Pretenţii. Sentința nr. 8765/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8765/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8765/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8765/2015
Ședința publică de la 24.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. și pe pârâta F. C.-G. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constatând că la apelul nominal nu au răspuns părțile, în temeiul art. 104, al. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată au lipsit părțile.
În conformitate cu prevederile art. 50 din legea 230/2007 coroborate cu prevederile art. 94 lit j și art 107 N. C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.03.2015 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâta F. C. G. Mocior, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 221,74 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu acordarea serviciilor medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, pârâtul a fost internat în secția C.. BMF, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 221,74 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Reclamantul a mai arătat că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate se furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate.
Reclamantul a mai menționat că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
De asemenea, reclamantul a arătat că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în baza art. 17 din Legea 146/1997.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 și 999 C. civil, 112 C.pr. civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A depus la dosar decont de cheltuieli din data de 27.01.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acesteia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Ca atare, în speță este vorba despre o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Prin urmare, pentru calcularea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Noul Cod Civil, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2528 Noul Cod Civil, potrivit căruia prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagubei care a fost cauzată printr-o fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Instanța reține că suma solicitată cu titlu de despăgubiri materiale nu reprezintă o creanță bugetară, astfel cum a susținut reclamantul, deoarece aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în accepțiunea dispozițiilor art. 21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 131 Cod procedură fiscală privind termenul de prescripție extinctivă de 5 ani.
În cauză, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea din momentul în care a pârâtul a fost externat, respectiv la data de 27.01.2012, instanța reține că de la acel moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Or, prezenta acțiune a fost trimisă prin poștă la data de 19.03.2015, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 2517 Noul Cod Civil, acesta împlinindu-se la data de 27.01.2015.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că, în speță ar fi intervenit vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea de chemare în judecată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta F. C. G. M. cu domiciliul în C., Calea București nr. 58, ., ..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24.06. 2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM; Teh.JA 4EX/13.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8761/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6763/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
