Pretenţii. Sentința nr. 1116/2015. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 1116/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 37341/215/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1116/2015

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. D.

Grefier R. M. B.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții N. T. E., N. M. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. F., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. A. pentru reclamanți și avocat D. M. care substituie pe avocat G. pentru pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat P. A. pentru reclamanți depune la dosar declarație de renunțare la dreptul dedus judecății.

La interpelarea instanței, apărătorii reclamanților și al pârâților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 392 NCpc instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat P. A. pentru reclamanți a solicitat să se ia act de manifestarea de voință la renunțarea dreptului dedus judecății și în consecință respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat D. M. pentru pârâți solicită să se ia act de renunțarea dreptului dedus judecății și pe cale de consecință respingerea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.

In conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă nou, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 11.11.2013 reclamanții N. T. E. și N. M. au chemat în judecată pe pârâții S. S. și S. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata sumei de_,75 lei, sumă ce urmează să fie reactualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Motivând în fapt acțiunea, reclamantul arată că la data de 22.10.2008 între părți s-a întocmit o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil situat în C., . C, județul D., au achitat o parte din preț, apoi s-au mutat cu acceptul pârâților în acest imobil, cu condiția să întocmească actele în formă autentică.

Întrucât nu erau instalații sanitare și încălzire proprie, fiind în prag de iarnă au efectuat mai multe îmbunătățiri, respectiv: au montat centrală proprie de încălzire cu termostat electronic, cu calorifere, țevi, toate accesoriile necesare precum și aparat de aer condiționat, au construit în spatele casei o anexă de circa 12 mp cu acoperiș, pod, izolație exterioară dar și în pod, ușă, fereastră, au montat sub balconul de la mansardă o copertină pe comandă, au construit porțile principale de acces în curtea imobilului, au montat obiecte sanitare în ambele grupuri, cu chiuvete moderne, dulăpioare, cadă pe colț, robinete, bideu, valoarea totală a acestora fiind evaluată provizoriu la suma de 24.628,75 lei.

Întrucât nu au ajuns la transferul de proprietate i-a acționat pe pârâți în judecată pentru restituirea sumei date avans, iar în faza de apel au renunțat la dreptul asupra pretențiilor lor pentru că pârâții au hotărât să le returneze avansul dar să-i lase să vândă imobilul (întrucât nu aveau suma respectivă) să nu se mai ajungă în faza de a fi scos la licitație, deoarece la Judecătoria C. câștigaseră procesul.

Mai arată că au întocmit un act de împrumut pe suma dată ca avans de 45.000 euro din care au achitat parțial suma de 25.000 euro, imobilul fiind înstrăinat către numiții C. G. și C. S. care aveau cunoștință că toate îmbunătățirile expuse au fost efectuate de reclamanți.

Pârâții i-au asigurat pe reclamanți, în prezența cumpărătorilor, de mai multe ori că vor fi despăgubiți pentru îmbunătățiri, însă după ce au primit banii de la aceștia, pârâții au refuzat să mai plătească diferența de 20.000 euro cât și contravaloarea îmbunătățirilor respective.

Dovada o fac cu înscrisuri și cu martori, interogatoriu și expertiză.

În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 563 și următoarele C.P.CIV.

Reclamanții au depus la dosar: copii CI, facturi fiscale, contract împrumut de bani aut. sub nr. 2389/14.05.2013, declarație aut. sub nr. 2190/07.08.2013, declarație aut. sub nr. 2060/11.07.2013, precontract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 5172/22.10.2008, raport de evaluare, taxă timbru 500 lei.

La data de 27.11.2013 reclamanții au depus la dosar diferență taxă timbru 836 lei și certificat de informare nr. 114/19.11.2013.

La data de 06.01.2014 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au susținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu nesocotirea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 194 lit. d N.C.P.CIV.

Astfel cererea de chemare în judecată a fost motivată în fapt, iar în drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 și următoarele C.P.CIV., invocându-se astfel doar un temei de drept procedural care oricum este unul greșit, fie că ne raportăm la art. 563 C.P.CIV.Vechi, fie că ne raportăm la art. 563 N.C.P.CIV. și nu are nici o incidență în speță și lipsește temeiul de drept substanțial și solicită instanței să pună în vedere reclamanților să indice temeiul de drept substanțial, temei în raport de care să poată formula apărări.

Pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât reclamanții s-au mutat în imobilul situat în C., . C în anul 2008, iar după cum va rezulta din probatoriul ce se va administra, îmbunătățirile au fost efectuate în lunile aprilie – mai 2009.

Întrucât reclamanții au efectuat îmbunătățirile fără a avea calitate de proprietari, având calitatea doar de promitent – cumpărător și fără acordul pârâților, dreptul acestora nu poate fi decât un drept de creanță care este supus termenului de prescripție prevăzut la vremea aceea de Decretul nr. 167/1958 respectiv de 3 ani care curge din luna iunie 2009 și se împlinește în luna iunie 2012, ori cererea de chemare în judecată a fost formulată abia în anul 2013.

Au susținut că, pe fondul cauzei, cererea reclamanților este neîntemeiată.

Astfel la cererea reclamanților, Judecătoria C. prin s.c.nr._/21.12.2012 a dispus rezoluțiunea acelui antecontract de vânzare-cumpărare, însă după cum rezultă din considerentele sentinței, pârâții nu au avut nici o culpă, fiind de bună-credință în momentul în care au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare.

După ce reclamanții au părăsit imobilul, pârâții au pus problema lipsei de folosință a imobilului pe o perioadă de 3 ani, întrucât dacă ar fi închiriat imobilul respectiv în toată această perioadă de timp ar fi obținut o sumă consistentă de bani și atunci reclamanții au pus și ei problema că au efectuat o . lucrări și astfel au ajuns la înțelegerea să nu mai aibă unii pretenții împotriva celorlalți.

La momentul în care au formulat acțiunea, reclamanții nu au avut în vedere declarația autentificată sub nr. 239/14.05.2013 prin care, deși notaseră litigiul asupra imobilului, au arătat că "Nu mai avem alte pretenții asupra soților S. S. și S. F.".

Astfel, prin declarația dată, chiar ei au renunțat atât la judecată cât și la drept din procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr._ .

Au menționat că îmbunătățirile nu sunt în totalitate cele arătate de reclamanți și pe de altă parte au fost efectuate fără a avea acordul lor.

Au solicitat să se pună în vedere reclamanților să facă dovada obținerii unei autorizații de construire pentru anexa de cca. 12 mp, fiind de notorietate că autorizația de construire se eliberează numai proprietarului terenului.

Față de considerentele de mai sus solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În combaterea aspectelor invocate de reclamanți, solicită proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și proba cu martori.

Pârâții au depus la dosar declarația aut. sub nr. 2391/14.05.2013, împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat.

La data de 03.02.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare.

La data de 13.02.2014 instanța a pus în vedere reclamanților să indice temeiul de drept substanțial al acțiunii, precizarea fiind depusă la dosar la data de 24.04.2014.

Prin încheierea din 12.06.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 563 C.CIV. invocată de pârâți ca fiind neîntemeiată și în temeiul art. 248 alin. (4) C.P.CIV. a unit excepția prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei.

La data de 10.07.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba cu martori fiind audiați martorii C. G. și F. I. D. pentru reclamanți și martorul G. V. pentru pârâți.

La termenul de judecată de azi, reclamanții au depus declarație autentificată sub nr. 173/28.01.2015 SPN T. F. și G. L. prin care au declarat în mod expres că înțeleg, potrivit art. 408 N.C.P.CIV. să renunțe la dreptul dedus judecății ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C., respectiv de a solicita de la numiții S. S. și S. F. suma de bani pe care au solicitat-o în cauză privind îmbunătățirile aduse imobilului situat în C., . C, județul D. ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. și au solicitat să se ia act că renunță la dreptul dedus judecății.

Potrivit art. 408 alin. (1) N.C.P.CIV. "Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului".

Față de aceste prevederi legale și de dispozițiile art. 408 alin. (2) N.CP.CIV., instanța va respinge în fond acțiunea și va lua act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanții N. T. E., N. M., ambii domiciliați în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. F., ambii domiciliați în C., ., județul D..

Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2015.

Președinte, Grefier,

F. D. R.-M. B.

Red. F.D.

Tehnored. R.M.B.

6 exe. R.B. 31 Ianuarie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 1116/2015. Judecătoria CRAIOVA