Plângere contravenţională. Sentința nr. 3946/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3946/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3946/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3946/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. F. C., CNP_, domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE D., C._, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 pct.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin.1 din OG 2/2001.
În temeiul art. 219 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța a procedat la identificarea petentului R. F. C., legitimat cu CNP_.
Instanța aduce la cunoștință petentului că excepția nulității procesului verbal de constatare a contravenției invocată în cuprinsul plângerii introductive nu este o excepție de procedură.
Instanța califică excepția nulității procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind o apărare de fond.
Întrucât petentul învederează că a adus la acest termen martorul de care înțelege să se folosească în cauză, instanța pune în vedere acestuia să părăsească sala de judecată iar martorul T. C. se conformează.
Interpelat fiind de instanță petentul R. F. C. arată că este angajat ca șofer la operatorul de transport în comun "Frații Bacriz" și a circulat pe . stația prevăzută cu alveolă de la Școala O., la o oră de vârf, a oprit, a lăsat călătorii să coboare, s-a asigurat și a plecat de pe loc.
Mai arată petentul că la circa 20 de metri după stația de autobuz se află o trecere de pietoni, iar pietonul care intenționa să traverseze, s-a întors cu spatele și nu a mai coborât pe trecere.
Totodată precizează petentul că din sens opus venea o mașină de poliție iar el a oprit microbuzul întrucât a crezut că pietonul vrea să traverseze însă văzând că acesta s-a întors cu spatele și nu a mai coborât pe trecere, a plecat mai departe.
Petentul arată că mașina de poliție s-a întors după el și l-a oprit la următoarea stație, Craiovița V., unde i s-au solicitat actele la control și i s-a spus să își termine cursa.
Petentul învederează că agentul de poliție care i-a predat procesul verbal de constatare a contravenției în stația următoare i-a adus la cunoștință că are ordin de la superiori să-i rețină permisul de conducere și că celălalt agent de poliție i-a spus că pietonul ar fi vrut să treacă.
Petentul arată că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu sunt adevărate, de aceea dorește audierea martorei T. C., care este taxatoare pe microbuz și care era alături de el în microbuz.
De asemenea petentul învederează că agentul de poliție care a văzut cele întâmplate nu este cel care i-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției întrucât procesul verbal contestat a fost completat în fața sa.
Având cuvântul pe aspectul propunerii de probe, petentul R. F. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul T. C.. Depune la dosar istoric al sancțiunilor contravenționale la regimul circulației și caracterizare de la serviciu.
Instanța încuviințează pentru petent, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 Cod de procedură civilă proba cu înscrisuri și proba testimonială, în dovedirea aspectelor menționate în plângerea formulată.
Conform art.318 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a identificat martorul T. C. și potrivit art.321 alin.1 din codul de procedură civilă a procedat la audierea martorului prezent, după luarea jurământului, răspunsurile fiind consemnate în declarația luată, declarație atașată la dosarul cauzei.
Petentul R. F. C. arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, instanța închide cercetarea judecătorească și întrucât petentul declară că este de acord ca dezbaterea fondului cauzei să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul petentului.
Petentul R. F. C. solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere reținut.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 20.10.2014 petentul R. F. C. a formulat în contradictoriu cu INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE D. plângere procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.10.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul arată că nu este adevărat că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor ce traversau respectivul marcaj pietonal.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
În procedura de regularizare, petentul a precizat motivele de fapt și de drept ale plângerii.
Astfel, invocă drept motive de nulitate a procesului verbal lipsa descrierii împrejurărilor faptei și a unui martor asistent, precum și lipsa din înștiințarea de plată a datelor de stare civilă ale petentului.
La data de 15.12.2013 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate. Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat, a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform preved. art. 109 alin. 1 OUG nr.195/2002 cu modificările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 10.10.2014 agentul constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție D. a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, în care s-a reținut în sarcina petentului că la data menționată, ora 07,50, ,,a condus auto cu numărul_ pe . Agronomie către Breasta și la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la nr.61 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe direcția sa de mers".
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, fiind aplicată amendă în cuantum de 360 lei și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere.
I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
Motivele invocate de petent nu sunt întemeiate.
Astfel, fapta reținută a fost descrisă de agentul constatator, indicând suficiente elemente care permit verificarea de către instanță a realității celor înscrise în procesul verbal contestat fapta contravențională, obiectul acțiunii, locul săvârșirii și sensul de deplasare.
În ceea ce privește martorul asistent, indicarea acestuia și semnătura martorului este necesară, conform art. 19 din OG nr.2/2001 (fără a fi însă prevăzută sub sancțiunea nulității absolute) doar pentru a confirma motivul pentru care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este semnat de contravenient: petentul nu este de față, nu poate sau refuză să semneze, nefiind cazul în speța de față, întrucât procesul verbal este semnat de petent. Oricum, acest motiv nu atrage nulitatea absolută, ci una relativă, dacă se face dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea acestui act, care nu s-a dovedit conform art. 249 Cod procedură civilă.
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, petentul a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Astfel, art. 72 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată stabilește că ,,(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Petentul a folosit proba testimonială, fiind audiat martora propusă de acesta, T. C. (fila 21), angajată la societatea de transport Bacriz, care a declarat că petentul a oprit autobuzul pe care îl conducea la trecerea de pietoni după stația O. de pe . a traversa un pieton, care însă nu a mai coborât pe carosabil, întrucât vorbea la telefon. Martora a precizat că autobuzul nu avea viteză, întrucât doar ce plecase din stație și trecerea este aproape de stație.
Declarația martorului și susținerile petentului au răsturnat prezumția de veridicitate de care se bucura procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care agentul constatator nici nu a indicat pietonii care s-ar fi aflat pe marcajul pietonal, pentru a putea fi verificată această stare de fapt de către instanță prin audierea acestor pietoni.
Pentru motivele de fapt și de drept menționate, instanța constată că plângerea este întemeiată, urmând să fie admisă, iar procesul verbal de contravenție, anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul R. F.-C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.10.2014, pe care îl anulează.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. Ișlicaru D.
Red. jud. L.N./Tehnored. gref. D.I./4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3717/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3709/2015.... → |
|---|
