Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 10084/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C. și intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. C., pentru petent, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că a fost depus la dosar răspunsul la adresa emisă către I. D..
Avocat V. C., pentru petent, a învederat instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Avocat V. C., pentru petent, a învederat că menține concluziile de la termenul de judecată din data de 27 mai 2015, respectiv: admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și anulara punctelor de penalizare, având în vedere că din probele administrate, planșa foto, declarația martorului și răspunsul la adresa emisă către Primăria Pleșoi, rezultă că, în momentul incidentului autoturismul petentului se afla în afara părții carosabile, petentul a prezentat actele agentului constatator, cu toate că nu era participant la trafic, iar refuzul petentului de a semna procesul verbal de contravenție se datorează faptului că incidentul a avut loc la orele 07.30 dimineața, iar agentul constatator se afla în afara programului de lucru. A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
La data de 11.09.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. C., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 28.08.2014 întocmit de Postul de Poliție Pleșoi, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, la data de 28.08.2014, orele 07:25 petentul a rămas în pană cu autoturismul personal, marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în fața bisericii din centrul satului Pleșoi, autoturism pe care l-a scos în afara părții carosabile, lângă poarta bisericii, după care l-a sunat pe fiul său să vină cu mașina personală, pentru a-l remorca și până la sosirea acestui a stat de vorbă cu un consătean J. P. A., lângă mașină.
La ora 07:35 a venit la petent agentul de poliție S. S. de la Postul de Poliție Pleșoi care i-a cerut să-i prezinte documentele personale și ale autoturismului, petentul i-a prezentat atât actul său de identitate, cât și permisul de conducere, certificatul de înmatriculare al autoturismului și polița de asigurare, însă nu i le-a înmânat și i-a transmis că i le înmâna numai dacă îl oprea când conducea autoturismul, așa cum scrise la lege.
A mai precizat că, polițistul i-a făcut câteva fotografii cu telefonul său, după care a plecat la locul său de muncă, iar ulterior, în ziua de 08.09.2014 a primit acasă procesul verbal de contravenție pe care îl contestă, prin care a fost sancționat cu suma de 1100 lei și 7 puncte penalizare, pe motiv că la data de 28.08.2014, ora 08.00 se afla staționat în intersecția străzilor Brânzănești cu Hanului, cu auto_, unde staționarea era oprită și că a refuzat să prezinte și să înmâneze documentele, fapte incriminate de art. 143 lit. a ROUG 195/2002 și art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 R.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că: nu a staționat mașina voluntar în intersecție, ci a scos-o din partea carosabilă, lângă poarta de acces în curtea bisericii, fiind defectă; a prezentat documentele personale și ale autoturismului, însă nu le-a înmânat deoarece în acel moment nu avea calitate de participant la trafic; drumul este unul neasfaltat, iar intersecția celor două străzi menționate în procesul verbal de contravenție nu este semnalizată cu indicatoare rutiere; martorul S. T., trecut în procesul verbal, nu a fost la fața locului, și deci nu are cunoștință despre cele petrecute; nefiind prezent la întocmirea procesului verbal, nu avea cum să refuze semnarea acestuia; ora trecută în procesul verbal, respectiv 08:00, este una eronată, căci incidentul s-a produs la ora 07:35 când polițistul era în afara programului de lucru.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispoz. OG 2/2001.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Anexat plângerii a depus procesul verbal de contravenție original, plicul poștal prin care i-a fost comunicat procesul verbal.
La data de 15.01.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul C. C. împotriva procesului verbal . nr._ din 28.08.2014, pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
A învederat faptul că, în cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin l. NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se constate că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei, care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, respectiv audierea martorului asistent S. T. .
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției lor.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus și emiterea unei adrese către Primăria comunei Pleșoi, pentru a se comunica dacă intersecția străzilor Brânzănești cu Hanului este semnalizată cu indicatoare rutiere, iar în caz afirmativ care este semnificația acestora și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul J. A..
De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul S. T..
Cu adresa nr. 1113/20.05.2015, Primăria comunei Pleșoi a comunicat instanței că intersecția străzilor Brânzănești cu Hanului nu este semnalizată cu indicatoare rutiere.
Tot în scop probator, la solicitarea petentului, prin apărător, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D. pentru a se comunica dacă A.P. S. S. din cadrul Postului de Poliție Pleșoi, care a încheiat procesul verbal de contravenție, ., nr._/28.08.2014, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Cu adresa nr._ din 15.06.2015, I. D. a comunicat instanței că, în conformitate cu graficele întocmite la nivelul secției privind prezența la serviciu, agentul de poliție S. S. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data de 28.08.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.08.2014,întocmit de I. D. – Secția 2 Poliție Rurală Breasta ,petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 28.08.2014, ora 08.00, intersecția Brânzănești/Hanului, se afla staționat în intersecție unde staționarea este interzisă, cu auto_ . Totodată a refuzat să prezinte și să înmâneze documentele personale cât și ale autoturismului.
În procesul verbal de contravenție petentul a menționat că refuză să prezinte documentele personale personale cât și ale autoturismului.
Conform art. 34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului.Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal,, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martorul J. A., care a relatat că a văzut personal că petentul a înaintat actele agentului constatator: buletin, permis, certificat de înmatriculare, asigurare ; mașina petentului era parcată undeva pe partea dreaptă, în afara carosabilului, în apropierea autoturismului nu exista indicator rutier. L a 50 m se afla o intersecție și mașina se afla parcată tot la 50 m de această intersecție.
Din declarația martorului asistent, S. T., rezultă că a semnat, în calitate de martor, procesul verbal de contravenție, și agentul constatator i-a spus că se certase cu petentul pentru că acesta nu a vrut să îi prezinte niște documente. Incidentul a avut loc în comună, în spatele bisericii, la o intersecție .
Instanța apreciază însă că, în speță, nu poate da relevanță maximă declarației unui martor față de cele reținute de agentul constatator ; astfel, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Dacă petentul constata că agentul constatator a menționat în procesul verbal de contravenție o stare de fapt nereală se putea adresa organului superior agentului constatator pentru semnalarea situației, și eventual dovedirea susținerilor sale.
Astfel, instanța apreciază că doar prin declarația acestui martor – J. A., petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator ; pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție se impune un complex probatoriu .
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente,instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./21.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
