Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 13373/2015
-pretenții-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. C. și pe pârâtal ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 13 CALEA BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic E. C. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii precizate. Arată că solicită cheltuieli de judecată, taxă de timbru.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 07.05.2015, s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr._, acțiunea civilă formulata de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C. împotriva pârâtei Asociația de L. nr. 13 Calea București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligata parata la plata sumei de 495,65 lei, reprezentând contravaloare folosință spațiu cu altă destinație, pentru perioada septembrie 2014 – ianuarie 2015, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 286/24.10.2003, contract prelungit succesiv prin HCA nr. 28/12.04.2005 și HCA nr. 24/30.06.2006 până la data de 30.06.2007, ulterior fiind prelungit fără termen prin tacita relocațiune întrucât pârâta nu s-a prezentat pentru semnarea contactului de închiriere, deși a continuat să îl folosească.
Mai arata că prin sentința civilă nr._/18.09.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 286/2003 și evacuarea pârâtei, sentința fiind în curs de executare silită, iar până la această dată pârâta nu a procedat la predarea spațiului către reclamantă.
A precizat că temeiul stabilirii tarifului privind contravaloarea lipsei de folosință îl reprezintă HCL nr. 214/2007.
Prin adresa nr. 1156/28.01.2015 pârâta a fost somată în vederea clarificării debitului restant.
In drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1349 N.C.civ..
S-a depus la dosar: somația din 28.01.2015, tabel calcul debit, contract închiriere nr. 286/24.10.2003, proces verbal predare-primire, fișă suprafață locativă, HCL 282/2008, sentința civilă nr._/18.09.2013.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Deși legal citata, pârâta nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
La data de 29.09.2015, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă răspunderea delictuală având în vedere că pârâta a continuat să folosească spațiul și după ce s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de închiriere. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință și pentru perioada februarie 2015 – august 2015 în cuantum de 702,09 lei anexând tabel calcul pentru contravaloarea folosinței în această perioadă și precizând că suma totală ce face obiectul acțiunii precizate este de 1196,74 lei și solicită în continuare obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data pății efective.
La termenul de judecată de la 29.09.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar și a dispus comunicare precizării către pârâtă, constatând totodată decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinare în termenul legal.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 188/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu același număr, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 286/2003, încheiat între reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C. și pârâta Asociația de Proprietari nr. 13 Calea București precum și evacuarea acesteia din spațiul situat în C. . A3, . D., dar și obligarea pârâtei la plata sumei de 1281,98 lei despăgubiri civile.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada septembrie 2014 – august 2015, astfel cum a fost precizată la data de 29.09.2015.
Față de data soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._ *, rezultă că pentru perioada septembrie 2014 – august 2015, deși s-a reziliat contractul de închiriere și s-a dispus evacuarea pârâtei, acesta a continuat, fără drept, să folosească spațiul reclamantei, temeiul juridic al pretențiilor reclamantei este cel corect precizat în cursul procesului, respectiv răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 1349 alin. 1 N.C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".
Potrivit art. 1357 N.C.civ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Sub aspectul existenței unei fapte ilicite se impune precizarea că poate constitui faptă ilicită nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, concluzionându-se că inacțiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligație care însă nu a fost respectată.
În speță, fapta pârâtei constă în folosirea fără drept a imobilului aflat în administrarea reclamantei, ceea ce este de natură a produce un prejudiciu material constând tocmai în contravaloarea lipsei de folosință, respectiv chiria pe care ar fi putut să o încaseze reclamanta de la alt chiriaș, dacă pârâta ar fi eliberat spațiul. Între fapta pârâtei și prejudiciul produs reclamantei există legătură de cauzalitate, vinovăția pârâtei rezultând tocmai din faptul că, deși a cunoscut rezilierea contractului și soluția de evacuare, nu și-a îndeplinit voluntar această obligație, ci a continuat să folosească spațiul.
Sub aspectul folosirii imobilului, instanța are în vedere și faptul că, deși somată anterior promovării acțiunii, dar și citată în cursul judecății chiar la adresa imobilului pe care îl folosește fără drept, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a contestat în vreun mod existența faptei.
În privința modului de stabilire a cuantumului prejudiciului, se constată că acesta este reprezentat chiar de contravaloarea chiriei lunare pe care reclamanta ar fi avut posibilitatea să o încaseze de la alt chiriaș, dacă pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de a elibera spațiul din care s-a dispus anterior evacuarea acesteia, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Cum valoarea chiriei asupra spațiilor aflate în proprietatea privată a municipiului C. și în administrarea reclamantei R. C. este prestabilită prin hotărâre de consiliu local, instanța reține ca dovedit și cuantumul pretențiilor reclamantei.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile a pârâtei prin folosirea fără drept a spațiului aflat în administrarea reclamantei, instanța va admite acțiunea modificată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1196,74 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada septembrie 2014 – august 2015, precum și la plata dobânzii legale calculate la acest debit de la data introducerii acțiunii, respectiv 07.05.2015 și până la data plății efective.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c, întrucât pârâta a căzut în pretenții, instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 89 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru aferentă cuantumului total al pretențiilor și calculată conform art. 3 din OUG 80/2013, constatând că reclamanta a achitat o taxă de timbru mai mare, respectiv de 95 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea modificată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta R. C. cu sediul în C., ., județul D. și pe pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 13 CALEA BUCUREȘTI cu sediul în C., .. A3, ., județul D..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1196,74 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada septembrie 2014 – august 2015, precum și la plata dobânzii legale calculate la acest debit de la data introducerii acțiunii, respectiv 07.05.2015 și până la data plății efective.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 89 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 03 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
26.11.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
