Întoarcere executare. Sentința nr. 6763/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6763/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 6763/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6763/2015
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. S.
GREFIER C. C. S.
Pe rol judecarea dosarului civil privind pe reclamant S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A., în contradictoriu cu pârâtul T. C., având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Procedând la verificarea competenței, în baza disp.art. 131 C.pr.civilă instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și reține cauza pentru soluționarea excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, costată următoarele:
Prin cererea înregistrată La data de 22.08.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. cererea formulată de reclamanta . LOCOMOTIVE SI UTILAJE-CFR IRLU SA în contradictoriu cu pârâtul T. C., fiind înregistrată sub nr._/63/2014 pe rolul Tribunalului D..
Prin cererea formulată reclamanta . LOCOMOTIVE SI UTILAJE-CFR IRLU SA a chemat în judecată pârâtul T. C. solicitând instantei obligarea acestuia la restituirea sumei de 2 778 lei cu titlu de sumă nedatorată și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința nr. 2050 /2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 24 883 /63/2012, reclamanta a fost obligată la plata drepturilor solicitate de pârât, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art.274 Codul Muncii. In temeiul art.622 din NCPC, reclamanta a achitat în mod voluntar pârâtului suma datorată conform ordinului de plată nr. 324/28.06.2013, sumă care prin cumularea cu dobânda legală și actualizarea a ajuns la 2 778 lei. Împotriva sentinței menționate, s-a declarat recurs care a fost admis prin Decizia nr.7211 /2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că titlul executoriu în temeiul căruia au fost executate aceste drepturi bănești a fost desființat în parte, nemaiexistând există temei legal pentru plata efectuată pârâtului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 Cod civil, art.256 și următoarele din Codul muncii.
A depus la dosar în copie sentința nr.2050/2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, extras Ecris cu privire la soluția pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._/63/2012.
Pârâtul T. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, în considerarea faptului că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele imperative prevăzute de dispozițiile art. 256 alin 1 din Codul Munci, care reglementează plata nedatorată, întrucât reclamanta i-a achitat drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă și a contractelor colective. Totodată, pentru nașterea obligației de restituire, în situația plății nedatorate, obligația trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să existe o plată, plata să fie nedatorată, să existe o eroare. Or, analizând aceste dispoziții legale rezultă că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
Pe de altă parte, art. 257 din Codul muncii nu este aplicabil, în speță fiind vorba de rețineri din salariu.
De asemenea, nici dispozițiile art. 258-249 din Codul muncii care guvernează plata despăgubirilor după încetarea contractului de muncă și cele prin executare silită nu sunt aplicabile în speță.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare.
La răspunsul la întâmpinare a atașat în copie: decizia nr. 7211 din 01.08.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 24_, ordine de plată.
În ședința publică din 13.03.2015, Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a calificat acțiunea ca fiind o cerere de întoarcere executare reglementată de art. 723, alin. 3 N.c.pc, și a invocat din oficiu excepția de necompetență materială
Prin sentința civilă nr. 1363/13 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2014, s-a admis excepția de necompetentă materială a Tribunalului D. și s-a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamanta . LOCOMOTIVE SI UTILAJE - IRLU SA în contradictoriu cu pârâtul T. C., în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 723 N.C.p.c., apreciind că reclamanta a solicitat repunerea în situația anterioară pe cale principală, astfel că raportul juridic dedus judecății nu mai păstrează natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. A mai reținut tribunalul că obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților, iar instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat. Pentru a stabili instanța competentă menționată la art. 723 alin. 3 N.C.p.c., tribunalul a avut în vedere interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 5/12.03.2012 care a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria".
La data de 17.03.2015 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 20 mai 205 instanța din oficiu a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C., a cărei soluționare este prioritară față de cercetarea în fond a cauzei, având în vedere efectele pe care aceasta le produce.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetentei materiale, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a solicitat obligarea pârâtului T. C. la plata sumei de 2 778 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit și care au fost achitate pârâtului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2050/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În drept, reclamanta a înțeles să invoce dispozițiile art. 1341 C.civ., art. 256 alin. 1 și art. 257-259 C.muncii.
Din înscrisurile aflate la dosarul nr. _/63/2014 al Tribunalului D.-Secția C.M.A.S se reține că prin ordinul de plată nr. 324/28.06.2013, reclamanta i-a achitat pârâtului drepturile bănești datorate în temeiul hotărârii judecătorești.
Această plată efectuată de către reclamantă este una voluntară și anterioară desființării sentinței civile nr. 2050/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Se reține că, inițial prin sentința civilă nr. 2050/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a fost obligată să-i achite angajatului său T. C. salariul suplimentar pentru anii 2006-2008 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2009-2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010.
Pentru executarea obligației stabilite în această hotărâre judecătorească ce constituia titlul executoriu, angajatorul i-a achitat voluntar suma de 2505 lei, care actualizată cu dobânda legală și rata inflației are în prezent valoarea de 2778 lei.
În speță, față de temeiul juridic invocat de parte, dar și față de motivarea în fapt și situația concretă rezultată din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei derivă din plata voluntară a unor drepturi bănești în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Temeiul restituirii acestor sume îl reprezintă art. 256 alin. 1 C.muncii conform căruia:"(1)Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2)Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății."
Textul de lege menționat cuprinde o reglementare specială, derogatorie de la dispozițiile dreptului comun ( art. 1341 N.C.civ), cu privire la obligația de restituire a salariaților față de angajatorii lor.
Astfel, instanța reține că legiuitorul a instituit o procedură specială pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului care apare ca o instituție de răspunderea patrimonială prevăzută de codul muncii cu privire la obligația de restituire ce are la bază plata lucrului nedatorat ori îmbogățirea fără justă cauză.
Prin urmare, litigiul având ca obiect obligația de restituire care privește
sumele de bani primite nedatorat de către salariat reprezintă în prisma dispozițiilor art.231 un conflict individual de drepturi dintre salariat și angajator.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 722 -723 N.C.p.c nu constituie temei al cererii de restituire a plății nedatorate întrucât o primă condiție pentru a se reține incidența acestor dispoziții o reprezintă ca plata să fie efectuată în mod silit, ca urmare a demarării de către creditor a procedurii executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc, procedură în cadrul căreia titlul executoriu sau executarea silită însăși sunt desființate.
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării silite, subsecventă fazei procesuale de soluționare definitive a fondului litigiului, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
În prezenta cauză instanța mai constată că reclamanta nu a formulat o acțiune de întoarcere a executării, ci de restituire a unor sume nedatorate, aceasta precizându-și în mod clar temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 256 Codul Muncii.
Nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 5/2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere că prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea judecătoriei în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, ori în cauză pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2050/27.02.2013 nu a fost declanșată procedura executării silite, plata fiind efectuată voluntar de către reclamantă prin ordinul de plată depus la dosar.
Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din C.muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de pârât în baza Sentinței civile nr. 2050/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Cum potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că și prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
În privința competenței materiale de soluționare a conflictelor de muncă, instanța reține că potrivit art. 208 din legea dialogului social nr. 62/2011, în forma modificată prin art. XXI din Legea 2/2013 :" Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iarart. 210 din același act normativ prevede ca: „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Astfel, din textele de lege menționate rezulta că pentru soluționarea cererilor referitoare la conflictele de muncă, în categoria cărora intră și cererile privind restituirea sumelor nedatorate, legiuitorul a instituit o procedura speciala de soluționare, reglementata de dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii și Legii nr. 62/2011, cu privire la dialogul social, care face inadmisibila o actiune de drept comun.
Față de considerentele expuse mai sus, fiind în prezența unei competențe materiale reglementate de norme de ordine publică, instanța apreciază că nu este competentă material să soluționeze un conflict de muncă, astfel că va admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Întrucât Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în favoarea căruia urmează a se declina competența de soluționare a cauzei și-a declinat la rândul său competența în favoare prezentei instanței, în temeiul art. 133 alin. 1 pct. 2 N.C.p.c., se va constata ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 134 N.C.p.c., va constata suspendată de drept judecata cauzei.
În temeiul art. 135 alin. 1 N.C.p.c. va înainta dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACEST E MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competență soluționării cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. INTRETINERE ȘI REPARATII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE-CFR IRLU S.A. prin administrator judiciar FIVE SPRL sediul în București, .. 38, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul T. C. cu domiciliul în C., ..14 .. 1, . Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Constată existența conflictului negativ de competență și dispune înaintarea prezentului dosar Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.05.2015
Președinte Grefier
R. SORBALĂC.C.S.
Red.R.S./tehn.C.C.S.
3 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8765/2015. Judecătoria CRAIOVA | Validare poprire. Sentința nr. 7400/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
