Plângere contravenţională. Sentința nr. 2781/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2781/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2781/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2781/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulata de petentul S. R. I., cu domiciliul în ., ., județul D. in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. A. F. pentru petent, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat G. A. F., pentru petent, arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Avocat G. A. F., pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse. Mai depune la dosar înscrisuri.
Instanța încuviințează pentru petent, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri.
Instanța ia act că intimata nu solicită administrarea de probe în apărare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat G. A. F., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea sancțiunii și înlocuirea cu avertisment; să se aibă în vedere că petentul a fost amendat cu o sumă foarte mare însă a recunoscut, cu o zi înainte folosise certificatul care a rămas în alte haine și a prezentat agentului o copie, între cele două fapte și sancțiune există o disproporție vădită și este imposibil să plătească amenda, mai ales că nu dispune de venituri, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulata la data de 11.11.2014 pe rolul Judecatoriei C. si inregistrata sub nr._ petentul S. R. I. a formulat plangere contraventionala in contradictoriu cu intimata I. D. prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 24.10.2014 si inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca in fapt la data de 24.10.2014 a fost oprit in trafic de un echipaj al intimatei care i-a imputat faptul ca are folie neomologata pe geamuri si ca nu i-a prezentat certificatul de inmatriculare in original, ci doar in copie.
Arata ca cele retinute de agentul constatator corespund adevarului cu mentiunea ca nu i-a putut prezenta certificatul masinii deoarece isi schimbase hainele dimineata si a uitat certificatul de inmatriculare in buzunarul altor pantaloni purtati in ziua precedenta, insa avea asupra sa o copie a certificatului masinii. Pentru aceste fapte i s-a aplicat o amenda in cuantum de 2070 lei suma pe care o considera exagerata. Petentul arata ca nu are serviciu, fiind in intretinerea parintilor, iar faptele contraventionale sunt lipsite de pericol social.
In drept petentul a invocat disp art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 precum si art. 5 alin. 5 si art. 7 din acelasi act normativ.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.
In dovedire a depus procesul verbal de contraventie.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 20 lei.
La data de 3.12.2014 instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, care la data de 16.12.2014 a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
In motivarea intampinarii se arata ca procesul verbal de contraventie este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de OG 2/2001.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A mentionat ca nu detine material probator, abaterea savarsita fiind constata in mod direct de catre agentul de politie.
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 18.12.2014 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care nu a depus raspuns la intampinare.
Instanta a acordat primul termen de judecata la data de 3.03.2015 pentru cand a dispus citarea partilor.
La acest termen instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
In fapt, la data de 24.10.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul S. R. I. a contravențiilor prevăzute de art. art.102 alin.1 pct.35 si art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constatând că, în data respectiva, în jurul orelor 15,55 petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ avand aplicate pe geamurile laterale fata folii ce estompeaza vizibilitatea, foliile nefiind omologate sau certificate prin marcaj corespunzator de autoritatea competenta. De asemenea, nu a avut asupra sa certificatul de inmatriculare a autovehiculului. A fost sanctionat cu o amenda in cuantum de 1350 lei pentru prima contraventie si cu o amenda in cuantum de 720 lei pentru cea de-a doua contraventie.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Conform art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător;
Potrivit art. 98 alin. 3 din acelasi act normativ “contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.”
Conform alin. (4) clasele de sancțiuni sunt următoarele:
a)clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;
b)clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;
c)clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;
d)clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;
e)clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 2070 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Petentul recunoaste comiterea faptelor insa sustine ca sanctiunile aplicate sunt exagerate in raport cu pericolul social al faptelor comise.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că ambele sanctiuni sunt exagerate.
Astfel pentru prima contraventie instanta apreciaza ca sanctiunea minima prevazuta de lege, respectiv amenda in cuantum de 810 lei este suficienta, nerezultand din actele dosarului ca petentul nu s-ar afla la prima abatere.
Instanta nu considera ca se impune inlocuirea acestei amenzi cu avertisment intrucat fapta contraventionala prezinta un grad mare de pericol social intrucat petentul avea montata foliile pe geamurile laterale fata si acestea estompau vizibilitatea.
In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie, respectiv faptul ca nu a avut certificatul de inmatriculare asupra sa aceasta nu prezinta pericol social ridicat, astfel ca inlocuirea amenzii destul de ridicate, respectiv 720 lei, cu sanctiunea avertismentului este suficienta pentru ca sanctiunea sa isi atinga scopul.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.
Potrivit art. 7 alin. 1 din OG2/2001 avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Având convingerea că petentul va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, la prima abatere de la normele legale, instanța recomandă petentului S. R. I. să respecte pe viitor dispozițiile legale și atrage atenția contravenientului asupra pericolului de a nu respecta dispozițiile legale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. R. I. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 24.10.2014, va modifica procesul-verbal contestat în sensul reducerii amenzii in cuantum de 1350 lei cu amenda in cuantum de 810 lei si înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 720 lei cu sancțiunea avertismentului, va mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie și va recomanda petentului să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plangerea contraventionala formulata de petentul S. R. I., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul D. in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Modifica procesul verbal . nr._ din data de 24.10.2014 in sensul ca reduce amenda contraventionala in cuantum de 1350 lei la 810 lei.
Inlocuieste amenda contraventionala in cuantum de 720 lei cu sanctiunea avertismentului.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 3.03.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 Ex. / 03 Aprilie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2790/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2824/2015. Judecătoria... → |
|---|
