Plângere contravenţională. Sentința nr. 6243/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6243/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 6243/2015
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 4 Târgu J., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. M., pentru petentă, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131, alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța pune în discuție competența instanței de judecată.
Avocat M. M., pentru petentă, apreciază că instanța este competentă cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct. 4 Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către petentă prin plângerea contravențională și proba cu înscrisuri solicitată de intimată prin întâmpinare.
Avocat M. M., pentru petentă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar Ordonanța de urgență nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de intimată.
Conform art. 255, alin. 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de către petentă și proba cu înscrisuri solicitată de către intimată, sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care le încuviințează.
În temeiul art. 292 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Avocat M. M., pentru petentă, arată că nu are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, avocat M. M., pentru petentă, învederează instanței că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul petentei este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat M. M., pentru petentă, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment, având în vedere și ultimele modificări legislative, respectiv faptul că prin Ordonanța de urgență nr. 8/2015 textul de lege în baza căruia a fost sancționată petenta a fost abrogat. Arată că fapta reținută în sarcina petentei nu creează un pericol social. Apreciază că nu a vrut să se vadă adevărata situație de fapt. De aceea a înțeles să depună la dosar dispoziția de plată, factura fiscală și depozițiile chelnerițelor. Precizează că suspendarea activității pentru 3 luni de zile și amenda aplicată înseamnă de fapt închiderea societății. Arată că, în prezent, există 7 contracte de muncă încheiate la societate, persoanele respective urmând a rămâne fără loc de muncă. Apreciază că, atât timp cât banii proveneau de la bacșișul chelnerițelor, nu trebuia sancționată societatea. Prin urmare, pericolul social raportat la gravitatea faptei este inexistent.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.12.2014 sub nr._, M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 4 Târgu J., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.12.2014, solicitând anularea acestuia și a măsurilor dispuse prin acesta ca fiind netemeinice și nelegale, cu consecința exonerării societății de la plata amenzii în cuantum de 8000 lei și ridicării măsurilor complementare a suspendării activității societății iar în subsidiar înlocuirea celor două sancțiuni aplicate petentei, respectiv amenda și sancțiunea complementară a suspendării activității societății pe o perioadă de 3 luni, cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, sub aspectul legalității procesului verbal, acesta a fost încheiat în urma încheierii unui alt proces verbal cu nr. 1486/06.12.2014 unde practic se consemnează o situație de fapt și în același timp se face mențiunea că pentru cele constatate prin situația de fapt descrisă în acest act s-a încheiat procesul verbal de contravenție atacat și măsurile dispuse prin acesta. Cu alte cuvinte, în procesul verbal de contravenție trebuie să se regăsească cu exactitate aceleași mențiuni cu cele din procesul verbal nr. 1486/06.12.2014, nefiind permis ca în procesul verbal de contravenție să fie consemnată altă stare de fapt, alta decât cea descrisă în primul proces verbal, însă, comparând cele două înscrisuri, se pot observa grave inadvertențe.
Astfel, în data de 06.12.2014 s-au prezentat la sediul și punctul de lucru al societății inspectorii antifraudă din cadrul Direcției regionale Antifraudă 4 Tg-J. care, prin procesul verbal cu nr. 1486, artă că nu s-a justificat suma de 565,5 lei, după ce au solicitat raportul X al casei de marcat, deși din nota explicativă dată de administratorul societății reiese că suma de 380 lei erau puși deoparte urmând să se plătească o șamotă cuptor iar suma de 185,5 lei ar proveni din bacșișul personalului.
Din nota explicativă dată de cele două angajate rezultă că, din ceea ce spune una dintre ele, suma de 380 lei erau ridicați de administrator pentru șamotă iar restul sumei erau banii colegei și bacșiș, în timp ce a doua salariată spune că o parte din sume erau bani personali iar 165 lei nu ar fi avut timp să bată în casă banii.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a arătat că se susține prin actul contestat că nu se justifică suma de 565,5 lei, deși administratorul societății arată că au fost ridicați acești bani pentru cumpărarea unei șamote, mai precis acesta ridică suma de 380 lei, potrivit dispoziției de încasare cu nr. 1/06.12.2014 și legat de aceasta, ca și justificare pentru suma în data de 08.12.2014 se și achită factura de șamotă în valoare de 416,64 lei aferentă facturii cu nr. PHPCF_/05.12.2014, factura achitată cu chitanța nr._/08.12.2014.
Ca atare, pentru factura emisă în data de 05.12.2014 administratorul ridică suma de 380 lei în data de 06.12.2014 și achită în data de 08.12.2014 factura de șamotă cu chitanța aferentă.
Petenta a mai arătat că ar mai rămâne în discuție suma de 185 lei, sumă despre care știa că provine din bacșișurile încasate de chelnerițe și pe care sumă una dintre angajate recunoaște că au avut această destinație, în timp ce cea de-a doua spune că a uitat să-i bată în casă, crede petenta, datorită emoției avută cu ocazia controlului și ca să nu creeze o presupusă vinovăție asupra ei că a încasat bani fie și cu titlu de bacșiș de la clienți.
Totodată, petenta a arătat că art. 10 lit. h) din O.U.G. 28/1999 care prevederea evidențierea banilor personali într-un registru special a fost abrogat încă din anul 2009, motiv pentru care sumele găsite amestecate nu sunt nelegale sau de proveniență îndoielnică. Din declarațiile tuturor părților solicitate rezultând faptul că 380 lei erau ai administratorului ridicați cu dispoziție de plată și ca atare folosiți pentru plata șamotei, ulterior întocmirii contravenției, iar suma de 185 lei erau vani personali și bani din bacșiș.
De asemenea, petenta a arătat că singura activitate a societății este cea de bar/restaurant, aceasta fiind singura sursă de venit. Petenta a precizat că are angajați un nr. de 7 persoane pe care cu siguranță le va concedia, activitatea societății fiind suspendată, astfel că impactul și consecința socială produsă prin măsurile impuse au repercursiuni mai grave ce comportă atât asupra elementului social, persoanele angajate cât și asupra bugetului statului, nevoit să suporte plata șomajului acestora.
Nu în ultimul rând potrivit înscrisurilor depuse, plățile făcute de petentă pentru bugetul statului pe ultimele trei luni sunt semnificative, de ordinul zecilor de mii de lei, suspendarea activității societății având drept consecință și încetarea acestor plăți.
Pe termen lung, sancțiunea impusă firmei nu mai respectă de nici un fel principiul proporționalității motivat de faptul că, fiind unitate de alimentație publică clienții nu vor mai veni întrucât, fiind închisă prin suspendare, vadul comercial va dispărea, consecința acestui lucru fiind insolvența societății, fapt ce va atrage după sine prejudicii, atât pentru petentă, cât și pentru terți, inclusiv statul.
De asemenea, cele două măsuri sancționatoare, vor conduce petenta la imposibilitatea de plată pentru creditele acesteia, pentru că, neîncasând sume din activitate, nu se pot achita nici măcar creditorii.
Văzând jurisprudența CEDO, petenta apreciază că cele două sancțiuni aplicate sunt vădit disproporționate în raport cu scopul urmărit – prevenirea evaziunii fiscale.
Disproporția rezidă în primul rând în prejudiciul mic creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale. Statul era îndreptățit să impoziteze profitul societății, cota de impozitare fiind de 16 %.
Dar, indiferent de acesta, impozitul aferent profitului realizat din vânzarea unor servicii de 565,5 lei este unul mic. Sancțiunea pecuniară aplicată, chiar dacă a avut cuantumul minim prevăzut de lege, este totuși de cel puțin 87 ori mai mare decât prejudiciul creat, care oricum a fost recuperat prin confiscarea întregii sume de bani nemarcate. Pentru suma de 185 lei ar rezulta un prejudiciu de 29,6 lei, care raportat la amenda este de 270 de ori mai mic decât amenda dată, care și el este recuperat.
Însă depășirea cu peste 87 (sau 270) de ori a prejudiciului creează o disproporție evidentă între scopul legitim urmărit și drepturile societății.
Sancțiunea complementar ăa suspendării activității pe o perioadă de 3 luni este, de asemenea, disproporționată în raport cu drepturile sale, apreciază petenta, astfel, consecințele unei astfel de sancțiuni pot fi de multe ori iremediabile, putând conduce la faliment.
Petenta a mai arătat că una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz la caz, în speța de față, în mod evident, această analiză nefiind efectuată.
Așadar, în privința capătului subsidiar de cerere, petenta solicită instanței să aibă în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice maximul sancțiunii contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar originalul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.12.2014 și, în copii conforme cu originalul, proces-verbal nr. 1486/06.12.2014, dispoziție de plată către casierie nr. 1 din 06.12.2013, chitanță ramburs din 08.12.2014, factura nr. PHPCF114415 din 05.12.2014, act adițional nr. 1 din 29.08.2014 la contractul de credit nr._/19.11.2013, grafic de rambursare, contracte individuale de muncă ale angajaților petetei, chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
La data de 20.01.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că un aspect important pe care dorește să îl învedereze instanței este faptul că, în timp ce se lua cea de-a treia notă explicativă, respectiv cea a administratorului societății, a fost prezentată echipei de control, de către soția acestuia, dispoziția de plată cu nr. 1/06.12.2014 pentru suma de 380 lei deși anterior, la întocmirea monetarului, atât aceasta cât și administratorul societății au precizat verbal că nu pot prezenta nici un fel de document pentru suma de 380 lei.
Intimata a mai arătat că acțiunea de control s-a desfășurat pe parcursul câtorva ore (intervalul orar 20.00 – 00.20) așa încât dispoziția de plată prezentată, la aproximativ 2 ore de la întocmirea monetarului, s-a considerat de către organul de control ca fiind întocmită în timpul controlului, pentru a crea o justificare sumei de 380 lei.
Totodată, dispoziția de plată din casierie, pentru justificarea sumei de 380 lei, a fost prezentată organului de control, ca fiind numerotată cu nr. 1 dintr-un carnet de dispoziții de plată/încasare, care prezenta jumătate din file rupte (folosite), deși aceasta fiind numerotată cu 1 ar fi trebuit să fie prima filă din carnet.
Elementele contradictorii din afirmațiile angajaților/reprezentanților unității cu privire la plusul de casă cât și faptul că sumele au fost identificate în același loc în barul unității (aspect ce reiese și din nota explicativă dată de administrator – răspunsul la întrebarea nr. 7 din nota explicativă) întăresc constatarea echipei de control că suma de 565,5 lei provenea, în totalitate, din vânzările zilei de 06.12.2012.
De altfel, mobilierul barului este dotat cu mai multe sertare și spații, astfel încât suma de 380 lei dacă nu ar fi provenit din încasările zilei, ar fi putut fi păstrată oriunde altundeva decât în apropierea casei de marcat din dotare și banilor proveniți din încasările zilei, cu atât mai mult cu cât locația la care funcționează barul verificat petenta are declarat și sediul social, în acest sens deținând la subsolul imobilului mai multe birouri dotate cu imprimante, calculatoare și mobilier specific activității de birou.
Un alt aspect ce a determinat organul de control să nu ia în considerare dispoziția de plată nr. 1/06.12.2014 este și neprezentarea cu ocazia controlului a registrului de casă/plăți pentru a se putea stabili dacă dispoziția în cauză a fost înregistrată.
În ceea ce privește susținerea petentei cu privire la inadvertențele existente între cele două procese verbale, intimata a arătat că, prin procesul verbal cu nr. 1486 organul de control arată că nu s-a justificat suma de 656,5 lei după ce au solicitat raportul X al casei de marcat, deși din nota explicativă dată de administratorul societății reiese că suma de 380 lei ar proveni din bacșișul personalului.
Analizând motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că solicitările petentei de anulare a procesului verbal de contravenție contestat sun nefondate, faptele constatate fiind descrise în mod complet, încadrate corect și sancționate corespunzător gradului de pericol social reprezentat.
În ceea ce privește măsura complementară de suspendare a activității punctului de lucru verificat pentru o perioadă de 3 luni, intimata apreciază că această sancțiune complementară urmărește de asemenea protejarea ordinii de drept și a interesului social.
Această dispoziție legală impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunilor complementare "ope legis", indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise.
Cu privire la măsura complementară de confiscare a sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale și nu au fost prezentate documente justificative, intimata apreciază că sancțiunea aplicată de organul de control este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii drept, fapta putând genera fenomene economice negative, norma juridică incidentă în cauză fiind una coercitivă, prevederile O.U.G. nr. 28/1999 fiind în concordanță și cu art. 44 alin. 9 din Constituția României potrivit căruia "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".
Mai mult de atât, atât măsura confiscării cât și măsura suspendării activității se aplică de drept în cazul în care se constată săvârșirea contravenției iar organul de control sau instanța de judecată nu pot aprecia sau înlătura aceste măsuri complementare.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, intimata consideră faptul că însăți reclamanta recunoaște fapta iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care, fapta este de gravitate redusă, prin urmare sancțiunea a fost stabilită proporțional cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
La data de 03.02.2015 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă ca neîntemeiate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În motivare, petenta a arătat că apărările invocate de către intimată sunt netemeinice, reiterând cele susținute în plângerea contravențională.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.12.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999, constând în aceea că, la controlul operativ și inopinat efectuat la data de 06.12.2012 la sediul / punctul de lucru (bar/restaurant) al societății situat în C. ., nr. 79 A, control efectuat în prezența și pe baza documentelor puse la dispoziție de administratorul R. M., s-a constatat că la această adresă societatea deține și desfășoară activitatea de bar/restaurant, fiind dotată cu aparat de marcat electronic fiscalizat având logotip RL DJ_ A. Astfel, la data controlului efectuat la locul de desfășurare a acestei activități, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile livrate / serviciile prestate direct către populație contrar prevederilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 rep. Astfel, la data și ora controlului, în urma comparării datelor înscrise în raportul X anexat emis prin A.M.E.F., fiscalizat la această adresă cu suma de bani identificată în casieria unității consemnată în monetarul întocmit în sumă de 745 lei, s-a constatat un plus de casă în sumă de 585,5 lei ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de casa de marcat, în registrul special ori prin facturi, după caz, făcându-se venit la bugetul de stat. Fapta reiese și din notele explicative date cu ocazia controlului de angajatele societății. Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că potrivit art. 10 lit.b din OG.28/1999, forma in vigoare la data emiterii procesului-verbal de contraventie, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: …”b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.”
Conform art. 11 din OG.28/1999, amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:… b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Fapta reținută de agentul constatator prin procesul-verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevazute de dispozitiile art. 10 lit.b din OG.28/1999.
Petenta nu a făcut dovada celor susținute prin plângerea contravențională, în sensul că se justifica suma de 585,5 lei identificată în casieria unității, prin aceea ca suma de 380 lei erau puși deoparte urmând să se plătească o șamotă cuptor - conform dispoziției de încasare cu nr. 1/06.12.2014, iar suma de 185,5 lei ar fi provenit din bacșișul personalului, deși potrivit art. 249 N.C.proc.civ., ei îi incumbă sarcina acestei probe.
Deci, evaluând materialul probator administrat în cauza instanta apreciaza ca nu exista dubii în ceea ce priveste existenta faptei ori neîndeplinirea altei conditii care sa atraga raspunderea contraventionala, contradictiile identificate de intimata, existente in afirmațiile angajaților/reprezentanților unității cu privire la plusul de casă, faptul că sumele au fost identificate în același loc în barul unității (aspect ce reiese și din nota explicativă dată de administrator – răspunsul la întrebarea nr. 7 din nota explicativă), sustinerile reprezentantului societatii R. M. din plangerea formulata cu privire la suma aflata in plus in casa, sustineri care nu concorda cu declaratiile angajatilor, dar si celelalte probe administrate în cauza - inscrisurile depuse la dosar- confirmând situatia de fapt stabilita în procesul verbal de contraventie.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că petenta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, prezumția de validitate și temeinicie de care beneficiază acest act nefiind răsturnată.
In ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, sancțiunea aplicată respectând cerințele impuse de art. 5 alin. fișj art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
In ceea ce privește măsura confiscării cât și măsura suspendării activității, instanta retine ca acestea se aplică de drept în cazul în care se constată săvârșirea contravenției, iar instanța de judecată nu poate înlătura aceste măsuri complementare decat in situatia anularii procesului-verbal de contraventie.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. S.R.L., cu sediul în C., ., nr. 79 A, jud. D. și cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat M. M. din C., .. 19, ., ., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 4 Târgu J., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.12.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/16.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6217/2015. Judecătoria CRAIOVA | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6246/2015.... → |
|---|
