Plângere contravenţională. Sentința nr. 6366/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6366/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6366/2015
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMANIA
JUDECATORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentinta civila nr. 6366
Sedinta publica de la 13 mai 2015
Complet compus din:
P. R. Sorbala
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei cvile privind pe petentul F. I. si pe intimatul I. D., avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu au raspuns partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul F. I. împotriva procesului-verbal . nr._/24.12.2014, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., după ascultarea părților, instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile, având în vedere complexitatea cauzei raportat la obiect și la probele solicitate de părți.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petentă prin plângerea formulată și proba cu înscrisuri și planșe foto solicitată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 29.12.2014, s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, plangerea formulata de catre petentul F. I., prin care s-a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimatul I. D., sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie ., nr._/24.12.2014 și pe cale de consecință înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile.
In motivare, petentul a aratat ca in data de 24.12.2014 în timp ce se deplasa cu autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare CR-356-GS pe DE 55, în localitatea S., îndreptându-se spre C., a fost oprit de către un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că ar fi depășit viteza maxima admisă pe acel tronson de drum.
Petentul a mai arătat că în acel moment se deplasa cu o viteză de 97-98 Km/h, lucru justificat de faptul că se circula în coloană, valoarea indicată de agentul constatator fiind una eronată și neconformă cu realitatea. Este adevărat că nu purta centura de siguranță, fapt pe care nu îl neagă.
Petentul a invocat " nulitatea relativă" a procesului-verbal de contraventie ., nr7796427/24.12.2014, întrucât nu respectă cerințele de formă prvăzute de lege, învederând că dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 prevăd obligația agentului constatator ca în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic calificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic să încheie procesul-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 D. Agentul constatator nu a respectat această obligație, din moment ce procesul-verbal de contravenție întocmit are forma și caracteristicile de identificare ale anexei 1 A iar în procesul-verbal de contravenție nu se regăsesc elementele obligatorii stabilite de legiuitor în anexa nr. 1 D, respectiv toate datele de identificare ale mijlocului tehnic cu care a fost constatată contravenția.În aceste condiții planează o puternică incertitudine asupra legalității funcționării respectivului aparat cu atât mai mult cu cât pentru astfel de mijloace tehnice normele comunitare prevăd verificări periodice precum și avizul de conformitate din partea Comisiei Europene.
Într-o teză subsidiară, petentul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea sancțiunii contravenționale corespunzătoare, precizând că aparatul radar (cinemometrul) este un mijloc de măsurare și înregistrare a vitezei autovehiculelor pe drumurile publice, utilizat la supravegherea traficului rutier, după cum reiese din pct. 2.1 al Anexei la Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul Biroului Român de Metrologie Legală.Potrivit pct. 1.2 din aceeași anexă, pentru a putea fi utilizate în măsurile de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute în ordinul de mai sus.Printre acestea există și condiția ca eventualele erori de măsurare a vitezei să se înscrie în anumite limite, considerate acceptabile din punct de vedere tehnic pentru acuratețea constatărilor.Dacă în urma verificării metrologice, se constată că erorile se înscriu în limitele de mai sus, aparatul radar va fi validat pentru a fi utilizat în inters public de către organele de poliție rutieră.Aparatul poate funcționa perfect sau poate indica o viteză mai mare ori una mai mica decăt cea reală, existând astfel undubiu cuprivire la precizia absolută a măsurătorii.
Potrivit art. 3.1.1. lit. b) și c) din Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de traffic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar este de +/- 3 Km/h pentru viteze de până la 100 Km/h și +/-3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 Km/h, iar pentru cinemometre care funcționează în regim deplasare este de +/- 4 Km/h pentru viteze de până la 100 Km/h și +/-4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 Km/h.Eroarea admisă de norma amintită trebuie interpretată în favoarea petentului potrivit principiului “in dubio pro reo”.
Petentul a mai precizat că procesul-verbal de contravenție nu probează prezumtiva faptă iar prezumția de vinovăție nu este înlăturată.Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționle, în sensul aplicării prezumției de nevinovăție, cu consecința obligării organului constatator de a face dovada celor afirmate în procesul-verbal de constatare a contravenției.
In drept, petentul si-a intemeiat plangerea pe dip. OG 2/2001, OUG 195/2002, art. 24 din Constituția României și art. 6 din CEDO.
La plangere s-a atasat procesul-verbal a carui anulare s-a solicitat.
La data de 28.01.2015 I.P.J.D. a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă, exista pericolul producerii unor accidente de circulație.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În drept, intimatul a invocat prev. OUG 195/2002 R, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R și OUG 2/2001.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus planșe foto, buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr. ._/24.12.2014 întocmit de intimatul I.P.J. D. – Serviciul Rutier petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1350 lei, echivalentul a 15 puncte amendă, reținându-se în sarcina sa că la data de 24.12.2014, ora 09.08, a condus pe DN 55, localitatea S. autovehiculul marca BMW, cu număr de înmatriculare CR-356-GS, cu viteza de deplasare 122 km/h, în localitate, faptă prevăzută de art. 49, alin. (1) din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102, alin. 3) lit. e din OUG nr. 195/2002 . De asemenea, prin același act constatator s-a reținut că petentul nu a purtat centura de siguranță, faptă fiind prevăzută de art. 36, alin. (1) OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. (2), din OUG nr. 195/2002, pentru care petentului i s-a aplicat sancțiunea "avertisment".
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ, existența vătămării fiind lăsată la aprecierea instanței.
Față de susținerea petentului cu privire la nulitatea actului sancționator rezultată din încadrarea incorectă a faptelor contravenționale, instanța reține netemeinicia acesteia având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de normele legale menționate de agentul constatator, respectiv de dispozițiile art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă în localități de 50 km/h, și potrivit art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Totodată, instanța constată că și cu privire la cea de-a două faptă reținută în procesul-verbal supus analizei textul actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este corect indicat.
Nici împrejurarea invocată de petent cu privire la întocmirea procesul-verbal conform anexei 1 A și nu potrivit anexei 1D nu este de natură să atragă nulitatea actului sancționator dacă acesta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute atât de art. 17 din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, cât și cele indicate de art. 16.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a respecta viteza maximă admisă pe localități de 50 km/h.
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, din analiza planșelor foto, efectuate cu aparatul radar, aflate la dosar (fila 14) rezultă că autoturismul numărul de înmatriculare CR-356-GS condus de către petent în ziua de 24.12.2014 ora 09.02 circula in localitate cu viteza de 122 km/h.
Prin urmare, față de material probator mai sus analizat, instanța constată că intimatul a făcut dovada temeiniciei celor reținute prin actul constatator cu privire la fapta prevăzută de art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Referitor la fapta prevăzută de art. 36, alin. (1) OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 99, alin. (2) din OUG nr. 195/2002 instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent, în condițiile în care acesta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Prin urmare, petentul nefăcând dovada unei alte stări de fapt decât cea reținuta prin procesul verbal, instanța va reține netemeinicia plângerea contravenționala si va menține procesul-verbal ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. I., domiciliat în C., ., județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 24.12.2014 în contradictoriu cu intimatul I. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C. și se va soluționa de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 13.05.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6434/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6364/2015.... → |
|---|
