Pretenţii. Sentința nr. 3491/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3491/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3491/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Aurelian-Gabriel Bădulescu
Grefier V. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA C. și pe pârât B. A. A., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților și faptul că s-a solicitat de către reclamant ,judecarea cauzei în lipsă .
Având în vedere lipsa părților și dispozițiile art.104 pct. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară, instanța va lăsa cauza la a doua strigare
La cea de-a doua strigare a cauzei efectuată la sfârșitul ședinței, nu au răspuns părțile.
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ., la verificarea competenței, instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După care, nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ , la data de 12.12.2014, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pârâta B. A. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.563,71 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 13.12.2010, pârâtul a fost internat la secția chirurgie toracică, în perioada 13.12._11 iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 15.563,71 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și 999 C.civ. precum și condițiile prev. de art. 313 din L 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății. A mai învederat că în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D.. În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtei, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate reclamantul a concluzionat ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului. Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora. Reclamantul a susținut că este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
S-a menționat că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 998 și art. 999 C. civ., art. 112 C.pr.civ., art. 313 din L 95/2006.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar decont de cheltuieli.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
Pârâtul, deși în conformitate cu dispozițiile art. 201 C.proc.civ. i s-a comunicat cererea, nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut alin.1 al art.201, N.c.p.civ. însă a depus la dosar referatul din dosarul penal nr._/P/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 13.12._11, pârâtul B. A. A., a fost internat de urgență la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație, beneficiind de asistenta medicala de specialitate, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli și listarea medicației, existente la dosar.
În drept, potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicita reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În speță, instanța constată că nu se poate reține în sarcina pârâtului existența faptei ilicite pretins a fi săvârșite, întrucât actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina pârâtului - victimă a unei agresiuni/accident, obligația de a face dovada că a fost victima unei agresiuni pentru a beneficia de servicii medicale, obligație prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantului în sensul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția agresorului, respectiv să solicite tragerea la răspundere penală a celui care la agresat, întrucât legea penală conferă facultatea, iar nu obligația victimei unei agresiuni de a formula plângere prealabilă împotriva agresorului, lăsând deci la aprecierea persoanei vătămate să solicite tragerea la răspundere penală a agresorului, având în vedere gradul de pericol social relativ scăzut al acestor fapte.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță în speță faptul că pârâtul nu a achitat cheltuielile de spitalizare.
Având în vedere că nu există faptă ilicită, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, nu se mai impun a fi analizate celelalte condiții
În consecință, pentru considerentele expuse, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale institute de art. 998-999 Cod civil, instanța constată ca cererea introdusa de reclamant este neîntemeiată.
Mai mult, instanța arată că potrivit art. 218 alin 1 din legea 95/2006 „asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege”.
Ca atare, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că persoana care are calitatea de asigurat beneficiază de pachetul de servicii medicale prevăzut de lege, iar persoanele care nu au calitatea de asigurat nu beneficiază de acest pachet cu titlu gratuit, cu excepția situațiilor de urgență prevăzute de art. 220 din legea 95/2006.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant ca si temei juridic al cererii a principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța arată că acesta nu poate primi eficiență câtă vreme legea oferă calea unei acțiuni directe pentru recuperarea diminuării patrimoniale generată de suportarea costurilor de spitalizare împotriva persoanei care a săvârșit fapta ce a generat o daună sănătății unei alte persoane asigurată, principiul îmbogățirii fără justă cauză excluzând răspunderea civilă delictuală.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgența C. în contradictoriu cu pârâtul B. A. A. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA C. cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul B. A. A. cu domiciliul în localitatea D., . nr.120, județul D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte Grefier
A.-G. BădulescuViorica M.
Red/Tehn.-4 ex
AGB/VM- 18.05..2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 3513/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
