Plângere contravenţională. Sentința nr. 8292/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8292/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8292/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8292/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională DGAF NR_ privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2015, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 13.11.2015 petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.12.2014 emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Generală Antifraudă 4 Târgu-J., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea în fapt a plângerii, petenta arată că prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea următoarelor fapte, așa cum au fost menționate de agentul constatator: punctele de lucru ale societății, reprezentate de contractele de mandat comercial (194 locații, conform situației contractelor încheiate cu persoane fizice, anexa 1), nu au fost dotate cu aparate de marcat electronice fiscale precum și că pentru punctele de lucru reprezentate de contractele de mandat comercial încheiate cu persoanele fizice, conform anexei 1, pentru acestea nu au fost depuse declarații de înregistrare fiscală sau de mențiuni.
Invocă nulitatea procesului verbal cu motivarea că nu cuprinde data săvârșirii faptelor contravenționale, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și art. 17 OG 2/2001. În condițiile în care agentul constatator nu a constatat personal că societatea petentă a desfășurat activitatea comercială pentru care avea obligația să solicite depunerea declarațiilor de mențiuni cu privire la înființarea de puncte de lucru precum și cu privire la nedotarea acestor unități cu casă de marcat fiscalizată, înseamnă că nu avea posibilitatea legală de a o sancționa contravențional. De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal nu se indică dovezile pe baza cărora și-a format acuzațiile, care ar fi trebuit să se regăsească anexe ale actului de control.
Petenta a precizat că desfășoară activitatea de comercializare a gazului pentru consumul casnic către populație, în regim ambulant, pin intermediul persoanelor fizice cu care avea încheiate contracte de mandat, sumele obținute din această activitate fiind încasate prin intermediu casei de marcat electronice fiscalizate în regim ambulant de Direcția Regională a Finanțelor Publice C., conform adresei nr. CV94125/03.09.2014 și declarației de instalare nr._/05.09.2014. Sumele obținute din această activitate comercială sunt încasate și evidențiate în contabilitate prin intermediul casei de marcat electronice fiscalizate, toate veniturile realizate din comercializarea buteliilor de aragaz către populație fiind evidențiate prin intermediul rapoartelor zilnice emise de aceste aparate. Prin urmare, activitatea petentei se desfășoară în conformitate și cu respectarea art. 1 alin. 1 OUG 28/1999 rep.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, precum și anularea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării punctelor de lucru ale societății, determinate de contractele de mandat comercial – 194 locații, conform anexei 1 – până la dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 5 alin. 5 – 6, art. 16 alin. 1, art. 17, art. 21 alin. 3 și art. 31 alin. 1 OG 2/2001, art. 6 Protocolul nr. 1 adițional al CEDO.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, procesul-verbal nr. 1617/29.12.2014, certificat constatator ONRC, adresa nr._/2007, adresa nr. CV94125/2014, declarație de instalare nr._/2014 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 17.02.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, cu motivarea că în urma controlului efectuat de inspectorii antifraudă din cadrul DRAF 4 Târgu-J., la societatea petentă, s-a constatat că punctele de lucru ale petentei nu au fost dotate cu aparate de marcat elctronic fiscale, iar pentru aceste puncte de lucru reprezentate de contractele de mandat comercial, nu s-au depus declarații de înregistrare fiscală sau de mențiuni, fiind încălcate prvederile art. 10 lit.b) din OUG nr.28/1999 rep. Și respectiv ale art. 219 alin.1 lit.a) din OG nr.92/2003, faptele prezentate constituind contravenții.
A anexat în copie, procesul-verbal contestat, adrese, declarație de instalare, procesul-verbal de control nr. 1617/29.12.2014, situația contractelor încheiate cu persoane fizice, act adițional la contact de mandat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.12.2014 emis de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Generală Antifraudă 4 Târgu-J., s-a reținut că în urma unui control s-a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 10 lit.b) din OUG nr. 28/1999 rep., în sensul că punctele de lucru ale petentei nu au fost dotate cu aparate de marcat electronic fiscale, precu și faptul că pentru punctele de lucru reprezentate de contractele de mandat comercial întocmite de societate cu persoane fizice nu au fost depuse declarațiile de înregistrare fiscală sau de mențiuni.
Faptele reținute au fost încadrate în dispozițiile art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999, respectiv art. 215 alin.1 lit. a) din OG nr.92/2003, fiind aplicată, pentru prima faptă sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei, iar pentru a doua faptă, amendă în cuantum de 1000 lei.
I. Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că este încheiat cu respectarea cerințelor de valabilitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă nu sunt întemeiate, deoarece se indică data săvârșirii faptelor reținute, respectiv 29.12.2014, care este și data constatării faptelor, conform art. 13 din OG nr.2/2001, în acest caz, fiind vorba de fapte continue (care se repetă consecutiv cel puțin de două ori, care urmează fără întrerupere, care sunt succesive. Astfel, lipsa aparatelor de marcat este o faptă continuă, săvârșită prin omisiune, iar nedepunerea declarațiilor la termenele legale constituie tot o faptă continuă), data săvârșirii faptei fiind data constatării acesteia.
Neîntemeiat este și motivul privind nedescrierea faptelor și nemenționarea locului săvârșirii faptelor, deoarece în procesul verbal faptele sunt descrise de agentul constatator în suficiente elemente care furnizează suficiente informații instanței, ce permit verificarea situației de fapt, în ce constă fapta, ce obligații legale au fost încălcate și locul săvârșirii faptelor.
II. Asupra temeiniciei actului contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt de către agentul constatator, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, până la proba contrară.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, atât prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, cât și prezumția de nevinovăție au un caracter relativ și nu unul absolut.
Din înscrisurile depuse și precizările petentei rezultă că societatea petentă efectuează activitate de comerț privind combustibili solizi și gazoși, prin persoane fizice cu care a încheiat contracte de mandat, ce reprezintă puncte de lucru și care nu deține aparate de marcat electronice fiscale și deci nu emit bon fiscal pentru produsele vândute, aspect dovedit de intimată cu procesul verbal de control nr. 1617/29.12.2014 și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, dar și cu recunoașterea petentei, care afirmă în plângere că nu este necesară casa de marcat pentru fiecare punct de lucru, fiind vorba de comerț ambulant și nici nu are obligația de a depune declarație de mențiuni cu respectivele puncte de lucru.
Instanța constată că, într-adevăr, mandatarii petentei desfășoară comerț ca puncte de lucru, aceasta fiind interpretarea modului de desfășurare a activității comerciale, iar expresia ,,comerț ambulant” nu este diferită din punct de vedere fiscal de cea desfășurată prin puncte de lucru clasice, deoarece comerțul ambulant nu este exceptat de la obligativitatea de a deține casă de marcat, conform art. 2 din OG nr.28/1999, acest text prevăzând expres anumite excepții.
Potrivit art. 4 din OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, comerțul ambulant reprezintă activitatea de comercializare realizată în rulote, standuri, chioșcuri, de obicei mobile, în zone publice special amenajate și/sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorului, iar potrivit art. 74 alin.1 din același act normativ, ,,(1) Comerciantul care în rețeaua cu amănuntul oferă produse/servicii spre vânzare trebuie să indice prețul de vânzare, prețul pe unitatea de măsură/tariful practicat, conform reglementărilor legale în vigoare. (2) Prețurile de vânzare, prețurile pe unitatea de măsură și tarifele se indică în mod vizibil, lizibil și fără echivoc prin marcare, etichetare și/sau afișare și se exprimă în lei. (3) Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plății unui acont, comerciantul este obligat să elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislației în vigoare sau, după caz, un contract scris și să respecte condițiile contractuale. (4) Comercianții care, potrivit legislației în vigoare, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale cumpărătorilor de produse/servicii.”
Față de prevederile legale menționate mai sus, se reține obligația societății petente de a asigura și pentru vânzătorii ambulanți cu care a încheiat contracte de mandat, casă de marcat și obligația de a elibera cumpărătorilor bonuri fiscale pentru produsele vândute astfel.
Petenta nu este scutită nici de obligația de a depune declarații fiscale conform art. 72 alin.5 din OG nr. 92/2003 actualizat, privind codul de procedură fiscală, care stabilește obligația oricărei persoane sau entități care este subiect într-un raport juridic fiscal, de a se înregistra fiscal, primind un cod de identificare fiscală. Astfel, la alin. 3 se prevede că ,, În cazul persoanelor sau al entităților prevăzute la alin. (1) lit. a), c) și e), atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza declarației de înregistrare fiscală depuse de aceste persoane sau entități.
(4) Prin excepție de la dispozițiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. e), precum și pentru contribuabilii nerezidenți persoane juridice, care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reținut este final, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul fiscal, la solicitarea plătitorului de venit.
(5) Au obligația depunerii declarației de înregistrare fiscală și persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) care au calitatea de angajator.
(6) Persoanele fizice care dețin cod numeric personal și sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează fiscal la data depunerii primei declarații fiscale.
(7) Declarația de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la: a) data înființării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică; b) data eliberării actului legal de funcționare, data începerii activității, data obținerii primului venit sau dobândirii calității de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.
(71) În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, odată cu depunerea declarației de înregistrare fiscală acesta are obligația să indice sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal.
(8) În scopul administrării creanțelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală pot să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu și-a îndeplinit obligația de înregistrare fiscală, potrivit legii.
(9) În cazurile prevăzute la alin. (4) și (8), atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepția cazului în care înregistrarea fiscală se efectuează din oficiu.
Art. 81 prevede obligația persoanelor obligate potrivit Codului fiscal de a depune declarații fiscale, la termenele stabilite de acesta, chiar în situația în care a fost efectuată plata obligației fiscale; obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale; pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii ori în caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit.
Petenta nu a făcut dovada scutirii de aceste obligații.
Potrivit art. 219 alin.1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni.
În consecință, faptele contravenționale reținute în sarcina petentei există și au fost dovedite de intimat, iar gradul de pericol social al acestora este suficient de ridicat încât să justifice aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul (minim legal) stabilit de agentul constatator, astfel că nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 21, jud. D., înmatric. în RC sub nr. J_, CUI RO32867362, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.12.2014, în contradictoriu cu intimata ANAF, având sediul în București, ., sector 5, CUI_.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. Ișlicaru D.
Red. jud. L.N./Tehnored. gref. D.I./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8327/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8239/2015.... → |
|---|
