Plângere contravenţională. Sentința nr. 2602/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2602/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2602/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2602/2015
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul P. C. S. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal si c.j I. I. pentru intimat, lipsă fiind martorul asistent B. T. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- petentul a depus la dosar, în copie, cartea de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare_ ;
- adresa emisă către RAR M. a fost restituită la dosar cu mențiunea"destinatar mutat la adresă necunoscută";
- a fost depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului B. T. S., din care rezultă că aceste este plecat de cca 6 săptămâni în Germania și nu se cunoaște data când va reveni în țară.
C. j I. I. depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu insistă în repetarea adresei către RAR M..
De asemenea, intimatul prin c.j I. I., arată că nu insistă în repetarea adresei către RAR M..
Instanța, constatând îndeplinit mandatul de aducere emis pe numele martorului B. T. S., în temeiul art. 313 alin. 3 NCPC pășește la judecata plângerii.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul P. C. S. solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată si restituirea certificatului de înmatriculare al autoturismului.
C.j I. I. pentru intimat, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, învederând că aplicarea foliilor neomologate este o fapta ce prezintă un pericol social ridicat.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.09.2014 sub nr. de dosar_, petentul P. C. S. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.09.2014, cu consecința anulării efectelor produse de acesta si anume: amenda in valoare de 1800 lei si reținerea certificatului de înmatriculare al autoturismului proprietate personală.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 09.09.2014, in jurul orelor 11:10 a fost oprit de un echipaj de politie, in timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare_, din direcția Mun. C. spre . pentru faptul ca ar fi avut aplicate folii pe geamurile autoturismului, insă a încercat să ii explice agentului ca foliile sunt certificate de RAR, aplicate de societatea ENERGOTHERM SRL, arătându-i totodată si actul doveditor, dar fără rezultat.
A susținut că deși amenda care i-a fost aplicata este prevăzuta ca fiind de la 9 puncte amenda la 20 de puncte amenda, agentul constatator i-a aplicat maximul amenzii in valoare de 1800 lei, ceea ce nu i se pare legal.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție în original, copie CI, Declarație de conformitate referitoare la montajul foliilor pentru geamurile de securitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșita fiind constatată în mod direct de către agentul de politie, însă a solicitat încuviințarea probei testimoniale, prin audierea martorului asistent B. T. S., semnatar al actului sancționator.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă în vedere disp. art. 254 din Noul Cod de Procedura Civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mi putea fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 28.11.2014, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentului P. C. S., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/11.12.2014.
La termenul de judecată din data de 22.01.2015, având în vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar intimatului și proba testimonială cu martorul B. T. S., care nu a putut fi audiat în cauză fiind plecat din țară, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 09.09.2014, petentul P. C. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1800 lei și reținerea certificatului de înmatriculare, deoarece a condus auto marca F. cu nr._, pe DJ 606A Pleșoi, având aplicate, pe geamurile laterale și lunetă, folii neomologate care restrâng vizibilitatea.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența martorului asistent B. T.-S. și a petentului care a refuzat să semneze de primire.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, se constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate de instanță.
Prin urmare, deși petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
În aceste condiții, instanța va înlătura ca nefondate apărările petentului din cuprinsul plângerii, acestea fiind simple alegații ale părții, nedovedite de probatoriul administrat în cauză. Declarația de conformitate depusă la fila 8 din dosar nu face dovada omologării, câtă vreme, în condițiile legii, aceste mențiuni ar trebui să fie "marcate corespunzător" chiar pe foliile aplicate pe geamul autoturismului în cauză (art. 102 alin.1, pct. 35 din OUG nr. 195/2002R).
De altfel, chiar petentul, prin susținerile formale și speculative din cuprinsul plângerii contravenționale, recunoaște implicit efectuarea controlului în trafic, precum și fapta pentru care a fost sancționat, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului potrivit fișei de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate și nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele faptei sale, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/09.09.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. C. S., cu domiciliul în comuna Bălăcița, . în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3409/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3738/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
