Plângere contravenţională. Sentința nr. 8824/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8824/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8824/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr.8824
Ședința publică de la 24.06. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE NICOLETA POPESCU
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul I. A. și pe intimat I. D. - POLITIA MUN. C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns martora G. M. M., lipsind părțile..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorei prezente, G. M. M., sub prestare de jurământ, declarația s-a fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.06.2014, sub dosar nr._, petentul I. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. – Poliția Municipiului C., anularea proceselor verbale de contravenție . nr._/26.05.2014 și . nr._/26.05.2014.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin procesele verbale a fost sancționat pentru niște fapte de care nu se face vinovat întrucât în data de 26.05.2014 nu era prezent în țară fiind plecat în străinătate, cele relatate putând fi confirmate de numita S. A. D..
În drept, a invocat dispozițiile Legi 61/1991 Rep și OG 2/2001.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: procesele verbale de constatare a contravenției, în original si copie, CI a petentului.
La data de 01.08.2015., intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravenționala formulata de petent prin care a solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a susținut că instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Că, fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din O.G. nr.2/2001, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii T. M. C. și S. A. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.05.2014 întocmit de I. D. emis de I.P.J. D., Secția 4 Politie C. (fila 5), petentul I. A. a fost sancționată contravențional în baza art. 2 pct 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, fiindu-i aplicată sancțiunea unei amenzi de 1000 lei.
Astfel, s-a reținut că în data de 26.05.2014, pe . în fața imobilului 760 a amenințat cu acte de violență pe numita G. M. M..
Analizând conținutul procesului–verbal atacat, instanța constată că în el sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, sau în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In procesul contraventional operează două prezumții care se neutralizează reciproc. In favoarea petentului, prezumția de nevinovație, având în vedere natura „penală” a contravenției, iar în favoarea intimatului, prezumția instituită de art. 269 alin. 2 C.proc.civ. privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Aceste două prezumții au un caracter relativ, dispensând de sarcina probei și fiind susceptibile să fie combătute prin probe contrarii, fiecare parte urmând să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În același sens, cu privire la situația de fapt reținută prin procesul-verbal atacat, potrivit art. 47 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ordonanța se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă, în procedura contravențională, fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, iar, părțile fiind obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 C.proc.civ. care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, prin art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, se sancționează „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Raportând conduita petentului la conținutul acestui text de lege și luând în considerare și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că agentul constatator a reținut în mod greșit în sarcina acestuia săvârșirea contravenției de a adresa amenințări cu violență la adresa numitei G. M. M..
Iar, din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 35 și 42) nu rezultă faptul că petentul a adresat injurii și a amenințat-o pe G. M. M.. De altfel, aceasta a formulat plângere penală împotriva petentului pentru amenințare, iar agentul constatator a luat măsura sancționării contravenționale a petentului emitând trei procese-verbale de contravenție.
Astfel, se reține că circumstanțele în care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție, respectiv în urma declarațiilor numitei G. M. M., au creat condițiile perceperii unei stări de fapt diferite din partea agenților de poliție.
În aceste condiții, instanța apreciază că fapta contravențională nu există în materialitatea ei, condiție indispensabilă prev. de art.1 din OG nr.2/2001, întrucât petentul a discutat civilizat, nu a provocat scandal și nu a amenințat, astfel încât eroarea efectuată de agentul constatator prin consemnarea unei stări de fapt diferite în procesul-verbal de contravenție nu este de natură să atragă răspunderea contravențională a petentului.
Pe cale de consecință, instanța constată că petentul a reușit să facă proba contrară expunerii faptei reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. S-a dovedit nelegalitatea și netemeinicia actului sancționator și în lipsa altor dovezi care să parvină de la intimată și care să dovedească vinovăția petentului în săvârșirea faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/28.05.2014.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ., va obliga intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul I. A., domiciliat în C., ., ..1, ., județul D. și pe intimataa I. D. - POLITIA MUN. C., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/28.05.2014 întocmit de I. D. Sectia 4 Politie.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică din data de 24. 06. 2015.
Președinte Grefier
N. P. G. D.
Red.NP/Tehn.GD
Ex4/03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8783/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 7696/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
