Plângere contravenţională. Sentința nr. 6203/2015. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 6203/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 6203/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă Nr.6203/2015

Ședința publică de la 11 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. T.

Grefier D. N.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. M. Domițian și pe intimat IPJ D., P. Rutieră C. având ca obiect plângere contravențională CP NR_.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și martorul C. I. A., lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorului C. I. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere reținut.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.10.2014, sub nr._, petentul C. M. Domițian a formulat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., P. R. C. plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 16.10.2014 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 16.10.2014 se afla în trafic cu auto cu nr._ pe . la intersecția cu . trecerea marcată corespunzător pentru trecerea de pietoni, s-a asigurat că pe trecere nu exista angajat nici un pieton în traversare și apoi a traversat.

La puțin timp de la trecerea marcată, a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere, care i-a solicitat actele și care i-a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare.

A susținut în continuare petentul că nu a fost de acord cu cele reținute, și la întrebarea acestuia privind locul în care se afla pietonul căruia nu i-a acordat prioritate, agentul constatator i-a comunicat că l-a văzut personal, dar că în acel moment nu se mai afla de față pentru a putea fi trecut pe procesul-verbal ca martor.

A susținut în continuare că nu a fost lăsat să facă mențiuni pe procesul-verbal, mnețiunea că nu formulează obiecțiuni fiind trecută în mod nelegal.

În sprijinul acțiunii, a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 05.11.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin.1 NCPC se opune la ascultarea acesteia.

Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.

Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.

Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,

Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.

Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.

Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.

De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.

In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.

Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C. I. A..

În ședința publică din data de 11.05.2015 instanța a dispus audierea martorului C. I. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ., nr._/16.10.2014, încheiat de Poliția Municipiului C., Biroul Rutier, petentul C. M. Domițian a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei, luându-se fata de aceasta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.

S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 16.10.2014, orele 16:28 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe la trecerea de pietoni.

Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată, instanța constată că deși, prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât nu se afla nici o persoană în traversarea marcajului pietonal, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

În ceea ce privește declarația martorului C. I. A., audiat la propunerea petentului, instanța arată că aceasta nu va fi luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravenției, nefiind credibilă având în vedere că la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment.

Mai mult, deși martorul și-a amintit cu certitudine faptul că pietonul nu era angajat în traversarea străzii, fiind staționat pe trotuar, acesta nu și-a mai amintit și alte aspecte esențiale, respectiv perioada din an și din zi în care a observat acest aspect, precum și faptul dacă agentul de poliție s-a deplasat la autoturismul condus de petent sau petentului i s-a solicitat să meargă la agentul de poliție, ceea ce formează convingerea instanței că martorul nu a fost de față în momentul săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa.

Se va mai avea în vedere și împrejurarea că, la data întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul nu a formulat obiecțiuni, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, neputându-se reține circumstanțele invocate de către petent privind completarea abuzivă a acestei mențiuni de către agentul constatator.

În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art.135, lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată.

Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, întrucât nerespectarea regulilor de circulație creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private, neimpunându-se astfel înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice întrucât aceasta reprezintă o măsura ce are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsură având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic, astfel că nu se impune reevaluarea acestora.

Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M. Domițian, cu domiciliul în ., . nr.11, județ D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., Poliția Rutieră C., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/16.10.2014, încheiat de Poliția Municipiului C., Biroul Rutier, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.

Președinte, Grefier,

L. T. D. N.

Red.Jud.L.T.

Tehnored.V.N.

4ex/02.09.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 6203/2015. Judecătoria CRAIOVA