Plângere contravenţională. Sentința nr. 7721/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7721/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 7721/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.7721/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. M. și pe intimat I.P.J. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 1), s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de petent și de către intimat este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
În temeiul art.254, alin.1 N.c.p.civ., instanța va constata că pârâtul este decăzut din dreptul de a solicita încuviințarea probei testimoniale având în vedere că acesta nu a indicat în cererea de chemare în judecată numele și adresa martorului și nici nu a prezentat martorul în ședință publică, în vederea audierii.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă a declarat dezbaterile închise si a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 30.01.2015 sub nr._, petentul S. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/28.01.2015, cu consecința exonerării de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că, la data de 28.01.2015 a fost sancționat pe motiv că ar fi încălcat linia continuă în localitatea Pielești la km 940, 50 m.
Petentul a arătat că în acea zonă nu există linie continuă.
Consideră că potrivit art.17 din OUG 2/2001 procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât cele afirmate de agentul constatator nu sunt semnate de un martor.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._/28.01.2015 emis de I. D.- Serviciul Rutier C., copie act de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. raportat la locul săvârșirii contravenției, iar, pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea petentului era temeinică și legală.
Așadar, consideră că I. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece deoarece depășind un alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă,, sau încălcând marcajul prevăzut cu linie continuă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectarea regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OUG nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr.745 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, instanța a declinat declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.01.2015 sub nr._
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar apreciind că aceasta este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C., iar în temeiul art.254, alin.1 a constatat că petentul este decăzut din dreptul de a solicita încuviințarea probei testimoniale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/28.01.2015, încheiat de I. D., Serviciul Rutier C., petentul S. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 390 lei, luandu-se fata de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002, republicată și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.147, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.101, alin.1, pct.18 din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 28.01.2015, pe DN 65, km 14+050 m, în afara localității Pielești, a condus autoutilitara Renault cu numărul de înmatriculare 3245 CZK din direcția B.-C. și a depășit autoturismul cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă,, trecând peste marcajul longitudinal dublu continuu, care desparte sensurile de mers, abaterea fiind filmată cu aparatul radar . 109.
S-a reținut de asemenea că petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de petent acesta din urmă fără obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
Referitor la motivul de nulitate invocat de către petent în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța nu îl poate reține având în vedere dispozițiile art.19 din O.G 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, și faptul că în cauză procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, situație în care potrivit textului de lege indicat nu este necesară semnarea acestuia de către un martor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În ceea ce privește prima contravenție, reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata, instanța arată că starea de fapt reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție este confirmată de planșele foto înaintate de către intimat realizate cu aparatul radar și care au stat la baza încheierii acestuia, iar petentul prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în actul sancționator contestat.
Astfel, din planșele foto depuse la dosar și realizate cu aparatul radar rezultă că, în data de 28.01.2015, în timp ce conducea autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare 3245 CZK petentul a depășit autoturismul cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă,, trecând peste marcajul longitudinal dublu continuu, care desparte sensurile de mers.
Mai mult decât atât, instanța reține că, chiar cu prilejul întocmirii procesului-verbal, petentul a declarat că nu formulează obiecțiuni la cele consemnate, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Cu privire la cea de-a două contravenție reținută în sarcina petentului în actul sancționator, prevăzută de art.147, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată, constând în aceea că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, instanța arată că aceasta nu a fost contestată de către petent prin plângerea contravențională formulată.
În raport de cele menționate mai sus, instanța apreciază că, în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea obligațiilor prevăzute de art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata și art.147, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, sancțiune ce corespund gradului de pericol social al faptelor și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal.
În cauză instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului având în vedere că nerespectarea regulilor prevăzute de Codul rutier creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
Față de considerentele menționate anterior, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. M., cu domiciliul în Drăgănești-O., ..396, județ O., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/28.01.2015, încheiat de I. D., Serviciul Rutier C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/17.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7696/2015. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
