in care va fi admisă plângerea, iar petenta a achitat contravaloarea amenzii aplicate, a solicitat instanței sa ia act de faptul ca I. are posibilitatea de a returna doar suma ce i-a fost virata in contul său, astfel ca aceasta instituție nu poate fi obligata la returnarea către petenta a întregii sume – amenda contravențională.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 201 si art. 205-208 Cod Procedură Civila, art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 si (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului(CEE) nr. 3820/85 al Consiliului.
In dovedirea întâmpinării, intimatul a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat de petentă.
La data de 30.01.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/10.10.2014 petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei conform art. 8 alin. 1 pct. 4 corob. cu art. 9 alin. 1, lit. c din OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, pentru depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o ora si 30 de minute sau mai mult, astfel: în data de 10.10.2014, in intervalul orar 12:55 -19:42, conducătorul auto Butureanu P. a efectuat o perioadă de conducere continuă de 6 ore si 01 minute, fiind întocmit formular de control în trafic . nr._ semnat de conducătorul auto.
Petenta nu a semnat procesul-verbal, fiind întocmit în lipsa reprezentantului legal al acesteia și comunicat ulterior la sediul social, conform dovezilor de la filele 18-19.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 37/2007R au drept scop reglementarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier, precum și a celor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto denumite tahografe, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore pentru instituirea unui climat de securitate economico-socială, astfel că interesul societății în aplicarea acestor dispoziții legale este de o importanță deosebită.
În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentei, aceasta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate nemijlocit de instanță, în măsura în care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării pricinii.
Prin urmare, deși a făcut uz de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, neprobând o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei – formular de control în trafic . nr._ depus la fila 20 din dosar, diagrama săptămânală privind activitatea conducătorului auto Butureanu P. (f. 27), precum și istoricul contravențional al aceluiași conducător auto (f. 24) - și susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Chiar și petenta, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit situația consemnată în cuprinsul actului sancționator, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
În acest sens, din analiza activității numitului Butureanu P., angajatul petentei în funcția de conducător auto, verificat în trafic de inspectorii I. rezultă că, în data de 10.10.2014, în intervalul orar 12:55-19.42, acesta a efectuat o perioadă de conducere continuă de 6 ore si 01 minute, fără a efectua o pauză de minim 45 de minute (sau fracționată I de minim 15 min. - II de minim 30 de minute) după o perioadă de maxim 4 ore și 30 de minute așa cum prevede legislația în vigoare (timp conducere continuă prea lungă cu 1 oră și 31 minute).
Va înlătura ca nefondate apărările petentei referitoare la perioadele de odihnă efectuate de același conducător auto, de 24 minute și de 20 minute, acestea nerespectând condițiile impuse de lege în intervalul orar 12.55 – 19.42.
Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că aceasta trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, și să respecte criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, art. 5 din OG nr. 2/2001R stabilește că sancțiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă și constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului pentru fapta săvârșită.
Față de considerentele expuse mai sus, dată fiind conduita procesuală a petentei, precum și lipsa altor urmări, apreciind că sanctiunea aplicată nu este corect individualizată și se impune reevaluarea acesteia, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată și să modifice procesul-verbal contestat în sensul că va dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Va atrage atenția petentei, prin reprezentant legal, asupra respectării dispozițiilor O.G nr. 37/2007R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Bacău, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R – I. TERITORIAL NR. 6, cu sediul procesual ales în Drobeta T. S., ., nr. 2C, județul M..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat . nr._/10.10.2014, în sensul că dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor OG nr. 37/2007R.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./15.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4262/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4322/2015.... → |
|---|
