Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 10083/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. C. și intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. D., pentru petent, fiind lipsă intimata și martorul asistent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pentru martorul asistent C. A. din care rezultă că nu a fost găsit la domiciliu.
Instanța a făcut aplicarea dispoz. art. 313 alin. 3 C.p.c. în ceea ce privește martorul asistent, în sensul că a pășit la judecată.
Avocat I. D., pentru petent, a învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe excepția tardivității invocată de intimată și pe fondul cauzei.
Avocat I. D., pentru petent, a solicitat respingerea excepției tardivității formulării plângerii invocând Decizia nr. 10 a ÎCCJ, în sensul că, comunicarea procesului verbal prin afișare cu indicarea unui martor este subsidiară celei prin poștă, cu confirmare de primire, iar intimata nu a făcut dovada că procesul verbal a fost comunicat în mod legal. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea plângerii conform motivelor din plângere și răspunsul la întâmpinare, cu precizarea că pentru capătul de cerere privind înlăturarea tarifului de despăgubire se aplică legea mai favorabilă, având în vedere că OG 15/2002 a fost modificată prin Legea 144/2012, astfel încât tariful de despăgubire nu mai este perceput începând cu data de 27.07.2012. De asemenea, a invocat lipsa semnăturii olografe a agentului constatator de pe procesul verbal. A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a depus la dosar factură și chitanță privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 09.09.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul T. C., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A.-C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, emis de intimată, prin care a solicitat, în principal, anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
In motivarea plângerii formulate, petentul a invocat, pe cale de excepție, prescripția executării amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire, precum și nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție contestat, deoarece nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
În drept, petentul a invocat disp. O.G. nr.2/2001.
În baza art.411 alin.1, pct.2 teza finală C.pr.civ., petentul a solicitat judecata în lipsă.
In dovedirea plângerii formulate, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței de la fila 6 dosar.
La data de 29.09.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale de către petent, pe considerentul că aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței cu depășirea termenului legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, solicitând respingerea plângerii ca tardiv formulată.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002, Legea nr.455/2001 și Ordinul M.T.I. nr.769/2010.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri.
La data de 04.12.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care susține excepțiile invocate.
Prin sentința civilă nr. 3269 din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B., invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.01.2015, sub nr._ și constituie prezentul dosar.
În scop probator instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul asistent C. A..
În cauză s-a dispus citarea martorului asistent C. A. cu mandat de aducere, iar conform procesului verbal de executare a mandatului de aducere rezultă că acesta nu a fost găsit la domiciliu, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispoz. art. 313 alin. 3 C.p.c.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie contestat, . nr._/10.04.2012 încheiat de C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OUG nr.15/2002, reținându-se că la data de 03.12.2011, ora 11.13, locul DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul VL, a condus vehiculul categoria A ,_ , fără a deține rovinietă valabilă. Proba se face cu foto_-_-_.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii contravenționale, instanța constată și reține că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare, conform procesului verbal de afișare din data de 25.04.2012 ( fila 20 dosar ), și având în vedere Decizia ÎCCJ nr. 10/2013, va respinge excepția tardivității plângerii contravenționale, întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat petentului, prin poștă, cu confirmare de primire.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, referitor la motivul de nulitate absolută, respectiv lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii agentului constatator, instanța reține că este întemeiat pentru următoarele motive.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 ,,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
ÎCCJ a statuat în Decizia în interesul legii nr. 6/16.02.2015 că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
O atare formă de comunicare este, de altfel, exclusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum s-a arătat în precedent.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Mai reține instanta supremă că dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează un caz de nulitate absolută a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esențial.
Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
În primul rând, principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.
În al doilea rând, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor-verbale încheiate, în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.
Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem, este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator fin solemnibus forma dat esse rei).
În concluzie, Înalta Curte a reținut faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Din aceste cosiderente, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție, în temeiul art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul T. C., cu domiciliul în C., .. 1, ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- C., cu sediul în Bucuresti, .. 401 A.
Anulează procesul verbal de contravenție . 12, nr._/10.04.2012 emis de C. SA București.
Obligă intimata către contestator la plata sumei de 120 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând: suma de 20 lei taxă de timbru și suma de 100 lei onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./21.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9988/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015.... → |
|---|
