Plângere contravenţională. Sentința nr. 174/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 17749/215/2014
- plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 174
Ședința publică de la 14 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C. - Judecător
Grefier: L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. D. F. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravetionala CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul G. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se constată că, la dosarul cauzei s-a depus de către petent cerere de renunțare la plângerea formulată.
Instanța în baza art. 244 NCPC declară cercetarea judecătorească încheiată .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 09.05.2014 petentul S. D.-F. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. împotriva plângere procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2014 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse și anularea sancțiunii complementare.
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 29.04.2014 ora 9,19 conducea auto proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ în afara localității C. pe DN 65 F, dinspre Aeroport către Filiași, iar la zona km 8, după ce s-a terminat restricția privind depășirea interzisă, deoarece nu avea nici o restricție, fiind foarte atent și cunoscând traseul foarte bine, s-a angajat în depășire, pe care a efectuat-o în deplină siguranță având marcaj longitudinal discontinuu, iar din sens opus nu se deplasau alte vehicule, manevra pe care a făcut-o cu 100 – 150 m după zona de interzicere pentru depășire.
După ce a terminat manevra de depășire, a revenit pe sensul de circulație între Ișalnița, iar după cca. 100 – 150 m a sesizat că pe partea dreaptă se afla echipajul Poliției Rutiere care l-a oprit.I-a solicitat și verificat documentele, iar când a revenit la auto petentului, i-a comunicat că îi va reține permisul de conducere pentru depășire neregulamentară.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001..
La data de 12.05.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre intimat in temeiul art.201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc.
La data de 27.05.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În scop probator instanța a încuviințat, pentru petent, proba testimonială cu martorul G. M. ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, iar pentru intimată, proba cu înscrisuri.
La data de 14.01.2015 petentul a înaintat la dosarul cauzei cerere prin care solicită să se ia act de retragerea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2014 emis de I.P.J. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.406 ncpc alin.1 "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."iar potrivit alin 2 "cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.",iar conf.alin 6" renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului "
Prin urmare instanța va lua act de renunțarea la judecarea plângerii contravenționale formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. D. F., cu domiciliul în C., .. 126, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. L. V.
Red. L.C.
Tehnored. L. V..
4 ex./27.01.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 867/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 86/2015.... → |
|---|
