Plângere contravenţională. Sentința nr. 8863/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8863/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8863/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 8863
Ședința publică de la 24 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. M. D. și pe intimat P. M. C. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravetionala CP NR_ SI CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul și martorul P. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se constată că, la dosarul cauzei s-a depus prin serv. registratură de către Serv.Ev. a Populației adresa nr,1290/28.05.2015 din care rezultă domiciliul martorului asistent P. N..
Instanța constată imposibilitatea audierii martorului P. N..
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată și întrucât petentul este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei .
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art.394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2015, sub nr._, petentul C. M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ D. SERVICIUL RUTIER C., anularea proceselor verbale de contravenție . nr._ și nr._, ambele din data de 15.09.2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzilor contraventionale, anularea punctelor amendă .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15.09.2014, a fost sancționat contravențional, pe motiv că a refuzat să semneze ca martor asistent, într-un proces verbal pe care-l emisese unei persoane.
A precizat că nu a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat, starea de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea.
În drept, plângerea a fost motivata pe dispoz. OG 2/2001, OUG nr. 195/2002.
La data de 28.10.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre intimat in temeiul art .201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc.
La data de 05.11.2014 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție, înaintând dovada de comunicare a actului sancționator.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale, prin audierea martorului asistent P. N., semnatar al actului sancționator.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.12.2014, instanța a dispus comunicarea intimpinarii catre petenta ,cu mentiunea ca in termen de 10 zile de la comunicare poate depune raspuns la intimpinare.
La data de 12.01.2015, instanta a fixat primul termen de judecata la data de 25.02.2015, cu citarea părților.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul P. N., pentru care a constatat imposibilitatea audierii acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.09.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art.148 pct.11 din R.O.U.G. 195/2002 si art. 147 alin.1 din R.O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus pe . din mun. C., in data de 15.09.2014 autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ având aplicate folii pe geamurile laterale fata si spate neomologate, refuzând sa înmâneze certificatul de înmatriculare al autoturismului, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1350 lei.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 180 lei, deoarece, in data de 15.09.2014 a oprit pe . din mun. C. neregulamentar autoturismul_, in zona de actiune a indicatorului
,, oprirea interzisa „, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 142 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 ,,conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”. Potrivit art. 142 din OUG 195/2002 ,, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă".
Potrivit art. 148 pct.11 din ROUG 195/2002, se interzice conducatorului auto ,, 11. să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă.”
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin.1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent potrivit căruia procesul-verbal de contravenție . nr._/15.09.2014 nu este semnat de către un martor, instanța retine ca acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Instanța constata ca potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 procesul – verbal se semnează de contravenient, și doar daca acesta nu se afla de fața, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator trebuie sa facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Însa, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar în lipsa unui martor agentul constatator trebuie sa precizeze motivele care au condus la încheierea procesul-verbal în acest mod, conform art. 19 alin.3 din același act normativ. Instanța retine ca nu s-a încălcat dreptul la apărare al petentului, deoarece martorul nu atesta conformitatea celor constatate si reținute în procesul-verbal de contravenție, ci martorul atesta doar faptul ca petentul nu a fost de față, a refuzat sau nu a putut sa semneze. Cu toate acestea, desi nu s-a respectat cerința privind semnarea de către un martor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, fiind prin urmare un caz de nulitate relativa, iar în prezenta cauza, petentul nu a dovedit nici o vătămare. Prin urmare, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 C.p.civ. care reglementează sarcina probei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare. De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței). În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă. Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator. În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția. Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse si proba cu martorul B. M.. Declarația martorului B. M. referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, acesta descriind fapta exact în același mod în care a descris-o și petentul în plângere, astfel mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, pe cale de consecință, declarația acestuia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator. Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturată, ca fiind subiectivă, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, instanța apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului. Având în vedere că procesul -verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art.34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată in cauză de petent, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._/15.09.2014 si procesului verbal . nr._/15.09.2014 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M. D., cu domiciliul în com. Cernătești, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._/15.09.2014 si procesului verbal . nr._/15.09.2014 .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8880/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 8782/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
