Revendicare imobiliară. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 475/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 29072/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 475/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. G., B. I., pe pârât Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C. și intervenient S. R. Prin M. Finanțelor Publice, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 19.01.2015, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.10.2011 sub nr._, reclamanții B. G. si B. I. au chemat in judecata parata Statiunea de C. Dezvoltare Agricola Simnic C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligata pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul proprietate lor, in suprafata de 407 mp.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.142/20.09.2009, au cumparat de la numitul D. V., imobilul compus din teren in suprafata de 407 mp, teren extravilan, situat pe teritoriul comunei Simnicu de Sus, tarlaua 128, ., avand urmatoarele veinatati: la N-De 9, la E-De 9, la S-corpul 25-1/24 A iar la V-corpul nr. 13, identificat cu nr. cadastral 2261/14.
Arata reclamantii ca, ulterior, in baza actului de proprietate si-au inscris dreptul in cartea funciara, asa cum rezulta din incheierea nr.3374/06.02.2009, prin care O.C.P.I. D. a admis cererea privind imobilul situat in ., T 128, P 6 judetul D., compus din teren extravilan in suprafata de 407 mp, cu nr. cadastral provizoriu 2261/14 si a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea lor.
Sustin reclamantii ca, in primavara anului 2009, la doar cateva saptamini de la incheierea contractului si a intabularii dreptului de proprietate in cartea funciara au observat ca o alta persoana munceste terenul pe care ei erau proprietari, respectiv Statiunea de C. Dezvoltare Agricola Simnic.
Și-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art 563 si urm. Noul Cod Civil.
Reclamanții au depus la dosar contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 142/20.01.2009, incheierea nr. 3374/2009 emisa de O.C.PI. D., extras de carte funciara, schita teren.
In sedinta publica de la 28.11.2011, reclamantii au depus chitanta privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 71 lei, iar reprezentanta paratei a depus intampinare si cerere de aratare a titularului dreptului, respectiv S. R. prin M. de Finante, a solicitat si instanta a incuviintat introducerea acestuia in cauza in calitate de intervenient.
Prin intampinarea formulata parata a solicitat respingerea actiunii
Precizeaza ca terenul administrat de SCDA Simnic aparține domeniului public al statului si este destinat cercetării științifice, producerii de semințe si material saditor din categorii biologice superioare si furajării animalelor de rasa destinate reproducției.
In prezent, întreaga suprafața de teren deținuta de SCDA Simnic este domeniul public al statului si se afla in administrarea unității, conform Legii nr.45/2009, HG 1460/2006 si protocolului de predare-preluare nr._/21.12.2006 incheiat cu ADS București.
Conform art.3, alin.2 si pct. 1.5 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, pct. 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998, art.3 I alin.3 din Legea nr. 45/2009, art.5 alin.1-2 si art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991, M.G. nr. 517/1999. terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă aparțin domeniului public a) statului.
În conformitate cu prevederile legale bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile si nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii,sunt dezafectate din domeniul public.
Din copia contractului de vanzare-cumparare autentificat cu nr.142/20 ianuarie 2009 la BNP M. D., se poate observa ca vânzătorul terenului in cauza este numitul D. V. domiciliat in corn. Isalnita, ., jud. D., care declara ca terenul a fost dobândit prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 2/2009 emis de NP D. D.-F.. De asemenea declara D. V. ca imobilul ce se înstrăinează nu este grevat de sarcini, nu a ieșit din circuitul civil si nu a trecut in proprietatea statului in baza vreunui act normativ. Pîrîta mai menționează că la data de 27.11.2008, in baza HCJ 1262/2008, a fost emis TDP nr._ pentru D. I. L. (bunica lui D. V.) pentru suprafața de 11.700 mp teren domeniul public, aflat in administrarea SCDA Simnic, la data de 13.03.2009, numitul D. L. (fiul lui D. V.) domiciliat in corn. Isalnita, sat Isalnita, ., jud. D. s-a adresat către SCDA Simnic cu o notificare in care preciza ca este proprietarul terenului in suprafața de 11.700 mp, conform TDP_/27.11.2008.
La data de 14.12.2009 SCDA Simnic a formulat cerere de chemare in judecata pentru nulitate TDP_/27.11.2008, pe rolul Judecătoriei C. formandu-se dosarul nr._/215/2009, iar prin sentința civilă nr.7277/23 aprilie 2010, Judecătoria C., constatând ca D. I. L. a decedat in anul 2008, adică anterior înregistrării cererii de chemare in judecata formulata de către SCDA Simnic, a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosința a paratei D. I. L..
Admițând excepția invocata instanța a respins acțiunea SCDA Simnic in contradictoriu cu paratele Comisia Locala Simnicu de Sus, OCPI D., Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar D. si D. V., domiciliat in Isalnita, . D..
Conform dispozițiilor art.6 alin. 2 N.c.civ. actele (...) juridice incheiate(...) înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii (...) lor.
Dispozițiile legale ce reglementau contractul de vânzare-cumpărare, in vigoare la momentul încheierii contractului invocate de reclamanți, impuneau îndeplinirea anumitor condiții generale de validitate, printre care si aceea ca obiectul contractului sa fie licit si posibil, iar cauza contractului sa fie licita si morala.
Obiectul contractului era licit daca exista, se afla in circuitul civil general, era determinat sau determinabil si era proprietatea vânzătorului. Scoaterea unui bun din circuitul civil echivala cu o interdicție de vânzare. Erau in aceasta situație bunurile proprietate publica aparținând domeniului public al statului, acestea neputand fi înstrăinate conform Constituției si Legii nr.213/1998.
Conform dispozițiilor art.6 alin. 3 N.c.civ. actele juridice nule, anulabile sau afectate de cause de ineficacitate la data intrării in vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile, ori, dupa caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
Art. 966 C.civ. declara ca nul absolut contractul ce avea la baza o cauza falsa. Falsitatea cauzei se putea întemeia si pe reaua-credinta a cel puțin uneia dintre părțile contractante, cu prilejul încheierii contractului, sancțiunea cauzei false fiind nulitatea absoluta a contractului.
Conform art. 968 C.civ., cauza era nelicita cand era oprita de lege sau cand era contrara ordinii publice. In practica se considera ilicita cauza in ipoteza in care părțile unui contract de vânzare-cumpărare au știut ca imobilul ce se vinde este proprietatea altuia si, de rea-credința fiind, au încheiat contractul respectiv pentru a-1 frauda pe adevăratul proprietar (dec.civ. 3139/2005 a ICCJ, dec.civ. 406/2003 a CSJ).
Un principiu fundamental al vanzarii-cumpararii este acela ca la data încheierii contractului, vânzătorul trebuie sa fie proprietarul bunului vândut, pentru ca nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are. Vânzarea unui bun individual determinat care nu era proprietatea vânzătorului nu era valabila, fiind vorba despre vânzarea bunului altuia. In cazul in care vânzarea se incheie de parte cu rea-credinta, ambele știind ca bunul aparține altuia, sancțiunea era nulitatea absoluta a vânzării, sub motiv de cauza ilicita. In doctrina si jurisprudența se aprecia ca . situație nici chiar intabularea in cartea funciara nu poate sa confere validitate unei astfel de convenții.
Potrivit decizia civilă nr.5801/2004 a ICCJ prin vânzarea bunului sau de către o alta persoana, adevăratul proprietar nu isi pierdea dreptul ci, daca stăpânea bunul, putea opune dreptul sau celui ce invoca drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
In speța, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți cu numitul D. V., era interzis de lege si contrar ordinii de drept, fiind lovit de nulitate absoluta, terenul vândut având regim de bun domeniul public al statului, ca de altfel întreaga suprafața de teren administrata de către SCDA Simnic in temeiul Legii nr. 45/2009, HG 1460/2006 si protocolului de predare-preluare nr._/21.12.2006 incheiat cu ADS București .
La 30.01.2012, reclamanții au achitat diferența de taxă de timbru,în cuantum de 100 lei, iar pîrîta a depus la dosar, cu opis, un set de acte, respectiv HG 1460/2006 și anexe, Protocol de predare-primire, Hotărîrea Prezidiului ASAS, Raport nr.7781 și 7782/2009, adresa nr.489/2009.
La 29.02.2012, S. R.,prin M. Finanțelor, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitînd respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererii, intervenientul a reluat motivele invocate de pîrîtă în întîmpinare și a învederat că terenul revendicat este proprietate publică, iar pîrîta administrează acest bun, invocînd dispozițiile art.22 din legea nr.147/2004, legea 18/1991, legea 213/1998, HG 517/1999.
A menționat că la 27.11.2008, pe numele numitei D. L. a fost emis titlul de proprietate nr._/2008, în baza HCJ 1262/2008, această hotărâre, mai precis articolul care constata trecerea suprafeței de 565,86 ha din domeniul public al statului în domeniul privat al localității, fiind anulat irevocabil prin sentința 2141/10.02.2009 a Judecătoriei C..
Se arată că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au dobândit terenul în discuție, pe rolul instanțelor se afla acțiunea de anulare a HCJ 1262/2008.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.49-50 cpc. Și legea nr.213/1998.
În ședința din 09.04.2012, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. R. .
Prin sentința civilă nr._/10.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 2012, a fost admisă cererea de interventie in interes propriu formulata de S. R. prin M. Finanțelor Publice, în contradictoriu cu reclamanții B. G. si B. I. și pârâta Statiunea de C. Dezvoltare Agricola Simnic C..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții B. G. si B. I. în contradictoriu cu parata Statiunea de C. Dezvoltare Agricola Simnic C. și intervenientul in interes propriu S. R. prin M. Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.142/20.01.2009, reclamanții au cumpărat de la numitul D. V., imobilul compus din teren in suprafața de 407 mp, teren extravilan, situat pe teritoriul comunei Simnicu de Sus, tarlaua 128, ., avand urmatoarele veinatati: la N-De 9, la E-De 9, la S-corpul 25-1/24 A iar la V-corpul nr. 13, identificat cu nr. cadastral 2261/14, teren pe care reclamantii l-au inscris in cartea funciara asa cum rezulta din incheierea nr.3374/06.02.2009 prin care O.C.P.I. D..
Contractul de vînzare-cumpărare amintit s-a încheiat în baza titlului de proprietate nr._/2008, emis pe numele numitei D. L. și a certificatului de moștenitor emis ca urmare a decesului acesteia nr.2/2009.
Acest titlu de proprietate nr._/2008, valabil la momentul vânzării a fost însă anulat prin sentința civilă nr.155/11.01.2011 a Judecătoriei C., sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv să ii recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Dispozițiile art. 1169 Cciv prevad ca sarcina probei revine celui care face o propunere inaintea judecatii, altfel spus reclamantul va trebui sa-si dovedească sustinerile, iar în prezenta cauză, reclamantul a dovedit cu probele administrate că deține un act de proprietate asupra terenului în litigiu, teren care este ocupat de pârâtă..
În acest context, instanța a reținut că in cererea introductivă reclamanții invocă dobândirea bunului imobil, în patrimoniul propriu, prin titlu, respectiv prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 142/20.01.2009 la BNP M. D., prin care au dobândit de la numitul D. V. dreptul de proprietate asupra unui imobil teren extravilan situat în ., T 128 P 6, în suprafața de 407 mp.
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. A., terenul dobândit de reclamanți este identificat în planul parcelar în T 128 P 6, facând astfel parte dintre suprafețele de teren din domeniul public al statului care au fost date în administrarea SCDA Șimnic evidențiate în anexa 7 c a HG 1460/2006, privind înființarea unor stațiuni de cercetare –dezvoltare agricolă în domeniul plantelor de câmp.
Cu alte cuvinte, în urma anulării pe cale judecătorească a Hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a legii fondului funciar D. 1262/2008, s-a constatat că terenurile pretins trecute din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a localității, printre care se află și terenul dobîndit de reclamanți prin contractul nr.142/2009, fac parte din domeniul public al statului, fiind date în administrarea pârâtei.
Dreptul de proprietate publică este acel drept de proprietate ce aparține statului sau unităților administrative teritoriale și care are ca obiect bunuri care, prin natura lor sau printr-o dispoziție specială a legii sunt de uz sau de interes public.
Așa cum rezultă din art.135, alin.2 din Constituție, precum și din Legea 213/1998, numai statul și unitățile administrative teritoriale pot fi titulari ai dreptului de proprietate publică, niciun alt subiect de drept (persoană fizică sau juridică indiferent că aceasta din urmă ar fi de drept public sau privat) neputînd fi titular al dreptului de proprietate publică.
Împrejurarea că persoane juridice de drept public primesc în administrare bunuri din domeniul public ori că altor persoane juridice sau fizice le sunt concesionate ori închiriate sau le sunt date în folosință gratuită asemenea bunuri nu reprezintă altceva decât modalități specifice de exercitare a dreptului de proprietate publică, fără însă a transforma un astfel de subiect de drept în titular al dreptului de proprietate publică, ci numai în titular al unui drept de administrare, de concesionare sau de folosință.
Din starea de fapt descrisa anterior, instanța a constatat că ambele părți au titlu de proprietate asupra terenului deținut, astfel încât, pentru a determina titlul preferabil, este necesara compararea acestora, atat sub aspectul legalitatii dobîndirii dreptului de proprietate, cat si sub aspectul mai bunei caracterizari a acestuia.
Astfel in demersul său instanța va analiza valabilitatea contractului de vânzare cumpărare ce constituie titlul reclamanților din perspectiva îndeplinirii condițiilor legale de către obiectul acestuia.
În aceste condiții, instanța reține că disp. Art. 1310 Cciv(lege aplicabilă din perspectiva datei încheierii contractului), prevăd că pot fi vândute toate lucrurile care sunt în comerț afară dacă legea oprește aceasta, făcând aplicația unei reguli generale prev de art. 963 Cciv conform căreia numai lucrurile aflate în circuitul civil pot forma obiectul unui contract.
Stabilind principiul liberei circulații a lucrurilor susceptibile de apropiere, de a forma obiectul dreptului de proprietate, art. 1310 Cciv prevede și o derogare importantă de la acest principiu pentru materia contractului de vânzare cumpărare și anume aceea că nu pot forma obiectul acestui contract lucrurile care, potrivit legii, nu sunt în circuitul civil. Prohibiția este absolută în cazul bunurilor care prin natura lor sau printr-o declarație a legii sunt de uz sau interes public și care, ca atare, sunt inalienabile.
Dispozițiile Legii nr.213/1998 declară inalienabile (imprescriptibile și insesizabile) bunurile care fac parte din domeniul public al statului.
Raportând aceste considerente de ordin teoretic la speță, instanța reține că imobilul teren extravilan situat în ., compus din suprafața de teren de 407 mp, face parte din domeniul public al statului fiind deci inalienabil astfel încât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.142/2009 la BNP D. M. prin care a fost dobândit de către reclamanți, este nul absolut.
În acest context, reclamanții nu se pot prevala nici măcar de excepția de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipietis de care se bucură dobînditorul cu titlu oneros al unui bun, întrucît, deși formal titlul lor nu a fost anulat, rațiunile acestei excepții nu mai subzistă în fața atributelor de inalienabilitate și insesizabilitate de care se bucură dreptul de proprietate publică.
Ca atare, statul beneficiind de un titlu care îi consacră dreptul de proprietate publică asupra bunului ce face obiectul acțiunii, titlul invocat de reclamanți apare ca fiind mai puțin caracterizat decât titlul statului, situație în care acțiunea în revendicare formulată apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.763 din 23.04.2013, instanța a admis recursul declarat de reclamanții B. G. și B. I. în contradictoriu cu pârâta STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE AGRICOLĂ ȘIMNIC C., intervenientul S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._ din 10 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
În considerentele deciziei antemenționate s-a reținut că titlul de proprietate invocat de reclamanți în dovedirea dreptului de proprietate pentru a cărui protecție a fost promovată prezenta cerere de chemare în judecată este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 142/20.09.2009 autentificat de BNP M. D..
Potrivit mențiunilor din acest contract, titlul de proprietate al vânzătorului este reprezentat de certificatul de moștenitor nr.2/2009 emis de BNP D. D. F. pentru dezbaterea succesiunii defunctei D. L., precum și actul de dezmembrare nr. 134/2009. Potrivit acestui certificat de moștenitor, în masa succesorală a defunctei D. L. se afla terenul în suprafață de_ mp situat în extravilanul ., tarlaua 128, . de aceasta prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr._/2008.
Din adresa nr._/05.11.2009 a OCPI D. Serviciul de cadastru rezultă că titlul de proprietate nr._ este retractat ca urmare a HCJ nr. 1740/2008, fiind scris TDP nr._/2008. Prin s.c. nr. 155/11.01.2011 a Judecătoriei C. a fost anulat acest din urmă titlu de proprietate.
Tribunalul constată că titlul de proprietate al reclamanților reprezentat de contractul vânzare-cumpărare mai sus amintit nu a fost anulat, critica formulată de recurenții reclamanți în acest sens fiind întemeiată.
În cazul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, în măsura în care ambele părți invocă un drept de proprietate (publică sau privată), consființit printr-un titlu de proprietate, se impune compararea titlurilor de proprietate ale părților, respectiv cele ale antecesorilor celor două părți, urmând a se da eficiență celui mai bine caracterizat.
Se constată că instanța de fond, în procedura comparării titlurilor de proprietate opuse, respectiv cel al reclamanților și cel al intervenientului în interes propriu, nu a analizat titlurile de proprietate ale antecesorilor celor două părți ce se pretind proprietari ai terenului în litigiu.
Tribunalul constată de asemenea că în motivarea cererii sale reclamanții invocă buna lor credință în dobândirea dreptului de proprietate invocat în promovarea prezentei acțiuni. Instanța de fond nu cercetează această apărare, respectiv existența bunei credințe a reclamanților la dobândirea terenului în litigiu, prin prisma faptului că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 142/2009 terenul în litigiu nu făcea parte din domeniul public, critica recurenților fiind întemeiată sub acest aspect.
Aspectele evidențiate, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, trebuie clarificate prin suplimentarea corespunzătoare a probatoriului admisibil, în vederea lămuririi pe deplin a situației juridice deduse judecății. Lipsa analizării aspectelor de fapt și de drept al cauzei reprezintă o necercetare a fondului de către prima instanță, sancționată potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civilă cu desființarea sentinței.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art.312, alin.1 și 2 C.proc.civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentinta civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca în rejudecare instanța de fond să procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale celor două părți avându-se în vedere și actele de proprietate antecedente acestor două titluri comparate, respectiv în cazul reclamanților certificatul de moștenitor mai sus amintit și celelalte acte ce au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanții recurenți, urmând a analiza și existența bunei credințe a reclamanților la momentul dobândirii dreptului lor de proprietate, precum și urmările acestei bune credințe asupra valabilității titlului lor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.10.2011 sub nr._ .
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală Șimnicu de Sus pentru a înainta la dosar, în copie certificată actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate_/14.10.2008 emis pe numele de D. L. si copie de pe acest titlu precum și emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a înainta la dosar, în copie certificată, procesele verbale de punere în posesie care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/14.10.2008 și nr._ din 27.11.2008.
Prin adresa nr.8973 din 06.11.2013 și prin adresa nr.429 din 07.02.2014 Comisia Locală Șimnicu de Sus a înaintat înainta la dosar, în copie certificată, actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/14.10.2008 emis pe numele de D. L. si copie de pe acest titlu.
Relațiile solicitate de la OCPI D. au fost înaintate la data de 29.11.2014 cu adresa nr._ din 29.11.2013.
Cauza a fost suspendată la data de 10.02.2014, în temeiul art.242, alin.1, pct.2 Cod procedură civilă și repusă pe rol la data de 12.01.2015.
Instanța a încuviințat pentru pârâta Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C. proba cu înscrisuri și a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei cererea de suplimentare a probatoriului formulată de către reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin titlul de proprietate nr._/14.10.2008, numitei D. I. L. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de 1 ha și 1700 mp, teren arabil extravilan, pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, jud. D., amplasat în T 128, P6.
La baza emiterii titlului de proprietate antemenționat au stat HCJ nr.1262/06.08.2008 prin care s-a admis propunerea Comisiei Locale Șimnicu de Sus, în sensul validării în anexa nr.29 a unui număr de 295 persoane, dintre care pentru 176 persoane s-a făcut dovada vechiului amplasament în perimetrul administrat SCDA Șimnic și prin care s-a constatat trecerea suprafeței de 565,96 ha din domeniul public al statului și administrarea SCDA Șimnic în domeniul privat al comunei Șimnicu de Sus pentru punerea în posesie a persoanelor validate și HCJ nr.1351/23.09.2008 prin care s-a aprobat procesul-verbal de delimitare pentru suprafața de 565,70 ha solicitată de către Comisia Locală Șimnicu de Sus, teren ce se află în administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice ,,G. I. Sisești,,-Stațiunea de C. și Dezvoltare Agricolă Șimnic pe raza administrativ-teritorială a localității Șimnicu de Sus.
Referitor la Hotărârea Comisiei Județene nr.1262/06.08.2008 instanța reține că prin sentința civilă nr.2141/10.02.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia nr.1116/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul D. a fost anulată măsura de trecere a terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei.
Ulterior, în baza Hotărârii nr.1740/2008, emisă de Comisia Județeană D. titlul de proprietate antemenționat a fost retractat, fiind emis titlul de proprietate nr._/27.11.2008 pe numele aceleași persoane, cu aceeași suprafață și cu același amplasament.
Hotărârea nr.1740/14.11.2008 a avut ca obiect propunerea Comisiei Locale Șimnicu de Sus cu privire la revocarea unui număr de 5 titluri de proprietate printre care și cel cu numărul_/14.10.2008 emis pe numele D. L., motivat de faptul că acestea au fost emise pe un amplasament ce nu a fost preluat de la Stațiunea de C. Dezvoltare Agricolă Șimnic.
Conform certificatului de moștenitor nr.2/06.01.2009, emis de către BNP M. D. în dosarul nr.2/2009 numita D. L. a decedat la data de 27.10.2008 de pe urma acesteia rămânând ca și unic moștenitor numitul D. V.
În ceea ce privește masa succesorală a autoarei, în certificatul de moștenitor s-a făcut mențiunea că aceasta se compune din suprafața de 11.700 mp, situat în extravilanul comunei Șimnicu de Sus, jud.D. în T 128, P6, teren care a fost dobândit de defunctă prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/14.10.2008, emis de către Comisia Județeană D..
Prin actul de dezmembrare aut. sub nr.134/20.01.2009, numitul D. V. a dezmembrat suprafața de 11.700 mp din acte(_ mp din măsurători) în 25 noi corpuri de proprietate din care corpul nr.14 compus din teren extravilan în suprafață de 407 mp, situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, T128, P 6 identificat prin număr cadastral 2261/14 și corpul nr.25 compus din teren extravilan în suprafață de 737 mp, situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, T128, P 6 identificat prin număr cadastral 2261/25.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.142/20.01.2009 de către BNP M. D. numitul D. V. a înstrăinat reclamanților B. G. și B. I. imobilul situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, tarlaua 128, ., compus din: teren extravilan exclusiv în suprafață totală de 407 mp din actele de proprietate și din măsurători, cu vecinătăți: la N-De 9, la E-De 9, la S- corpul nr.25-1/24A, la V- corpul nr.13, identificat prin număr cadastral 2261/14 și cota indiviză de 1/16 din terenul extravilan, cu destinația alee de acces situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, T 128, P6, în suprafață totală de 737 mp, identificat prin număr cadastral 2261/25.
Reclamanții și-au întabulat dreptului de proprietate asupra terenului dobândit în baza contractului de vânzare menționat anterior, în cartea funciară 2943 a localității Șimnicu de Sus, așa cum rezultă din încheierea nr.3374/06.02.2009, emisă de către OCPI D..
Prin sentința civilă nr.155/11.01.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, instanța a admis acțiunea formulată de Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C., în contradictoriu cu Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Șimnicu de Sus, Comisia Județeană D. și D. V. și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.11.2008 și procesului-verbal premergător în privința amplasamentului suprafeței de teren.
În ceea ce o privește pe pârâta Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C. și pe intervenientul S. Român prin M. Finanțelor Publice, instanța reține că în anexa 7c la HG nr.1460/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp au fost identificate suprafețele de teren din domeniul public al statului care au fost date în administrarea Stațiunii de C.-Dezvoltare Agicolă Șimnic, printre aceste suprafețe de teren fiind menționată și suprafața de 17,82 ha, situată în . 128, P1796.
În art.2, alin.3 din HG nr.1460/2006 s-a prevăzut că suprafețele de teren având datele de identificare prevăzute în anexele 1c-15c, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului trec în administrarea stațiunilor de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp nou înființate.
La data de 21.12.2006, între Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de C. Dezvoltare Agricolă Șimnic a fost încheiat protocolul de predare-preluare a terenului agricol și neagricol în suprafață de 2313,4048 ha proprietate publică a statului, teren identificat conform anexei 7c din HG nr.1460/2006, anexă care a făcut parte integrantă din acest protocol.
Din concluziile raportului de expertiză, specialitatea topografie întocmit în primul ciclu procesual de expert C. A. rezultă că suprafețele de teren dobândite de către reclamanți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.142/20.01.2009 de către BNP M. D. sunt incluse în suprafața de 17,82 ha amplasată în T 128, P A1796 teren identificat conform anexei 7c din HG 1460/2006, cuprinzând terenurile aflate în domeniul public al statului și aflate în administrarea Stațiunii de C. Dezvoltare Agricolă Șimnic în baza protocolului de predare primire nr._ din data de 21.12.2006 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului București.
S-a menționat, de asemenea, că terenul în litigiu se află în posesia pârâtei Stațiunea de C. Dezvoltare Agricolă Șimnic, fiind cultivat la data efectuării expertizei cu cultură de lucernă de sămânță.
Reține instanța că, potrivit dispozițiilor art.550 din Noul cod civil proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Ca atare, orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
Din starea de fapt descrisa anterior, instanta constata ca atât reclamanții cât și intervenientul S. Român au titlu de proprietate asupra terenului detinut, și întrucât acesta provine de la autori diferiți, instanța va proceda la o comparare de titluri, urmând să aibă vedere soluția cea mai rezonabila, conform căreia are câștig de cauza cel care a dobândit bunul de la autorul al cărui drept este preferabil, aceasta fiind o aplicație a principiului „nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet”.
Analizând titlul autorilor reclamanților B. G. și B. I. instanța reține că, aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 407 mp, situată pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, tarlaua 128, ., identificat prin număr cadastral 2261/14 și revendicat în prezenta cauză prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.142/20.01.2009 de către BNP M. D. încheiat cu numitul D. V., care la rândul său l-a dobândit prin moștenire de la numita D. L., conform certificatului de moștenitor nr. nr.2/06.01.2009, emis de către BNP M. D. în dosarul nr.2/2009.
Numita Dănila L. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 407 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/14.10.2008, titlu revocat ulterior și retranscris cu nr._/27.11.2008.
Având în vedere că prin sentința civilă nr.155/11.01.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 instanța a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.11.2008 și a procesului-verbal de punere în posesie în privința amplasamentului suprafeței de teren, întrucât acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.11, alin.2 din Legea nr.213/1998, care sancționează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilității bunurilor din domeniul public al statului, instanța constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar.
În ceea ce îl privește pe intervenientul S. Român prin M. Finanțelor Publice instanța arată că potrivit prevederilor pct. I.5 din anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică, art.31, alin.2 și alin.3 din Legea nr.45/2009 și H.G. nr.517/1999, terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă aparțin domeniului public al statului.
Așa cum rezultă din art.136, alin.2 din Constituție, precum și din Legea 213/1998, numai statul și unitățile administrative teritoriale pot fi titulari ai dreptului de proprietate publică, niciun alt subiect de drept (persoană fizică sau juridică indiferent că aceasta din urmă ar fi de drept public sau privat) nu ar putea fi titular al dreptului de proprietate publică. Împrejurarea că persoane juridice de drept public primesc în administrare bunuri din domeniul public ori că altor persoane juridice sau fizice le sunt concesionate ori inchiriate sau le sunt date în folosință gratuită asemenea bunuri nu reprezintă altceva decât modalități specifice de exercitare a dreptului de proprietate publică, fără însă a transforma un astfel de subiect de drept în titular al dreptului de proprietate publică, ci numai în titular al unui drept de administrare, de concesionare sau de folosință.
De asemenea, în conformitate cu art.136, alin.4 din Constituție bunurile proprietate publică sunt inalienabile.
Ori, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza, specialitatea topografie, instanța reține că terenul în suprafață de 407 mp, situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, tarlaua 128, ., revendicat de către reclamanți face parte din domeniul public al statului, fiind inclus în terenul în suprafață de 17,82 ha identificat în anexa 7c la HG nr.1460/2006.
Ca atare, instanța apreciază că preferabil și mai bine caracterizat este titlul intervenientului S. Român care este proprietarul acestei suprafețe de teren, spre deosebire de reclamanți care au cumpărat de la un „non dominus”.
Cum in procedura de fata are relevanta dreptul autorului si nu titlul părților, instanța apreciază ca nu interesează buna-credința a reclamanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ci modul in care s-a putut transmite efectiv dreptul de proprietate.
Prin urmare constatarea bunei-credințe a reclamanților nu paralizează titlul de proprietate al intervenientului si nici nu confirmă titlul de proprietate al cumpărătorilor in raport de adevăratul proprietar, deoarece obiectul prezentului dosar îl constituie revendicarea imobiliară, prin compararea de titluri și nu constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. Român prin M. Finanțelor Publice și va respinge acțiunea formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. Român prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., în contradictoriu cu reclamanții B. G. și B. I., ambii cu domiciliul în C., ..6, jud.D. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat C. D. din C., ..7, ., . și cu pârâta Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C., cu sediul în C., ..54, județ D..
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. G. și B. I., ambii cu domiciliul în C., ..6, jud.D. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat C. D. din C., ..7, ., ., în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C.-Dezvoltare Agricolă Șimnic C., cu sediul în C., ..54, județ D. și intervenient S. Român prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
6ex/21.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 86/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
